Admissibility of nuclear authorization claims: civil realization action vs. mandatory prior administrative procedure

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 03.05.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, a solicitat:

1) în temeiul art. 14 din Legea nr. 111/1996 raportat la art. 81 şi următoarele din Normele de securitate radiologică-proceduri de autorizare aprobate prin Ordinul Preşedintelui CNCAN nr. 366/2001, să se constate că reclamanta îndeplinea toate criteriile în vederea autorizării încă de la data de 03.03.2015;

2) în temeiul art. 14 din Legea nr. 111/1996 raportat la art. 81 şi următoarele din Normele de securitate radiologică-proceduri de autorizare aprobate prin Ordinul Preşedintelui CNCAN nr. 366/2001 să se constate dreptul reclamantei de a desfăşura activităţi în domeniul nuclear în baza autorizaţiei nr. x/2011 pe perioada 03.03.2015-25.09.2015;

3) în subsidiar, rectificarea datei de intrare în vigoare menţionată pe autorizaţia pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear nr. x/2015 din data de 25.09.2015 în 03.03.2015;

4) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 13.05.2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a dispus declinarea competenţei către secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.08.2016, sub numărul x/2016*.

La data de 04.11.2016 pârâta a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, pe fond solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La termenul din data de 22.02.2017, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei funcţionale şi a solicitat declinarea competenţei către una dintre secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1147/22.02.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a fost declinată competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.03.2017 sub nr. x/2016*.

La termenul de judecată din 12.06.2017 Curtea a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare, respectiv inadmisibilitatea primelor două capete de cerere în raport de prevederile art. 35 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2629 din 26 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în raport de prevederile art. 35 C. proc. civ., s-au respins ca inadmisibile primele două capete de cerere formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN).

De asemenea, s-a respins capătul 3 de cerere ca inadmisibil pentru lipsa procedurii prealabile.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de recurs recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în raport de obiectul cauzei sale trei aspecte de nelegalitate.

Primul vizează soluţia de respingere ca inadmisibilă a primelor două capete ale acţiunii şi reclamanta-recurentă arată că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. art. 22 alin. (4), art. 14 alin. 1, art. 5,9 şi 20 C. proc. civ.

Se arată că aprecierea ca inadmisibilă a celor două capete nr. 1 şi nr. 2 ale acţiunii şi respingerea lor ca atare este determinată de calificarea greşită a naturii cererii, care a fost nelegal calificată de prima instanţă sesizată Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a civilă ca fiind un litigiu de contencios administrativ şi declinată ca atare secţiei specializate a Tribunalului Bucureşti.

Aceasta în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a indicat ca temei al cererii sale dispoziţiile Legii nr. 554/2004 deoarece a apreciat natura juridică civilă a pretenţiilor sale, indicând ca temei dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 111/1996 raportat la dispoziţiile art. 81 şi urm. din Norme.

Se apreciază că în cauză competenţa aparţine secţiei civile a Tribunalului Bucureşti, iar recalificarea acţiunii a fost realizată de prima instanţă sesizată cu încălcarea dispoziţiileart. 22 alin. (4) ale art. 20 rap la art. 9 alin. 2 şi ale art. 14 alin. 1 şi 5 C. proc. civ.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte faptul că prin hotărârea recurată instanţa a încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 20 coroborat cu dispoziţiile art. 9 alin. 2 C. proc. civ. în ceea ce priveşte calificarea obiectului acţiunii distinct pe toate cele trei cereri şi legat de aceste ordine soluţionării excepţiei inadmisibilităţii apreciate distinct şi greşit de instanţa de contencios administrativ.

Recurenta-reclamantă apreciază ca inadmisibilă acţiunea astfel cum a fost formulată.

Al treilea aspect de nelegalitate priveşte nelegala soluţionare a cauzei prin aprecierea ca inadmisibile pe temeiuri diferite a capetelor de acţiune astfel cum au fost formulate.

Se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ. în ceea ce priveşte aprecierea ca inadmisibile a celor două cereri în contradictoriu astfel cum au fost formulate.

Se arată faptul că acţiunea în constatare a fost formulată deoarece faţă de data emiterii primei autorizaţii din 2011 şi solicitarea de extindere a efectelor sale nu există posibilitatea legală de a formula o acţiune în realizare nefiind incidente dispoziţiile art. 35 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte capătul nr. 3 al acţiunii formulat ca cerere subsidiară, se invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 în aprecierea acestei cereri ca fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.

Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 587/2008 şi faptul că plângerea prealabilă trebuie să aibă un caracter efectiv.

Iar în cauză anterior formulării acţiunii au existat solicitări exprese pentru recunoaşterea procedurilor medicale în perioada 3.03.2015-25.09.2015 respectiv adresa înregistrată sub nr. x/12 octombrie 2015, adresă care putea fi calificată ca o dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fondul acţiunii.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi procedural incidente.

În opinia Curţii sentinţa atacată prin care acţiunea reclamantei a fost apreciată ca inadmisibilă acţiunea recurentei şi respinsă ca atare pe temeiuri diferite este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii cele trei aspecte de nelegalitate invocate neputând fi reţinute.

Primul aspect de nelegalitate invocat care priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. art. 22 alin. 4 C. proc. civ. art. 14 alin. 1 şi 5 C. proc. civ. şi art. 9 alin. 2 coroborat cu art. 20 C. proc. civ. de către Tribunalul Bucureşti - respectiv secţiile specializate ale acestei instanţe nu poate fi reţinut.

Aceasta deoarece sunt atacate a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca instanţă specializată.

În cauză această instanţă, faţă de care s-a declinat competenţa apreciindu-se natura litigiului ca fiind de contencios administrativ şi incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi-a verificat competenţa materială cu respectarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ. la primul termen 15.05.2017.

La acel termen în baza art. 131 C. proc. civ. având în vedere prevederile art. 96 alin. 1 C. proc. civ. şi în raport de obiectul cauzei pe actul administrativ a cărui anulare se solicită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a aprecia instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza.

În cauză nu poate fi reţinut ca incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pc5.3 C. proc. civ.

Al doilea aspect de nelegalitate nu poate fi reţinut în cauză neputându-se reţine încălcarea dispoziţiilor art. 20 C. proc. civ. în sensul încălcării principiului disponibilităţii reglementat de art. 9 alin. 2 C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reţinut a fi încălcat principiul disponibilităţii părţilor pe motiv că prima instanţă ar fi schimbat ordinea capetelor de acţiune, apreciate toate ca inadmisibile dar pe temeiuri juridice diferite.

Curtea constată că prima instanţă nu a schimbat ordinea menţionată în cererea de chemare în judecată ci le-a tratat diferit sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii datorită conţinutului lor concret.

Astfel cele două cereri formulate ca petit principal formulate ca cereri în constatare au fost apreciate ca inadmisibile în raport de dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. partea având posibilitatea formulării unei acţiuni în realizarea dreptului civil pretins, iar în ceea ce o priveşte capătul nr. trei al cererii, formulate în subsidiar a fost apreciat ca fiind inadmisibil pentru lipsa proceduri prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi respins ca atare.

Al treilea aspect de nelegalitate invocat care priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ. şi ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu este fondat.

În cauză primele două capete de acţiune de constatare a unor drepturi ale reclamantei de a desfăşura anumite activităţi în domeniul nuclear au caracter civil şi sunt incidente dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. în sensul inadmisibilităţii acţiunii în constatare în condiţiile în care partea acre calea acţiunii în realizare privind autorizaţia eliberată în anul 2011.

În ceea ce priveşte al treilea capăt al acţiunii acesta se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 554/2004 deoarece priveşte o anulare parţială a unui act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv în ceea ce priveşte rectificarea datei de intrare în vigoare a autorizaţiei din 2011, autorizaţie care reprezintă un act administrativ în sensul legii speciale.

Fiind un act administrativ pentru anularea sa parţială sau totală sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin care se instituie procedura administrativă prealabilă de constatare.

În cauză prima instanţă a constatat corect că această procedură prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004 nu a fost îndeplinită de către reclamantă şi a apreciat această cerere ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.

În cauză nu poate fi calificată adresa nr. x/12 octombrie 2015 ca fiind o dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004, prima instanţă apreciind corect asupra conţinutului său prin care nu s-a solicitat expres anularea parţială a autorizaţiei în sensul solicitat prin acţiune.

În ceea ce priveşte incidenţa Decizii Curţii nr. 184/6.03.2007 prima instanţă a analizat-o în raport de petit şi a constatat corect că în cauză procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ pretins nelegal, nu a fost îndeplinită.

Iar în baza Legii nr. 554/2004 procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii în lipsa acesteia cererea fiind inadmisibilă.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2629 din 26 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2020.