Tax assessment ruling quashed and remanded for lack of reasoning on expert report.

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în lichidare, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Serviciul soluţionare contestaţii, următorele:

- anularea Deciziei nr. 1802 din 13 septembrie 2016, emisă de DGRFP Ploieşti, privind soluţionarea contestaţiei fiscale formulate de Societate şi înregistrate la AJFP Dâmboviţa sub nr. x din 19.04.2016 şi la DGRFP Ploieşti sub nr. x din 12.05.2016;

- anularea Deciziei de impunere nr. x/09.03.2016 şl a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/09.03.2016 emise de AJFP Dâmboviţa, prin care societăţii i-au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare după cum urmează:

(a) Obligaţii suplimentare reprezentând impozit pe profit

- 475.356 RON - debit principal;

- 36.010 RON - majorări de întârziere calculate la data de 26.02.2016;

- 24.006 RON - penalităţi de întârziere calculate la data de 26.02.2016;

(b) Obligaţii suplimentare reprezentând TVA

- 1.148.176 RON - debit principal;

- 54.402 RON - majorări de întârziere calculate la data de 26.02.2016;

- 36.268 RON - penalităţi de întârziere calculate la data de 26.02.2016;

Totodată, a solicitat exonerarea de la obligaţia de plată a tuturor obligaţiilor fiscale suplimentare, reprezentând debit principal şi obligaţii accesorii, obligarea pârâtelor atât la rambursarea TVA în cuantum de 860.141 RON, solicitată la rambursare prin Decontul de TVA aferent funii august 2015, înregistrat de AJFP Prahova sub nr. x/18.09.2015, la restituirea tuturor sumelor reprezentând obligaţii principale şi accesorii, achitate de societate ori compensate de organul fiscal în temeiul Deciziei de impunere nr. x/09.03.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 51 din 5 martie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, şi capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., societate în lichidare, prin B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. Sentinţa de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu au fost indicate considerentele pentru care s-au înlăturat concluziile raportului de expertiză judiciară (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Recurenta-reclamantă arată că raportul de expertiză fiscală a concluzionat în sensul temeiniciei pretenţiilor sale, iar pârâtele au formulat obiecţiuni, înaintate de instanţă expertului judiciar în vederea formulării unui punct de vedere.

Prin răspunsul la obiecţiuni, expertul judiciar a indicat faptul că îşi menţine concluziile exprimate prin raportul de expertiză.

Cu toate acestea, susţine recurenta-reclamantă, instanţa de fond a reţinut ca fiind întemeiate obiecţiunile pârâtelor, ceea ce a condus la adoptarea necircumstanţiată a punctului de vedere al autorităţilor fiscale, expus în cuprinsul actelor administrative fiscale atacate.

Or, în condiţiile în care însăşi instanţa de fond a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize judiciare pentru clarificarea tratamentului fiscal aplicabil societăţii, înlăturarea concluziilor raportului de expertiză fără a fi prezentate motivele unei astfel de soluţii şi, mai mult decât atât, reluarea în considerentele sentinţei, în mod exclusiv şi necondiţionat a argumentelor organelor fiscale, echivalează cu lipsa de motivare a sentinţei civile atacate.

Nu poate fi acceptat că, după ce iniţial instanţa de judecată a apreciat că argumentele expuse de fiecare dintre părţi nu sunt suficient de lămuritoare, ceea ce a făcut necesară efectuarea expertizei, după întocmirea lucrării, aceeaşi instanţă a ajuns la concluzia că argumentele organelor fiscale sunt fundamentate, întemeindu-şi integral soluţia pe aceste argumente.

Mai arată recurenta-reclamantă că nu se poate aprecia că simpla redare a argumentelor intimatelor-pârâte, în abundenţa oricărei analize a susţinerilor societăţii, precum şi înlăturarea nemotivată a concluziilor expertizei, reprezintă o motivare reală a hotărârii judecătoreşti, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

3.2. Sentinţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă invocă greşita aplicare a normelor de drept material cu privire la criticile de natură procedurală, cu referire la competenţa de efectuare a inspecţiei fiscale; înscrierea avizului de inspecţie fiscală; suspendarea inspecţiei fiscale; durata de efectuare a inspecţiei fiscale; stabilirea de obligaţii accesorii pentru perioada ulterioară depăşirii termenului legal pentru efectuarea inspecţiei fiscale.

Recurenta-reclamantă susţine că delegarea de competenţă nu îi este opozabilă, deoarece actele de delegare au fost prezentate după finalizarea inspecţiei fiscale, iar prin Avizul nr. x/28.10.2015 a fost demarată o nouă inspecţie fiscală al cărei obiect excede obiectivului inspecţiei fiscale iniţiale.

Cu privire la actul de suspendare a inspecţiei fiscale, se arată că acesta nu a fost motivat, iar organele fiscale au prelungit, în mod artificial, perioada de suspendare după primirea răspunsului din partea ANEVAR.

Inspecţia fiscală s-a desfăşurat pe perioada 14.10.2015 - 26.02.2016, adică 4 luni şi 12 zile, fiind depăşit termenul legal de 3 luni, care, potrivit disp. art. 104 Codul de procedură fiscală, este un termen imperativ şi a cărui nerespectare atrage nelegalitatea inspecţiei fiscale.

Faţă de caracterul nelegal al inspecţiei fiscale, prin raportare la depăşirea termenului legal în care această activitate trebuia finalizată, recurenta-reclamantă susţine stabilirea eronată a accesoriilor fiscale ce au fost calculate dincolo de data limită în care inspecţia fiscală ar fi trebuit să fie finalizată - 14.01.2016 şi până la 26.02.2016.

Un alt argument vizează greşita aplicare a normelor de drept material cu privire la criticile de natură substanţială formulate de societate, respectiv aprecierea eronată a nedeductibilităţii cheltuielilor în cuantum de 2.970.976 RON înregistrate în baza Raportului de evaluare nr. x/12.03.2015; a faptului că societatea nu era îndreptăţită să deducă TVA aferentă bunurilor valorificate sub formă de deşeuri sau că societatea nu era îndreptăţită să beneficieze de scutirea de TVA aferentă exporturilor de bunuri a căror exigibilitate a intervenit într-o perioadă deja controlată.

Recurenta-reclamantă apreciază că au fost prezentate documentele justificative ce au stat la baza deducerii cheltuielilor în sumă de 2.970.976 RON întrucât raportul de evaluare are calitatea de document justificativ din perspectiva legislaţiei fiscale.

De asemenea, se consideră că TVA aferentă bunurilor valorificate ca deşeuri este deductibilă, conform disp. pct. 53 alin. (10) lit. d) din Normele metodologice pentru aplicarea Codul fiscal, iar organele fiscale nu au aptitudinea de a interveni în deciziile de management ale societăţii.

Pentru scutirea de TVA aferentă exporturilor de bunuri a căror exigibilitate a intervenit într-o perioadă deja controlată, recurenta-reclamantă susţine că documentele justificative aferente Facturilor de export nr. 1837 şi nr. 1838 din 25.07.2014 au fost obţinute în termenul de prescripţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă susţine că sentinţa de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în conformitate cu cerinţele imperative prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În raport de aceste dispoziţii legale, considerentele hotărârii judecătoreşti cuprind, în mod obligatoriu, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Nemotivarea hotărârii se referă, conform criticilor aduse de recurenta-reclamantă, la înlăturarea din probatoriul administrat a concluziilor raportului de expertiză şi însuşirea argumentelor pârâtelor.

Considerentele sentinţei atacate în ceea ce priveşte criticile de ordin substanţial se regăsesc la paginile 23-24, însă din cuprinsul acestora nu rezultă motivul pentru care judecătorul a înlăturat argumentele reclamantei şi concluziile raportului de expertiză.

De altfel, sentinţa atacată nu face nicio referire, în considerente, la efectuarea expertizei fiscale şi la concluziile acesteia.

Judecătorul a preluat, dar fără să arate, toate argumentele pârâtelor şi a hotărât respingerea acţiunii, motivând expunerea într-un mod în care s-ar deduce că cele reţinute îi aparţin acestuia şi nu uneia dintre părţi.

O atare manieră de motivare contravine prevederilor art. 425 C. proc. civ., sentinţei lipsindu-i motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia asupra criticilor de ordin substanţial.

O astfel de situaţie determină incidenţa motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ceea ce conduce la imposibilitatea verificării legalităţii acesteia.

Sancţiunea ce intervine este casarea sentinţei în totalitate şi nu numai a părţii din considerente ce ar fi trebuit să cuprindă analizarea motivelor de ordin substanţial, deoarece o casare parţială nu ar fi eficientă, existând critici şi cu privire la motivele de ordin procedural, dar întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Cu privire la motivele de nelegalitate prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Întrucât Înalta Curte a găsit ca fiind fondate criticile prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmează ca în cadrul prezentului dosar să nu se mai analizeze sentinţa recurată şi din această perspectivă.

Faţă de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat u art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentinţa atacată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va avea în vedere şi criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., societate în lichidare, prin B., împotriva sentinţei nr. 51 din 5 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2020.