Tax execution suspension: mootness and loss of interest after superior suspension order

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 278 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, respectiv art. 194 din C. proc. civ., suspendarea Deciziei de impunere nr. x/27.03.2019 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/27.03.2019, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare a acestor acte.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 121 din 30 mai 2019, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, contrar celor reţinute de prima instanţă, că există o îndoială temeinică privind legalitatea actelor administrative atacate şi a apreciat că până la soluţionarea fondului cauzei se creează o pagubă iminentă şi o perturbare gravă a activităţii societăţii dacă se va pune în executare decizia atacată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, până la soluţionarea în fond a acţiunii privind anularea acestora.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/27.03.2019 şi a

Raportului de inspecţie fiscală nr. x/27.03.2019, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare a acestor acte.

Curtea de Apel Constanţa a respins cererea formulată de reclamantă.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Totodată, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

Ulterior formulării prezentului demers judiciar, prin cererea adresată aceleiaşi instanţe, la data de 10.03.2020 şi înregistrată în Dosarul nr. x/2019, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/27.03.2019, pentru obligaţiile fiscale în cuantum de 10.151.826 RON, şi în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acestei decizii.

Se observă astfel că recurenta-reclamantă a uzat atât de art. 14, cât şi de art. 15 din Legea nr. 554/2004, ce constituie sediul materiei suspendării actului administrativ.

Instanţa de control judiciar reţine că prin sentinţa nr. 46 din 23 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/27.03.2019 până la soluţionarea acţiunii de fond.

Astfel, se constată că recurenta-reclamantă a obţinut suspendarea executării efectelor deciziei de impunere nr. x/27.03.2019 (decizie ce formează şi obiectul cauzei deduse judecăţii întemeiate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004), până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acestui act administrativ, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de către recurentă este acela de a nu se pune în executare decizia de impunere contestată.

Or, prin sentinţa nr. 46 din 23 aprilie 2020, sus-menţionată, s-a dispus tocmai suspendarea executării respectivei decizii, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act administrativ, în timp ce, în prezenta cauză, în eventualitatea admiterii cererii întemeiate pe art. 14 din aceeaşi lege, s-ar fi dispus această măsură până la pronunţarea sentinţei de fond, durata efectelor suspendării în acest din urmă caz fiind astfel mai limitată.

Aşa fiind, în cauză se pune problema subzistenţei interesului în promovarea prezentei căi de atac.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, câtă vreme în privinţa Deciziei de impunere nr. x/27.03.2019, care formează şi obiectul cauzei deduse judecăţii, a fost dispusă suspendarea executării până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 121 din 30 mai 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2020.