Conflict of interest for local councilor voting on appointment to remunerated committee: evaluation report upheld and action dismissed on cassation

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/22.11.2017, întocmit de aceasta.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 57 din 19 aprilie 2018, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Raportul de evaluare nr. x/22.11.2017.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susţine că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi prevederile art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Astfel, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al mun. Râmnicu Vâlcea, intimatul a participat la deliberarea şi adoptarea (a votat pentru) HCL nr. 189/12.07.2012 privind constituirea comisiilor de evaluare în vederea efectuării propunerilor pentru funcţia de membru în consiliile de administraţie la societăţile comerciale la care mun. Râmnicu Vâlcea este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul, fiind desemnat membru în comisiile de evaluare/selecţie a consiliilor de administraţie ale S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A..

În baza acestei hotărâri s-au încheiat Contractele nr. x/01.08.2012 şi nr. y/30.08.2012 între intimat şi cele două societăţi comerciale, activitate pentru care intimatul a fost remunerat.

Instanţa de fond a considerat în mod greşit că participarea la vot, în deplină cunoştinţă de cauză din partea consilierilor locali, este o expresie a obligaţiei de a participa la execrcitarea funcţiilor în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale din care fac parte.

Deşi avea un interes personal, patrimonial în problema supusă dezbaterilor întrucât avea posibilitatea să anticipeze că ar putea beneficia de pe urma adoptării hotărârii, intimatul-reclamant nu a anunţat la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema respectivă, nu s-a abţinut de la vot, a luat parte la deliberarea şi adoptarea hotărârii.

Alesul local se află în conflict de interese nu doar atunci când în exercitarea funcţiei se produce un beneficiu, de natură patrimonială sau de natură personală, ci şi atunci când participă la luarea unei decizii ce ar putea influenţa sau pare să influenţeze un avantaj sau dezavantaj pentru sine, pentru orice persoană cu care are o relaţie, indiferent de natura acesteia sau pentru o asociaţie.

Constatarea interesului personal de ordin administrativ nu este condiţionată de existenţa unui beneficiu, a unui folos, ci sancţiunea intervine chiar şi pentru simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii.

Prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente deoarece nu a reţinut că, în cadrul şedinţelor Consiliului Local intimatul avea obligaţia de a anunţa la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii şi de a se abţine de la deliberarea şi adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă.

Intimatul-reclamant nu şi-a îndeplinit niciuna dintre cele două obligaţii, iar interesul personal, susţine recurenta-pârâtă este raportat de legiuitor exclusiv la legătura acesteia cu problema supusă dezbaterii în consiliul local, iar nu prin legătura cu eventualul rezultat al votului.

Legiuitorul a avut în vedere exclusiv această legătură, tocmai pentru că raţiunea instituirii conflictului de interese este aceea de a înlătura orice suspiciune, orice dubiu rezonabil cu privire la modalitatea de exercitare a atribuţiilor şi competenţelor legale de către aleşii locali.

Existenţa interesului patrimonial în legătură cu situaţia alesului local este o cauză de imparţialitate şi lipsă de obiectivitate, care generează şi conflictul de interese analizat, fiind suficient ca acesta să poată fi stabilit prin relaţie exclusivă cu problema supusă dezbaterilor consiliului local, iar nu prin raportare la alte elemente, cum eronat a susţinut intimatul-reclamant, cum ar fi rezultatul efectiv al votului în legătură cu problema supusă dezbaterii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Prima instanţă a considerat că la momentul desemnării consilierilor locali ca membrii în comisiile de selecţie nu au existent elemente din care să rezulte că această activitate va fi remunerată, iar O.U.G. nr. 109/2011, în temeiul căreia s-au constituit comisiile nu conţine prevederi explicite cu privire la remunerarea consilierilor locali, ci numai cu privire la remunerarea specialităţilor în resurse umane.

Instanţa de fond a reţinut că intimatul-reclamant nu s-a abţinut de la vot, însă în acel moment nu existau elemente care să conducă la ideea unui beneficiu ca urmare a desemnării în comisie şi că doar ulterior adoptării HCL s-au încheiat două contracte prin care şi consilierul local a fost remunerat pentru activitatea sa.

Instanţa de fond a ajuns astfel la concluzia că reclamantul a respectat dispoziţiile legale incidente, că nu s-a aflat în conflict de interese, iar suma primită nu este disproporţionată faţă de contraprestaţia la care s-a obligat.

Înalta Curte, observând prevederile legale ce conţin reglementările în situaţia conflictului de interese, constată că sunt fondate criticile formulate de recurenta-pârâtă.

Art. 70 din Legea nr. 161/2003 defineşte conflictul de interese ca fiind acea situaţie în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin, potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, conform disp. art. 77 din Legea nr. 161/2003.

Conflictele de interese pentru consilierii locali sunt prevăzute în Legea nr. 215/2001, astfel cum prevede art. 77 din Legea nr. 161/2003.

Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 reglementează conflictul de interese pentru consilierii locali, arătând că aceştia nu pot lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor dacă fie personal, fie prin soţ, soţie, afini până la gradul al patrulea inclusiv, aceştia au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

De asemenea, Legea nr. 393/2004 prin art. 75 şi 77 alin. (1) stipulează faptul că aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru persoanele anume indicate în text, că aceştia nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii, iar în atare situaţii există obligaţia să anunţe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl au, care se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.

În speţă, intimatul-reclamant a luat parte la deliberările ce au avut loc în cadrul şedinţei consiliului local prin care a fost desemnat ca membru în comisiile de evaluare/selecţie a membrilor consiliilor de administraţie ale S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. şi a votat în favoarea adoptării hotărârii.

Textele legale sus-menţionate obligă consilierul local să se abţină de la deliberarea şi adoptarea unei hotărâri şi să anunţe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl au într-o anumită problemă.

Dacă există posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţi publice din care fac parte consilierii locali ar putea prezenta un beneficiu/dezavantaj pentru sine sau pentru persoanele expres menţionate, atunci consilierul local se află în conflict de interese.

Conflictul de interese presupune întotdeauna un interes personal de natură patrimonială, fără să fie necesar ca beneficiul să se şi materializeze.

În cauza pendinte, intimatul-reclamant, după adaptarea HCL nr. 189/12.07.2012 la care a participat şi a votat favorabil în favoarea sa, a încheiat contractul civil (colaborare) nr. 3041/01.08.2012, având ca obiect activităţi de selecţie/evaluare a membrilor consiliului de administraţie S.C. B. S.A. şi contractul de prestări servicii - convenţie civilă nr. 10994/30.08.2002, având ca obiect activităţi specifice comisiei de evaluare/selecţie pentru funcţia de membru în consiliul de administraţie al S.C. C. S.A..

Chestiunea ce conduce la dezlegarea pricinii este aceea dacă, în momentul adoptării HCL nr. 189/2012 intimatul-reclamant avea posibilitatea să anticipeze că decizia prezintă pentru sine un beneficiu, de natura unei remuneraţii.

Anticiparea obţinerii unui beneficiu care se referă inclusiv şi la o posibilitate, nu numai la o certitudine, trebuie demonstrată în fiecare caz, dar această dovadă nu rezultă din analizarea de către instanţa de judecată a proceselor psihice/psihologice prin care trece persoana, ci din anumite acte sau fapte ce se petrec anterior, concomitent sau ulterior adoptării hotărârii.

Astfel, din actele dosarului, reiese că intimatul-reclamant a fost de acord să fie remunerat pentru numirea sa ca membru în cele două comisii de selecţie/evaluare, prin încheierea a două contracte, la câteva săptămâni de la adoptarea HCL nr. 189/12.07.2012, încasând remuneraţia.

În sens contrar, în lipsa unui interes de natură patrimonială, intimatul-reclamant ar fi trebuit să refuze încheierea contractelor.

Invocarea de către prima instanţă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, din conţinutul căreia rezultă că membrii comisiei specialişti în resurse umane sunt remuneraţi, este în defavoarea intimatului-reclamant, care, dacă ar fi avut în vedere aceste prevederi legale în momentul adoptării hotărârii, s-ar fi opus încheierii contractelor civile.

În plus, actul normativ exemplificat de instanţa de fond nu interzice remunerarea altor persoane membre în comisii, astfel că, indicarea acestuia este nerelevantă în speţă.

Faţă de acestea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite în privinţa intimatului-reclamant condiţiile impuse de lege pentru a se putea concluziona că acesta s-a aflat în conflict de interese la adoptarea HCL nr. 189/12.07.2012, soluţia instanţei de fond fiind rezultatul unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor de drept material enunţate în cuprinsul considerentelor prezentei decizii.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 57 din 19 aprilie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2020.