Securitate collaborator status: sufficiency of intelligence note restricting family member's free movement under OUG 24/2008

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1886 din 20 aprilie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, avându-se în vedere că denunţarea dorinţei de emigrare a unei persoane se înscrie în sfera activităţilor şi atribuţiilor potrivnice regimului comunist, la care face referire textul legal.

De asemenea, sunt întrunite condiţiile pentru existenţa calităţii de colaborator al Securităţii şi în situaţia în care notele scrise conţin doar opinia proprie a semnatarului, în sensul că acesta nu poate garanta înapoierea mamei sale în ţară.

Acest tip de denunţuri nu poate fi exclus pe considerentul că la momentul efectuării nu există certitudinea punerii în practică a activităţii potrivnice regimului comunist, deoarece tocmai acesta era susceptibil de a avea un efect mai pronunţat asupra persoanelor denunţate, în sensul împiedicării plecării din ţară.

Cât priveşte considerentul sentinţei recurate potrivit căruia ar avea relevanţă faptul că Securitatea cunoştea şi din alte surse intenţia mamei intimatului de a emigra, se susţine că este rezultatul aplicării greşite a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Legiuitorul nu distinge după cum autorităţile cunoşteau sau nu informaţia primită de la colaborator, astfel încât prima instanţă a adăugat la norma legală.

Hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a disp. art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 şi din perspectiva neîndeplinirii condiţiilor aceste teze, respectiv ca informaţiile să fie cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare date în timpul anchetei şi procesului pentru motive politice, iar informaţiile să privească şi cauza pentru care persoana a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată.

Este dat cu încălcarea disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi considerentul conform căruia nota intimatului nu ar putea avea urmări nocive asupra persoanei denunţate, deoarece intenţia unei persoane de a părăsi ţara şi de a se stabili într-un alt stat reprezenta o atitudine extrem de gravă, susceptibilă de a atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist .

În fine, mai arată recurentul-reclamant că norma legală sus-menţionată nu cere furnizarea mai multor informaţii, fiind suficientă chiar şi decelarea unei singure informaţii şi nu poate prezenta clauză de exonerare ipoteza existenţei şi a unor note fără relevanţă din această perspectivă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Instanţa de fond a considerat că nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile impuse de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece din singura notă informativă depusă la dosar nu rezultă că informaţiile furnizate de pârât ar fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi au fost de natură să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte reţine că din cuprinsul notei din data de 14.12.1983, intimatul-pârât a arătat că "în legătură cu plecarea mamei mele la fiica sa, în prezent în SUA, menţionez că nu garantez înapoierea în ţară a mamei mele, cunoscând gradul de afinitate între mamă şi fiică, fapt pentru care nu sunt de acord cu plecarea mamei mele" - citat menţionat de prima instanţă.

Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 solicită îndeplinirea cumulativă a două condiţii:

Prima condiţie este aceea ca informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Intimatul-pârât a informat Securitatea despre posibilitatea ca mama sa să nu se mai întoarcă în ţară în ipoteza în care va pleca la fiica sa, stabilită în SUA.

Din actele dosarului rezultă că intimatul-pârât cunoştea despre intenţia mamei sale chiar de la aceasta, astfel că nu a comunicat organelor Securităţii opinia sa, ci o informaţie referitoare la o activitate/atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, ştiut că asemenea persoane erau considerate ca fiind ostile regimului.

Însuşi intimatul-pârât cunoştea care este consecinţa faptei de a rămâne în străinătate în perioada comunicată, atât pentru mama sa, cât şi pentru familia rămasă în ţară.

Informaţia oferită de intimatul-pârât trebuie să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aceasta întrunind cea de-a doua condiţie prin faptul refuzului de eliberare a vizei de plecare în SUA.

Aşadar, informaţia a vizat îngrădirea dreptului la liberă circulaţie care este recunoscut ca un drept fundamental al omului.

În speţă, nu are relevanţă dacă informaţia a condus la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, deoarece norma legală impune doar ca aceasta să "vizeze" îngrădirea lor, să fie aptă să se obţină un asemenea rezultat.

De asemenea, nu are relevanţă dacă se cunoştea intenţia mamei intimatului-pârât şi din alte surse, întrucât textul analizat nu impune ca informaţia să fie deţinută exclusiv de sursă.

În concluzie, prin informaţia oferită de intimatul-pârât acesta a urmărit ca mamei sale să i se îngrădească dreptul la liberă circulaţie, pentru a nu exista repercusiuni şi asupra sa ori familiei sale, ceea ce îndeplineşte teza conţinută de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata că sunt întrunite criticile formulate de recurentul-reclamant, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii şi constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1886 din 20 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Constată calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2020.