Deputy mayor's incompatibility finding annulled; effective exercise of company administrator role required.

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI) Bucureşti a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016, solicitând anularea acestuia.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 393 pronunţată în data de 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, contestaţia promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, să se admită acţiunea, dispunându-se anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

S-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant a formulat întâmpinare intimata - pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei recurate.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, recurentul a arătat următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material

Sub un prim aspect, recurentul invocă nelegalitatea actului administrativ - Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de ANI, în temeiul art. 1, art. 4 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi a Deciziei nr. 36/7.11.2016 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vigoare din 7.02.2017, nelegalitate care rezidă în existenţa a două cauze de nulitate absolută a actului administrativ atacat, chestiune care constituie şi neaplicare/aplicare greşită a normelor de drept substanţial

Prin Decizia nr. 36/7.11.2016, a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că "dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, permit invocarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, direct în recurs".

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte", ceea ce face aplicabil art. 1247 alin. (2) si (3) C. civ.

Or, potrivit art. 1247 alin. (2) C. civ. "Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie", iar art. 1247 alin. (3) C. civ. dispune imperativ că "instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută".

Recurenta invocă în calea de atac a recursului aceste motive de nulitate absolută şi implicit, nelegalitatea actului administrativ - Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016.

Raportul de evaluare este nul absolut, deoarece a fost emis cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) coroborat cu art. 20 alin. (1) şi (5) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010:

"Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere".

De asemenea, potrivit art. 13 alin. i din Legea nr. 176/2010:

"După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează: a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere. desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice: b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice", iar potrivit alin. (2):

"Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată (...), sunt lovite de nulitate absolută".

Potrivit celor arătate mai sus Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 ca şi unele acte care au stat la baza întocmirii lui: adresele nr. x/31.03.2015 - (informarea persoanei evaluate) şi nr. x - (invitarea persoanei evaluate pentru a prezenta un punct de vedere) sunt nule absolut, deoarece:

- în primul rând, în conţinutul adresei nr. x/31.03.2015, prin care a fost informat cu privire la declanşarea procedurii de evaluare asupra nerespectării regimului juridic al incompatibilitătilor, nu se arată în ce constă starea de incompatibilitate şi nu se face referire la prevederea legală încălcată, sens în care i-a fost încălcat flagrant dreptul la informare asupra obiectului evaluării la care recurentul a fost supus, dreptul la apărare şi de asemenea, s-a declanşat o procedură de evaluare cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare, având în vedere că aceasta nu avea un obiect clar, fiind declanşată fără a avea măcar indicii din date şi informaţii publice din care să reiasă o suspiciune rezonabilă asupra vreunei stări de incompatibilitate;

- în al doilea rând, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 176/2010, informarea persoanei asupra declanşării procedurii de avaluare, a obiectului evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere se face concomitent, prin scrisoare recomandată, ceea ce în cazul recurentului nu s-a întâmplat de fapt, despre declanşarea procedurii de evaluare fiind informat la data de 03.04.2015, potrivit adresei nr. x/31.03.2015 şi invitat să prezinte un punct de vedere după 8 (opt) luni, respectiv la data de 29.01.2016. potrivit adresei nr. x/26.01.2016, încălcându-se flagrant prevederile art. 20 alin. (1) şi (5) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010;

- în al treilea rând, potrivit probatoriului administrat în cauză, informarea asupra declanşării procedurii de evaluare privind identificarea de elemente de nerespectare a regimului juridic al imcompatibilităţilor s-a făcut pentru prima dată la data de 03.04.2015. potrivit adresei nr. x/31.03.2015, iar A.N.I a intrat în posesia informaţiei că recurentul a deţinut funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L., abia la data de 09.04.2016, potrivit Adresei nr. x/09.04.2016 a O.R.C. Vrancea, solicitând documente şi informaţii publice cu adresa nr. x/06.04.2015.

În consecinţă, având în vedere că, ÎNAINTE de informarea sa în calitate de persoană evaluată inspectorul de integritate a procedat la activitatea de evaluare prin raportare exclusivă la informaţii despre care nici nu avea cunoştinţa la data declanşării procedurii de evaluare (data de 03.04.2015), ba mai mult acesta deţinea informaţii din conţinutul unei sesizări anonime înregistrată la A.N.I. sub nr. x/06.02.2015, prin care autoritatea era informată că deţinea în acelaşi timp funcţia de viceprimar şi administrator al S.C. C. S.R.L. şi nu de administrator al S.C. B. S.R.L. şi la faptul că la baza emiterii raportului contestat au stat inclusiv aceste acte administrative, raportat la prevederile art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, vă solicităm să constataţi nulitatea absolută a tuturor actelor administrative emise de A.N.I. cu nerespectarea prevederilor legale.

Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 a fost emis de A.N.I. cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 176/2010, respectiv fără a fi sesizată în mod legal pentru a putea declanşa activitatea de evaluare a integrităţii sale.

Potrivit prevederilor art,12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010:

"Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalităţi: b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite preşedintelui Agenţiei, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menţinerea propunerii".

Din conţinutul Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016, Capitolul I - Partea descriptivă a situaţiei de fapt - pag. 1, reiese faptul că:

"La data de 30.03.2015 ANI, în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea 167/2010 (...) s-a sesizat în Lucrarea 13343/A/II/30.03.2015, declanşându-se din oficiu procedura de evaluare a regimului juridic al incompatibilităţilor, cu privire la A., viceprimar al Comunei Răstoaca, judeţul Vrancea".

Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010:

"Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002".

În consecinţă, Agenţia Naţională de Intregritate a procedat la îndeplinirea activităţii de evaluare prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 fără să fi fost sesizată în mod legal, încălcând în mod flagrant pricipiiile după care se desfăşoară această activitate, prevăzute de art. 8 alîn. 3 din Legea nr. 176/2010, prevederile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 176/2010 şi prevederile art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), s-a apreciat că judecătorul fondului a făcut o greşită aplicare a legii, raportat la faptul că S.C. B. a avut permanent activitatea fiscală suspendată, chiar de la momentul înregistrării sale la O.R.C., neexistând deci o "exercitare efectivă" a calităţii de administrator (care nu a constituit altceva decât o simplă inscripţie a unei calităţi - considerate incompatibile cu funcţia publică doar în situaţia în care aceasta s-ar fi materializat vreodată efectiv - într-un act public).

Din interpretarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate şi ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, rezultă că instituirea incompatibilităţilor s-a făcut în scopul de a asigura integritatea şi transparenţa în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice.

Raţiunea instituirii regimului incompatibilităţilor este aceea de a preveni apariţia unor situaţii în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcţii de demnitate publică şi în domeniul privat, ar putea influenţa decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competenţelor sale legale.

Prin urmare, nu interesează simpla deţinere a unei funcţii/calităţi, ci numai exercitarea efectivă şi simultană a unei demnităţi publice şi a funcţiei de administrator într-o societate comercială, deoarece numai efectivitatea exercitării funcţiei private poate atrage starea de incompatibilitate, pentru că numai o asemenea interpretare corespunde scopului legii, chestiune statuată şi de practica curentă a ÎCCJ (Deciziile ÎCCJ nr. 3407/2015 şi nr. 2657/2016).

Mai arată recurentul faptul că activitatea financiar-fiscală a societăţii a fost suspendată din data de 23.02.2013, deci înainte de alegerea în funcţia de viceprimar, prin efectuarea demersurilor necesare de suspendare a activităţii fiscale potrivit Codului de procedură fiscală, aşa cum reiese adresa A.N.A.F. DGRFP Galaţi, AJFP Vrancea nr. 5629/24.02.2017, stare de fapt adusă la cunoştinţa ANI prin adresa înregistrată sub nr. x/15.02.2016. Mai mult, din consultarea portalului public A.N.A.F. http://www.mfinante.gov. ro/info html reiese fără dubii că S.C. B. S.R.L. are activitatea fiscală suspendată, fiind inactivă fiscal de la data înfiinţării până la data de 31.12.2015.

De asemenea, societatea comercială de la înfiinţare până la data de 07.04.2016 nu avea deschis un cont bancar, aşa cum reiese din adresa nr. x/07.04.2016 emisă de D. Sucursala Judeţeană Vrancea şi Contractul de depozit colateral pentru depunerea disponibilităţilor societăşilor comerciale în curs de constituire nr. 1/25.04.2013 (acte exitente la dosarul cauzei dosar fond, situaţie în care exercitarea efectivă a funcţiei de administrator nu era posibilă.

Motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea cuprinde motive contradictorii, argumentele fiind următoarele:

Se arată faptul că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece, aşa cum reiese din considerentele instanţei de fond, aceasta, pe de o parte reţine că "(...) pentru existenţa stării de incompatibilitate, conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările si completările ulterioare, este suficient ca persoana evaluată să deţină simultan cel puţin două funcţii incompatibile(...)" şi că "(...) este lipsit de relevanţă dacă reclamantul a săvârşit sau nu acte sau fapte de comerţ în cadrul societăţii comerciale, sau dacă a realizat sau nu venituri în calitate de administrator, fiind suficient. pentru aplicabilitatea art. 87 alin. (1) litd) din Legea nr. 161/2003 cu modificările si completările ulterioare, ca reclamantul să deţină calitatea de administrator la societatea comercială", iar pe de altă parte, total contadictoriu, reţine că "(...) în practica constantă a ÎCCJ, în referire la interpretarea teleologică a normei juridice, rezultă că încă din denumirile Legii nr. 167/2010, că "sensul acestor reglementări a fost acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoanele în cauză să adopte o conduită de natură să împiedice deturnarea atribuţiilor specifice funcţiei publice în scop personal, interesând nu simpla deţinere a funcţiei/calităţii considerate incompatibile, ci exercitarea efectivă sau posibilitatea reală de a exercita "[Decizia nr. 2657/2016 a ICC])".

Apărările intimatei

Intimata ANI a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a Raportului ANI, arătând că acesta nu este lovit de nuliltate absolută pentru motivele dezvoltate pe larg. De asemenea, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind legală şi temeinică.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen de judecată la data de 08 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată potrivit considerentelor următoare:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la excepţia de nelegalitate a Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de ANI prin invocarea încălcării prevederilor art. 8 alin. (3) coroborat cu art. 20 alin. (1) şi (5) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, precum şi a art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 176/2010 şi prevederilor art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Excepţia de nelegalitate poate fi invocată oricând în cadrul unui proces, sintagma având o dublă semnificaţie, pe de o parte excepţia de nelegalitate este imprescriptibilă şi pe de altă parte, excepţia poate fi invocată oricând în orice stadiu al litigiului, atât în fond cât şi în căile de atac. Din această perspectivă a invocării acestei excepţii de nelegalitate prin cererea de recurs, în faţa instanţei de recurs, excepţia este admisibilă (a se vedea şi Decizia nr. 36/7.11.2016 a Înaltei Curţi - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept invocată şi de recurent).

Înalta Curte, ca instanţă de recurs va proceda şi la verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate, precum:

- să vizeze un act administrativ individual în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004;

- actul administrativ individual în discuţie să nu fie exceptat de la controlul judecătoresc potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi art. 5 din Legea nr. 554/2004;

- soluţia ce urmează a fi pronunţată asupra litigiului să depindă de actul administrativ individual.

Se reţine astfel că art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma veche):

"În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată".

Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004:

"În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată (Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007).

Se constatată că această ultimă condiţie nu este îndeplinită în cauză, deoarece raportul de evaluare atacat pe calea excepţiei de nelegalitate în cererea de recurs este actul administrativ individual a cărui anulare se solicită în acţiunea principală în care s-a pronunţat sentinţa civilă atacată cu recurs. Din această perspectivă nu există un act de înlăturat, acesta este chiar actul dedus judecăţii, acţiunea de fond se goleşte de conţinut. Acţiunea de fond nu poate avea acelaşi obiect ca excepţia de nelegalitate.

Considerentele reclamantului-recurent în sensul că instanţa de recurs se transformă în instanţă de fond pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate, se referă la faptul că orice instanţă în faţa căreia s-a invocat excepţia de nelegalitate este competentă să soluţioneze litigiul fără a se trimite la instanţa competentă de contencios administrativ cum se întâmpla în forma veche a Legii nr. 554/2004.

Dacă va fi valabil acest lucru, soluţia pronunţată în excepţia de nelegalitate nu ar mai avea cale de atac, ceea ce s-ar opune principiului dublului grad de jurisdicţie.

În consecinţă, nu se vor analiza din prisma prevederilor art. 488 pct. 8 motivele de nelegalitate care au fost invocate pe calea excepţiei de nelegalitate prin cererea de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a legii vizând prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În fapt şi în drept - Aspecte relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 întocmit de pârâta ANI Bucureşti s-a reţinut că, în perioada 25.04.2013 - 23.01.2014, reclamantul A. s-a aflat în situaţie de incompatibilitate, întrucât a deţinut simultan funcţia de viceprimar al comunei Răstoaca, jud. Vrancea (dobândită prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Răstoaca nr. 16/03.08.2012) şi funcţia de administrator al S.C. "B." S.R.L., fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

- Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d), funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (…)funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţi comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice.

- Dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 215/2001privind administraţia publică locală prevăd că aleşii locali sunt primarul, consilierii locali, preşedintele consiliului judeţean şi consilierii judeţeni.

- Dispoziţiile art. 9 alin. (2), lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali prevăd următoarele:

"calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de incompatibilitate".

Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că în speţă există stare de incompatibilitate, fiind suficient ca persoana evaluată să deţină simultan funcţia de viceprimar al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea şi funcţia de administrator la S.C. B. S.R.L..

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că S.C. B. S.R.L. a depus la ANAF declaraţii de inactivitate pentru anul 2013, 2014, 2015 . Raportul de evaluare analizează activitatea reclamantului-recurent în perioada 25.04.2013 - 23.01.2014.

Aceste declaraţii de inactivitate se coroborează cu declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat de unde rezultă că S.C. B. nu a realizat venituri din activitate şi nu a avut de achitat impozite.

Aceste argumente, alături de celelalte apărări formulate de reclamant şi nereţinute de instanţa de fond - ce vizează faptul că societatea la care recurentul-reclamant a deţinut funcţia de administrator nu a desfăşurat efectiv nicio activitate, sunt elemente pentru a nu se contura starea de incompatibilitate, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Acest element al exercitării efective a funcţiei de administrator s-a conturat ca urmare a jurisprudenţei în materie, fiind consacrată şi în soluţia de principiu a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal din 22 mai 2017, astfel că recursul este întemeiat pentru acest motiv.

Este întemeiat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., instanţa de fond abordând o motivare contradictorie. Astfel, deşi a apreciat că este suficientă doar deţinerea celor două funcţii pentru a se reţine starea de incompatibilitate, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a exemplificat practica instanţei supreme care argumenta necesitatea analizării stării de incompatibilitate din perspectiva exercitării efective a funcţiei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

În conformitate, cu prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 8 şi pct. 6, va admite recursul reclamantului A., va casa sentinţa atacată şi va anula Raportul de evaluare nr. x/2016 emis de pârâta ANI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulată de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 393 din 21 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând,

Admite acţiunea formulată de reclamant.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2020.