Precautionary attachment extension annulled; tax authority's appeal dismissed as moot after measures lifted.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the respondent tax authority's appeal as lacking interest, thereby leaving intact the first-instance judgment that had annulled the challenged decision extending precautionary measures against the claimant company. The dispute arose in an administrative-tax procedure where the claimant sought annulment of a decision extending precautionary attachment for RON 5,995,246 based on an anti-fraud report; the court of first instance (Iași Court of Appeal) had already annulled that extension decision. The appellate court found the appeal moot because the authority had issued a subsequent decision on 9 March 2020 lifting all precautionary measures, relying on Constitutional Court Decision No. 581/2019, which declared unconstitutional Article 213(8) of the Fiscal Procedure Code (Law No. 207/2015) in both its original and OG No. 30/2017 amended forms. Applying Articles 32(1)(d) and 33 of the Civil Procedure Code, the court held that the appellant no longer had a determined, legitimate, personal, current, and actual interest in pursuing the appeal, since the contested measure had been revoked; the appeal was therefore dismissed as lacking interest under Article 496 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 32 din C. proc. civ, art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015, art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Precautionary attachment extension annulled; tax authority's appeal dismissed as moot after measures lifted: The dispute arose in an administrative-tax procedure where the claimant sought annulment of a decision extending precautionary attachment for RON 5,995,246 based on an anti-fraud report; the court of first instance (Iași Court of Appeal) had already annulled that extension decision. The appellate court found the appeal moot because the authority had issued a subsequent decision on 9 March 2020 lifting all precautionary measures, relying on Constitutional Court Decision No. 581/2019, which declared unconstitutional Article 213(8) of the Fiscal Procedure Code (Law No. 207/2015) in both its original and OG No. 30/2017 amended forms. Applying Articles 32(1)(d) and 33 of the Civil Procedure Code, the court held that the appellant no longer had a determined, legitimate, personal, current, and actual interest in pursuing the appeal, since the contested measure had been revoked; the appeal was therefore dismissed as lacking interest under Article 496 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the dismissal of the appeal as lacking interest.
Addresses the costs of the appeal in the final decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Suceava, anularea Deciziei de prelungire a termenului de valabilitate a instituirii măsurilor asigurătorii nr. A-FSV 11401 din data de 25.10.2017, prin care s-a dispus prelungirea valabilităţii măsurilor asigurătorii pentru suma de 5.995.246 RON, în baza Procesului-verbal antifraudă nr. x/2017 şi a Deciziei x-2017.
Totodată, a solicitat suspendarea executării acestei decizii, în temeiul art. 15 din
Legea nr. 554/2004, cerere asupra căreia instanţa s-a pronunţat prin sentinţa nr. 16/2.02.2018.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 27 din 26 februarie 2018, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei de prelungire a termenului de valabilitate a instituirii măsurilor asigurătorii nr. A-FSV 11401 din data de 25.10.2017, emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa de timbru).
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Suceava prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt expusă în apărările formulate în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, cu consecinţa respingerea acţiunii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de prelungire a termenului de valabilitate a instituirii măsurilor asigurătorii nr. A-FSV 11401 din data de 25.10.2017, emisă de pârâtă.
Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea actului administrativ atacat.
Instanţa de control judiciar reţine că prin Decizia nr. x-2020 din 09.03.2020, ataşată precizărilor depuse la dosar de recurenta-pârâtă, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză prin Decizia de instituire nr. x-2017/27.04.2017 şi Decizia de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii nr. x/25.10.2017.
La emiterea respectivei decizii, autoritatea recurentă a avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 581/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 40 din 21.01.2020, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017, precum şi a prevederilor art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Aşa fiind, în cauză se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.
Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, în condiţiile în care prin Decizia nr. x din 09.03.2020 au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse în cauză prin decizia de instituire, respectiv prin decizia de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii contestată în prezenta cauză.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de pârâta Direcţia Generală Antifraudă Suceava prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 27 din 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2020.