EU-funded procurement correction upheld after appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.05.2017 sub nr. x/2017, reclamanta RNP ROMSILVA - Administraţia Parcului Natural Domogled - Valea Cernei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/27.12.2016 şi exonerarea de la plata corecţiei forfetare în cuantum de 174.016,79 RON.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, dar a invocat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivată prin aceea că art. 46 şi art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd faptul că în faţa instanţei de judecată se atacă doar deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor, iar nu în mod direct actul administrativ de aplicare a corecţiilor financiare. Având în vedere faptul că în speţă a fost întocmită Decizia nr. 7971/15.02.2017 prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei nr. 10038/30.01.2017, acesta este actul administrativ care trebuie contestat în instanţă, iar nu Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi a apărărilor invocate de către parata. Referitor la excepţia invocată, arată că din cuprinsul cererii de chemare în judecata rezultă că a urmat calea prealabila şi că a formulat contestaţie/plângere prealabilă întemeiată atât pe dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, cat şi pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Reclamanta a formulat şi o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că a contestat şi contestă inclusiv Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 7971/15.02.2017, solicitând anularea acesteia.

La termenul de judecată din data de 16.10.2017, Curtea, având în vedere motivarea cererii de chemare în judecată din care rezultă parcurgerea procedurii prealabile, dar şi cererea adiţională depusă la dosar, prin care a fost completat petitul cu acţiune în anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât prin întâmpinare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4020/2017 din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, contestaţia, astfel cum a fost modificată.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă RNP ROMSILVA - Administraţia Parcului Natural Domogled - Valea Cernei, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a hotărârii atacate, admiterea acţiunii formulate astfel cum a fost completata.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Faţă de prev. art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 - privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, legea internă solicită îndeplinirea unui prejudiciu efectiv. Or, in cauză, nu a fost prejudiciat bugetul Uniunii Europene si nici nu exista posibilitatea prejudicierii acestui buget. In cuprinsul Deciziei contestate nu se menţionează niciun aspect privitor la existenta vreunui prejudiciu, iar faptul ca suma de bani reprezentând corecţia financiara a fost inclusa in cereri de rambursare nu conduce automat la concluzia ca ar putea fi prejudiciat bugetul Uniunii Europene. Astfel, este nefondata concluzia instanţei in sensul ca existenta abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificat presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului Uniunii Europene.

Aşa cum a stabilit Minuta întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior a! Magistraturii cu preşedinţii secţiilor de contencios administrativ si fiscal de la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie si curţile de apel, în aceste categorii de cauze nu este suficientă simpla existenta a unei abateri, ci aceasta abatere trebuie sa poată, prin ea însăşi, sa producă un prejudiciu determinabil, iar corecţia financiara trebuie sa fie o măsura adecvata, necesara si corespunzătoare scopului urmărit. În acest context, este esenţială verificarea respectării principiului proporţionalităţii, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Aplicarea corecţiei forfetare este nejustificata în raport de disp. art. 177 indice 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Documentele depuse de A. S.A. au fost considerate "documente relevante" de către Comisia de evaluare, in urma verificării acestora. În cauza, declararea ca admisibila si, ulterior, câştigătoare a ofertei S.C. A. S.A. nu s-a dovedit a fi prejudiciabila, având in vedere ca a fost îndeplinit obiectul Contractului de lucrări nr. x/12.12.2013, dar şi Planul de implementare a Proiectului si nu a fost produs un prejudiciu materializat într-o pierdere pentru fonduri. În Planul achiziţiilor prevăzute in cadrul Proiectului, termenul ce a fost stabilit pentru finalizarea procedurii de achiziţii lucrări execuţie a fost martie 2013. Termenele stabilite pentru îndeplinirea obiectivelor Proiectului au fost respectate de recurentă, la fel si dispoziţiile legale in materie. Contractul de lucrări nr. x/12.12.2013 a fost respectat in totalitate, respectiv a fost realizat obiectul acestuia - realizarea lucrării constând in construcţia Centru de Vizitare - Parcul National Domogled - Valea Cernei in. cadrul Proiectului "Managementul conservării biodiversităţii în Parcul National Domogled - Valea Cernei, ca sit NATURA 2000".

Deşi echipa de control a făcut aplicarea pct. A3 din secţiunea "Aplicarea unor criterii de calificare si selecţie si/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale" din Anexa la H.G. nr. 519/2014, a concluzionat ca abaterea constatata nu a influenţat nivelul concurentei si nici tratamentul egal al ofertanţilor. În aceste condiţii in care se constata ca în procedura de atribuire privind achiziţiile publice nu a fost produs un prejudiciu, aplicarea unei corecţii forfetare nu este întemeiata.

A precizat ca nu a fost semnalată nicio neregulă din partea AM POS Mediu cu privire la achiziţia publica a lucrărilor si nici in ceea ce priveşte partea tehnica a lucrării. Contractul de lucrări nr. x/12.12.2013 a fost certificat după ce a transmis către AM POS Mediu toata documentaţia procedurii de achiziţie publica - prin Adresa nr. x/30.12.2013. Nota de certificare din 12.08.2014, Anexa nr. 12/122 a fost întocmita chiar de către autoritatea care a emis Nota de constatare nr. x/27.12.2016, respectiv de către Direcţia Generala AM POS Mediu. Prin aceasta Nota, s-a stabilit faptul că acest contract încheiat corespunde cu prevederile cererii de finanţare si ale documentaţiei de atribuire. Lucrarea a fost efectuata aşa cum este prevăzut in cererea de finanţare. Acest aspect rezulta din Nota de certificare nr. x/12.08.2014, în care se menţionează: "conform Notelor de conformitate nr. x/05.08.2014 emise de SCAP si a Notei privind conformitatea Contractului cu CF xSF DA nr. 1141fo8.oy. 2014, se certifică conformitatea Contractului nr. x/32.12.2013 Lucrări pentru construcţia Centrului de Vizitare Parcul Naţional Domogled Valea Cernei şi Actul adiţional nr. x/16.04.2014. Contractul încheiat corespunde cu prevederile cererii de finanţare si ale documentaţiei de atribuire (...)".

Cât timp R.N.P. Romsilva este o Regie Naţională care funcţionează sub autoritatea Ministerului Apelor si Pădurilor, prin Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare din 27.12.2016, Statul (prin Ministerul Fondurilor Europene) - care a certificat conformitatea contractului nr. x/12.12.2013 - a sancţionat tot Statul (Regie Naţională) pentru modul de atribuire a contractului atribuit prin licitaţie deschisa.

În mod eronat a concluzionat Comisia de control ca a încălcat prevederile art. 364 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, respectiv ale pct. A3 Secţiunea "Aplicarea unor criterii de calificare şi selecţie si/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale" din Anexa la H.G. nr. 519/2014.

Comisia de evaluare a verificat documentele depuse şi a concluzionat ca acestea sunt relevante, edificatoare şi probează îndeplinirea cerinţelor de calificare. Art. 201 indice 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 a statuat un drept şi nu o obligaţie de a cere completări. Ofertantul nr. 1, respectiv S.C. A. S.A., s-a prevalat de disp. Art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 şi a depus, pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare, declaraţia pe propria răspundere prin care a confirmat ca îndeplineşte cerinţele de calificare astfel cum au fost solicitate in documentaţia de atribuire. Din documentele depuse de Ofertantul nr. 1 rezultă calificarea şi experienţa fiecărui expert nominalizat in Lista personalului cheie. Au fost depuse CV-uri din care rezulta experienţa profesionala, precum şi documentele (diplome, atestate) care demonstrează calificarea profesională. Condiţiile sunt îndeplinite şi în cazul echipei de experţi care a înlocuit prima echipa.

În ceea ce priveşte documentele in limba spaniola care au fost necesar a fi traduse de către un traducător autorizat, se arată că legalizarea nu certifica conţinutul textului tradus. Traducerile legalizate sunt acele traduceri efectuate de către un traducător autorizat de către Ministerul Justiţiei. Traducătorul autorizat confirma ca traducerea este corecta si ca, prin traducere, nu s-a modificat conţinutul textului iniţial, ca nu s-a schimbat sensul unor cuvinte sau fraze. În cauza, a fost făcuta dovada corectitudinii şi exactităţii conţinutului textului. Ca atare, legalizarea unei traduceri autorizate reprezintă un formalism excesiv. Comisia de evaluare a considerat ea traducerea autorizata face pe deplin dovada conţinutului documentelor traduse.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2018 şi art. 1 din H.G. nr. 52/2018, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, in principal, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului formulat de către recurenta reclamantă, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, s-a arătat că recurenta-reclamanta şi-a întemeiat in drept motivele de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fara însă a dezvolta in vreun fel motivul de casare pe care si-a întemeiat prezenta cerere de recurs.

În speţă, deşi recurenta reclamanta a solicitat casarea sentinţei in baza art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu a formulat critici în dezvoltarea motivului de recurs invocat, ceea ce nu permite încadrarea în dispoziţiile legale mai sus menţionate. Recurenta reclamanta este, în realitate, nemulţumită de modalitatea în care instanţa de fond a analizat normele de drept aplicabile in materie sau s-a pronunţat asupra lipsei neregulii si a prejudiciului adus bugetului Uniunii Europene, aspecte invocate de către recurenta reclamanta atât pe fond cât şi in recurs. Recurenta reclamanta nu combate in vreun fel reţinerile instanţei de judecata, pe larg dezbătute in sentinţa recurată. Astfel, reluarea aceloraşi aspecte susţinute pe fondul cauzei nu constituie un aspect de nelegalitate a hotărârii pronunţate, cu atât mai puţin susceptibil de a fi încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (8) din C. proc. civ., ceea ce nu poate face obiect de analiză pentru instanţa de recurs.

În acest sens, sunt incidente prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., astfel că se impune anularea acestuia.

Referitor la critica recurentei - reclamante privind lipsa neregulii ca urmare a inexistenţei unui prejudiciu, intimatul a arătat că, în speţă, se constată culpa recurentei-reclamante constând într-o acţiune cauzatoare de prejudiciu, fapt ce a condus la plata unei sume necuvenite, in sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Aşadar, neregula sesizată constă în nerespectarea prevederilor contractului de finanţare şi ale legislaţiei naţionale şi comunitare, Contractul de lucrări nr. x/12.12.2013 fiind atribuit unui ofertant care nu a îndeplinit in totalitate condiţiile de calificare stabilite de Autoritatea Contractanta prin documentaţia de atribuire.

Dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 stipulează că termenul de prejudiciu are semnificaţia dată de reglementările incidente şi de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internaţional.

În mod corect a reţinut Curtea că atribuirea contractului de achiziţie publică unui ofertant care a prezentat o ofertă inacceptabilă se încadrează în noţiunea de "neregulă", astfel cum a fost aceasta definită la nivel comunitar şi la nivel intern, prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 519/2014. Astfel, dat fiind că fondurile alocate în vederea executării contractului de achiziţie publică încheiat cu un ofertant care a prezentat o ofertă inacceptabilă provin din fonduri europene, fiind acordate în baza contractului de finanţare încheiat cu recurenta-reclamanta, rezultă cu evidenţă că neregula constatată este în legătură directă cu modul de folosire a acestor fonduri europene, devenind astfel aplicabile în privinţa sancţiunilor care se impun dispoziţiile H.G. nr. 519/2014 şi ale anexei la acest act normativ.

În mod corect a înlăturat instanţa de fond susţinerile recurentei-reclamante cu privire la lipsa unui prejudiciu, motivate prin aceea că toate lucrările ce au făcut obiectul contractului de achiziţie publică au fost integral şi fără obiecţiuni executate, dat fiind că potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Reţine, aşadar, prima instanţa că existenţa unei nereguli/abateri presupune în mod implicit un efect potenţial dăunător/prejudiciabil adus bugetului Uniunii, astfel că orice neregulă constatată în legătură cu modul de utilizare a fondurilor europene este de natură a conduce la aplicarea unor corecţii financiare.

Aspectele invocate de recurenta-reclamantă, în legătură cu finalizarea contractului fără obiecţiuni de către ofertant nu sunt de natură a înlătura existenţa abaterii ci pot, cel mult, să prezinte relevanţă sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate, prin reducerea acesteia către minim. De altfel, in mod corect, instanţa de fond a observat că în individualizarea corecţiei aplicată recurentei reclamante s-au avut în vedere toate apărările acesteia cu privire la finalizarea contractului de achiziţie publică în raport de care s-a constatat neregula.

Referitor la critica recurentei - reclamante privind aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 şi ale pct. A3 din Anexa la H.G. nr. 519/2014, intimata a arătat că, în mod corect prima instanţă a înlăturat aceste susţineri ale recurentei-reclamantei, ca nefondate.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 11 alin. (5) şi (6) din H.G. nr. 925/2006, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care autoritatea a înţeles să -şi exercite dreptul legal de a solicita depunerea de către ofertanţi a documentelor suport prevăzute în fişa de date a achiziţiei, atunci acesteia nu îi mai este recunoscut prin lege un drept de opţiune între a verifica sau a nu mai verifica depunerea documentelor de către ofertanţi, textul art. 11 alin. (6) din H.G. nr. 925/2006 impunând în sarcina autorităţii obligaţia de a proceda la verificarea depunerii documentelor suport cel mai târziu la încheierea raportului procedurii. Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că demonstrarea experienţei similare menţionată în CV trebuia făcută cu documente care să susţină cerinţa, respectiv cu documentele suport (referinţe/recomandări) pentru fiecare expert propus de ofertant în Formularul nr. 12. Prin nedepunerea documentelor suport la solicitarea autorităţii contractante, ofertantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor de calificare impuse prin fişa de date a achiziţiei devine obligatorie pentru ofertantul câştigător.

Pe fondul cauzei, instanţa a observat că sunt corecte concluziile echipei de control şi în ceea ce priveşte echipa de experţi care a înlocuit echipa propusă iniţial, la doar 21 de zile de la demararea lucrărilor, inclusiv în privinţa noilor experţi fiind depuse doar parţial documentele relevante în dovedirea cerinţei privind capacitatea tehnică şi/sau profesională.

Având în vedere dispoziţiile art. 35 alin (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 prin raportare la cele expuse anterior, instanţa a reţinut că este corectă şi se impune a fi menţinută concluzia pârâtului potrivit căreia în mod nelegal recurenta reclamanta a atribuit contractul de achiziţie unui ofertant care a prezentat o ofertă inacceptabilă, prin nedepunerea la solicitarea autorităţii a documentelor relevante potrivit art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006.

Pe fondul cauzei, instanţa a înlăturat şi alegaţiile reclamantei potrivit cărora concluziile comisiei de evaluare sunt cele care primează în privinţa evaluării răspunsului la solicitarea de clarificări, prin prisma documentelor suport prezentate, având în vedere că potrivit art. 7 din H.G. nr. 925/2006 scopul criteriilor de calificare este demonstrarea potenţialului tehnic, financiar şi organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură, în vederea demonstrării posibilităţii acestuia de a îndeplini contractul şi de a rezolva eventualele dificultăţi legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câştigătoare.

În ceea ce priveşte prezentarea unor documente suport în limba spaniolă de către ofertantul declarat câştigător, fără ca acesta să prezinte o traducere legalizată a acestor documente, instanţa de fond a constatat că sunt corecte constatările echipei de control în sensul că ofertantul nu a respectat o cerinţă expresă din documentaţia de atribuire. Astfel, potrivit cerinţei din documentaţie (Fişa de date), în dreptul cerinţelor obligatorii 4, 5 şi 6 s-a prevăzut în mod expres că "toate documentele prezentate vor fi însoţite de traducere autorizată si legalizată în limba română".

Aşadar, instanţa de fond a constatat că cerinţa legalizării a fost prevăzută chiar de autoritatea contractantă, prin documentaţia de atribuire, astfel că în măsura în care aceasta ar fi apreciat că cerinţa legalizării intră sub incidenţa art. 8 din H.G. nr. 925/2006, fiind disproporţionată, ar fi avut posibilitatea înlăturării ei din documentaţie prin publicarea unei erate în acest sens. Instanţa de fond a constatat că sunt corecte inclusiv concluziile echipei de control referitoare la neregularitatea documentelor depuse de ofertantul declarat câştigător în dovedirea situaţiei personale a acestuia, a capacităţii de exercitare a capacităţii profesionale şi a capacităţii economice şi financiare, capacităţii tehnice şi/sau profesionale, toate fiind ataşate doar în traducere autorizată, nu şi legalizată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 490 din C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă RNP Romsilva - Administraţia Parcului Natural Domogled - Valea Cernei nu a formulat răspuns la întâmpinare, deşi întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal.

6. Procedura de soluţionare a recursului

6.1. Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 09 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În cauză, au mai fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen de judecată a recursului, la data de 09 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6.2. Alte aspecte procesuale

La termenul de astazi, 09 iunie 2020, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, pentru considerentele reţinute în practicaua prezentei decizii.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

În fapt, reclamanta a fost subiectul unei verificări documentare ex-post, de către o echipă de control din cadrul Ministerul Fondurilor Europene, având drept obiectiv verificarea aspectelor expuse în Suspiciunea de neregulă nr. 4161/2167/21.10.2016, transmisă de Direcţia Coordonare Verificare Achiziţii Publice - Serviciul Conformitate Achiziţii Publice, privind legalitatea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică/contract de lucrări nr. x/12.12.2013.

În urma acestei verificări, echipa de control a constatat că, pentru atribuirea contractului de lucrări având ca obiect "Lucrări de execuţie - Centru de vizitare al Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei" - CL19, au fost depuse 2 oferte, unul dintre cei doi ofertanţi (SC A. SA) prezentând o declaraţie pe proprie răspundere, prin care se confirma îndeplinirea cerinţelor de calificare solicitate prin documentaţia de atribuire, potrivit art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006.

În perioada de evaluare a ofertelor, reclamanta, prin comisia de evaluare, a solicitat clarificări prin care să prezinte documentele de calificare menţionate în Fişa de date a achiziţiei, solicitare la care ofertantul a răspuns prin depunerea documentelor la data de 02.10.2013.

A constatat echipa de control că documentele suport transmise nu erau în conformitate cu cerinţele de calificare stabilite de autoritatea contractantă prin documentaţia de atribuire - Fişa de date şi anunţul de participare.

Astfel, referitor la cerinţa obligatorie privind experienţa profesională pentru experţii propuşi, aceasta trebuia dovedită, potrivit menţiunilor din fişa de date, prin depunerea "Formularului 12 (cv completat şi semnat în original) pentru fiecare specialist nominalizat, însoţit de certificate/documente edificatoare care probează/confirmă îndeplinirea cerinţelor minime de calificare".

Pentru fiecare specialist nominalizat, ofertanţii aveau obligaţia de a depune, în afara Formularului 12 completat, inclusiv copii legalizate sau certificate pentru conformitate ale diplomelor obţinute, ale atestatelor şi autorizărilor menţionate în CV; experţii cheie să prezinte documente justificative pentru demonstrarea experienţei profesionale şi anume: copie lizibile certificată pentru conformitate de pe carnetul de muncă/contractul individual de muncă sau documente echivalente din care să reiasă perioadele menţionate în CV; pentru experienţa profesională specifică: documente relevante/recomandări emise de Beneficiar/Angajator pentru proiectele/contractele care demonstrează îndeplinirea criteriilor şi/sau orice alte documente relevante care demonstrează îndeplinirea criteriilor".

Potrivit documentaţiei prezentate de reclamantă, s-a constatat că pentru fiecare expert nominalizat au fost prezentate de ofertant doar o parte din documentele suport cerute prin fişa de date a achiziţiei, iar unele documente nu respectau cerinţele din documentaţie. În acest sens, echipa de control a constatat că pentru funcţiile "coordonator de proiect", "şef de şantier", "inginer de construcţii civile" şi "inginer instalaţii pentru construcţii", au fost prezentate doar CV-uri, fără documente suport care să dovedească experienţa profesională generală şi specifică ("coordonator de proiect", "şef de şantier") ori experienţa specifică de cel puţin un proiect similar (în cazul poziţiilor inginer de construcţii civile" şi "inginer instalaţii pentru construcţii). A mai reţinut echipa de control că, la 21 de zile de la demararea lucrărilor, întreaga echipă de experţi principali a fost înlocuită, pentru motive de înlocuire care contraziceau chiar declaraţiile de disponibilitate (fiind vorba de motive cunoscute la data semnării acestor declaraţii), iar în privinţa acestei noi echipe de experţi s-au constatat aceleaşi deficienţe referitoare la lipsa documentelor suport cerute prin documentaţia de atribuire, ori depunerea unor documente care nu erau conforme cerinţelor de calificare.

În continuare, tot ca urmare a verificării documentare, s-a constatat că documentele suport prezentate în limba spaniolă pentru demonstrarea cerinţei privind situaţia personală a ofertantului (certificat fiscal, certificat de atestare fiscală) capacitatea de exercitare a capacităţii profesionale (certificat constatator emis de ORC de pe lângă instanţa competentă); capacitatea economică şi financiară (bilanţuri contabile pe ultimii 3 ani) şi capacitatea tehnică şi/sau profesională (recomandări de bună execuţie din partea beneficiarilor lucrărilor), au fost însoţite doar de traduceri în limba română, fără a fi legalizate notarial, potrivit cerinţei din documentaţia de atribuire.

Având în vedere aceste constatări ale echipei de control, a fost întocmită Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/27.12.2016, prin care s-a concluzionat existenţa unor nereguli în procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică, constând în atribuirea contractului unui ofertant care nu a îndeplinit în totalitate condiţiile de calificare stabilite prin documentaţia de atribuire. S-a reţinut astfel că, pentru neregula constatată, se impune aplicarea unei corecţii financiare potrivit pct. A3 din Anexa la HGR nr. 519/2014. Organul de control a constatat că valoarea maximă a corecţiei este de 25 %, dar, observând că abaterea nu a influenţat nivelul concurenţei şi tratamentului egal al ofertanţilor, a fost aplicată în cele din urmă o corecţie de 5 % din valoarea contractului.

Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, contestaţia administrativă fiind respinsă prin Decizia nr. 7971/15.02.2017.

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă, precum şi a apărărilor aferente invocate de intimatul-pârât

7.2.1. Un prim motiv de casare invocat de recurenta-reclamantă se referă la greşita aplicare a legii de către prima instanţă, cu privire la condiţia existenţei unui prejudiciu, în măsura în care, în cauză, nu a fost prejudiciat bugetul Uniunii Europene si nici nu exista posibilitatea prejudicierii acestui buget, iar în cuprinsul Deciziei contestate nu se menţionează niciun aspect privitor la existenta vreunui prejudiciu.

În speţă, a fost aplicată corecţia financiară prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014, pct. A3 secţiunea "Aplicarea unor criterii de calificare şi selecţie şi/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale", respectiv aceea referitoare la atribuirea unui contract unui unui operator economic care nu a dovedit că îndeplinea cerinţele de calificare şi selecţie în integralitatea lor conform solicitărilor din fişa de date.

Înalta Curte constată că interesul Uniunii Europene în acordarea fondurilor nerambursabile îl constituie instituirea unui climat de afaceri conform standardelor europene.

Deşi este corectă susţinerea recurentei, în sensul că nu este suficientă simpla existenţă a unei abateri, ci această abatere trebuie să poată, prin ea însăşi, să producă un prejudiciu determinabil, iar corecţia financiară trebuie să fie o măsură adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, Înalta Curte reţine că încălcarea prevederilor legale referitoare la criteriile de calificare şi selecţie şi la criteriile de atribuire a contractului în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract finanţat din fonduri publice duce, indirect, la folosirea acestor fonduri contrar scopului pentru care au fost atribuite.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Este adevărat că aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor publice naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine că, în speţă, acest element definitoriu nu este întrunit, de vreme ce neregula constă în obţinerea unei finanţări nerambursabile prin încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează procedurile de achiziţii publice. De fapt, ceea ce se regăseşte în cauza de faţă este obţinerea unei finanţări nerambursabile de către un ofertant cu privire la care autoritatea contractantă nu a procedat, conform legii, la verificarea îndeplinirii cerinţelor de selecţie şi calificare pe care chiar aceasta le impusese prin documentaţia de atribuire; or, impunerea unor cerinţe şi apoi considerarea lor ca îndeplinite în mod formal nu duce la o utilizare a fondurilor europene care să fie eficientă şi în consens cu prevederile comunitare.

Pe de altă parte, prev. art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, care statuează următoarele:

"Pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică corecţii financiare. Situaţiile care pot fi constatate ca fiind fără impact financiar sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă."

Dincolo de aspectul că legiuitorul a omis să reglementeze prin normele metodologice care sunt acele situaţii fără impact financiar (omisiune ce nu ar putea fi însă invocată împotriva recurentei), în verificarea unei anumite abateri sub aspectul producerii de prejudicii trebuie avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a statuat că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C- 465/10 pct. 47 şi C- 199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să "solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03, pct. 15).

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că finalizarea şi recepţionarea proiectului nu au consecinţe exoneratoare asupra debitului stabilit în sarcina beneficiarului contractului de finanţare, iar împrejurarea că atribuirea contractului a fost făcută printr-o procedură viciată determină folosirea fondurilor nerambursabile într-un scop contrar celui avut în vedere la acordarea finanţării. În ceea ce priveşte aspectul finalizării contractului fără obiecţiuni, acesta nu este de natură să înlăture existenţa abaterii ci poate, cel mult, să prezinte relevanţă sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate, prin reducerea acesteia către minim. De altfel, prima instanţă a reţinut că reducerea cuantumului sancţiunii până la 5 % din valoarea contractului nu a avut loc pentru că nu s-ar fi produs niciun prejudiciu bugetului Uniunii, ci pe motiv că, în cursul procedurii de atribuire, cu ocazia evaluării, nu s-a putut constata încălcarea principiul tratamentului egal, deoarece au fost depuse doar două oferte, iar cea de-a doua era inadmisibilă. Ca urmare, acest motiv de casare este nefondat.

7.2.2. Recurenta a mai invocat faptul că este esenţială verificarea respectării principiului proporţionalităţii, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Deşi nu indică în concret care sunt raţiunile ce pot duce la concluzia că nu a fost respectat principiul proporţionalităţii în prezenta cauză, Înalta Curte va proceda la verificarea respectării acestui principiu în cauza de faţă.

Conform prev. art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, prin principiul proporţionalităţii se înţelege orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

De asemenea, conform prev. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, "orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia."

Pentru a face această verificare, instanţa de recurs trebuie să procedeze la cercetarea tipului abaterii şi a gravităţii acesteia. În speţă, a fost aplicată corecţia financiară prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014, pct. A3 secţiunea "Aplicarea unor criterii de calificare şi selecţie şi/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale", respectiv aceea referitoare la atribuirea unui contract unui operator economic care nu a dovedit că îndeplinea cerinţele de calificare şi selecţie în integralitatea lor conform solicitărilor din fişa de date.

Astfel, s-a reproşat recurentului faptul că, deşi a solicitat ofertantului să transmită documentele prevăzute în fişa de date pentru demonstrarea experienţei profesionale a experţilor-cheie, acesta nu s-a conform obligaţiei, iar autoritatea contractantă a declarat oferta admisibilă din punct de vedere al îndeplinirii cerinţelor de calificare şi selecţie şi a procedat la evaluarea tehnică şi financiară a ofertei în vederea aplicării criteriilor de atribuire.

Din totalitatea împrejurărilor avute în vedere de intimat la momentul întocmirii notei de constatare, se constată că poate fi reţinut, ca şi circumstanţă atenuantă a răspunderii (dar nu şi exoneratoare) faptul că au depus oferte numai doi operatori economici, autoritatea a cerut clarificări de la ambii operatori, iar cel de-al doilea ofertant a fost declarat respins încă din faza de evaluare a îndeplinirii cerinţelor de calificare şi selecţie. Astfel, pârâtul a constatat că abaterea reţinută nu a influenţat nivelul concurenţei şi nici tratamentul egal al ofertanţilor şi a procedat la reducerea valorii corecţiei forfetare de la 25 % la 5 % din valoarea contractului.

Ca urmare, Înalta Curte consideră că intimatul-pârât a realizat o corectă aplicare a principiului proporţionalităţii, acest motiv de casare fiind, de asemenea, nefondat.

7.2.3. Recurenta a mai invocat faptul că prin această sancţionare, cel care suportă corecţia este tot statul, reclamanta fiind regie naţională.

Înalta Curte constată că acest argument este fals din punct de vedere al logicii juridice, deoarece fiecare dintre instituţiile parte în cadrul acestui litigiu are atribuţii distincte, reglementate de lege, care trebuie respectate deopotrivă: reclamanta avea obligaţia de a respecta prevederile legale în materia achiziţiilor publice; pârâtul are obligaţia de a verifica această respectare şi de a sancţiona, atunci când este cazul, organismele culpabile, indiferent că acestea reprezintă structuri care administrează bunuri ale statului sau bunuri private.

7.2.4. În ceea ce priveşte motivul de casare referitor la greşita aplicare a legii de către prima instanţă, prin concluzionarea faptului că reclamanta a încălcat prevederile art. 364 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, respectiv ale pct. A3 Secţiunea "Aplicarea unor criterii de calificare şi selecţie si/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale" din Anexa la H.G. nr. 519/2014, Înalta Curte constată că este nefondat.

În esenţă, recurenta susţine că, atâta timp cât ofertantul s-a prevalat de disp. art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 şi a depus, pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare, declaraţia pe propria răspundere prin care a confirmat ca îndeplineşte cerinţele de calificare astfel cum au fost solicitate in documentaţia de atribuire, autoritatea contractantă are doar un drept, nu şi o obligaţie de a cere documentele care să ateste îndeplinirea cerinţelor de calificare; în plus, autoritatea a uzat de acest drept, iar comisia de evaluare a concluzionat că documentele depuse sunt relevante şi suficiente pentru dovedirea îndeplinirii cerinţelor de calificare. În esenţă, se susţine că atâta timp cât comisia a apreciat că documentele au fost relevante şi suficiente, nu există nicio încălcare a prevederilor legale, deoarece concluziile comisiei de evaluare sunt cele care primează în privinţa evaluării răspunsului la solicitarea de clarificări, prin prisma documentelor suport prezentate.

Înalta Curte va înlătura această susţinere, având în vedere că, potrivit art. 7 din H.G. nr. 925/2006, scopul criteriilor de calificare este demonstrarea potenţialului tehnic, financiar şi organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură, în vederea demonstrării posibilităţii acestuia de a îndeplini contractul şi de a rezolva eventualele dificultăţi legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câştigătoare.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (4), (5) şi 6 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii:

"(4) Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare prevăzute la art. 176 din ordonanţa de urgenţă, ofertantul are dreptul de a prezenta iniţial doar o declaraţie pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă că îndeplineşte cerinţele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire. Declaraţia va fi însoţită de o anexă în care ofertantul trebuie să menţioneze succint, dar precis, modul concret de îndeplinire a respectivelor cerinţe - inclusiv, dacă au fost solicitate, diverse valori, cantităţi sau altele asemenea.

(5) În cazul în care uzează de dreptul prevăzut la alin. (4), ofertantul are obligaţia de a prezenta/completa certificatele/documentele edificatoare care probează/confirmă îndeplinirea cerinţelor de calificare, atunci când primeşte din partea autorităţii contractante o solicitare în acest sens, în termenul prevăzut în respectiva solicitare. Acest termen nu poate fi mai mic de 3 zile lucrătoare.

(6) Autoritatea contractantă trebuie să se asigure că ofertantul a cărui ofertă este declarată câştigătoare a prezentat, nu mai târziu de încheierea raportului procedurii de atribuire, certificatele/documentele prevăzute la alin. (5), acestea fiind incluse în dosarul achiziţiei publice. Dosarul achiziţiei publice trebuie să includă şi certificate/documente ale altor ofertanţi numai dacă, în cadrul procesului de evaluare, au fost adoptate decizii de respingere a respectivelor oferte care s-au bazat pe informaţiile din respectivele certificate/documente."

Înalta Curte reţine că, în momentul în care autoritatea contractantă a solicitat ofertantului să prezinte certificatele/documentele edificatoare care probează/confirmă îndeplinirea cerinţelor de calificare, atunci în patrimoniul acestuia a luat naştere obligaţia de a prezenta documentele solicitate.

De asemenea, cât timp autoritatea a cerut prezentarea documentelor care dovedeau îndeplinirea cerinţelor de calificare, documentele depuse trebuie să aibă capacitatea de a realiza respectiva dovadă.

Dincolo de acest aspect, cât timp acelaşi ofertant a fost declarat câştigător, în privinţa ofertei acestuia au devenit incidente inclusiv prevederile alin. (6) mai sus menţionate.

În mod corect a reţinut, astfel, instanţa de fond împrejurarea că, în condiţiile în care autoritatea a înţeles să -şi exercite dreptul legal de a solicita depunerea de către ofertanţi a documentelor suport prevăzute în fişa de date a achiziţiei, atunci acesteia nu îi mai este recunoscut prin lege un drept de opţiune între a verifica sau a nu mai verifica depunerea documentelor de către ofertanţi, textul art. 11 alin. (6) din H.G. nr. 925/2006 impunând în sarcina autorităţii obligaţia de a proceda la verificarea depunerii documentelor suport cel mai târziu la încheierea raportului procedurii.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte documentele concrete care erau relevante pentru dovedirea experienţei specifice şi a calificrăii expertilor cheie, în mod corect a reţinut instanţa de fond că demonstrarea experienţei similare menţionată în CV trebuia făcută cu documente care să susţină cerinţa, respectiv cu documentele suport (referinţe/recomandări) pentru fiecare expert propus de ofertant în Formularul nr. 12. Prin nedepunerea documentelor suport la solicitarea autorităţii contractante, ofertantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor de calificare impuse prin fişa de date a achiziţiei.

Susţinerea recurentei este aceea în sensul că CV-urile demonstrau experienţa specifică, iar diplomele şi atestatele dovedeau îndeplinirea cerinţei calificării; or, în mod corect a reţinut pârâtul că trebuiau depuse prezentate fotocopii ale documentelor suport care să ateste experienţa relevată de CV (copie după carnetul de muncă/contractul individual de muncă sau documente echivalente, cerinţă expres menţionată în fişa de date; recomandări emise de beneficiar/angajator pentru proiectele sau contractele menţionate în CV). Tocmai cerinţele din Fişa de date a achiziţiilor, care prezentau în detaliu în ce constau documentele suport, impuneau depunerea documentelor suport mai sus arătate, iar nedepunerea acestora la solicitarea autorităţii contractante a condus la nedovedirea îndeplinirii cerinţelor de calificare impuse prin fişa de date a achiziţiei.

Aceleaşi concluzii sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte echipa de experţi care a înlocuit echipa propusă iniţial, la doar 21 de zile de la demararea lucrărilor, inclusiv în privinţa noilor experţi fiind depuse doar parţial documentele relevante în dovedirea cerinţei privind capacitatea tehnică şi/sau profesională.

Având în vedere dispoziţiile art. 35 alin (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 prin raportare la cele expuse anterior, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a art. 364 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, respectiv a pct. A3 Secţiunea "Aplicarea unor criterii de calificare şi selecţie si/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale" din Anexa la H.G. nr. 519/2014, reţinând că în mod nelegal recurenta-reclamanta a atribuit contractul de achiziţie unui ofertant care a prezentat o ofertă inacceptabilă, prin nedepunerea la solicitarea autorităţii a documentelor relevante potrivit art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006.

7.2.5. În ceea ce priveşte prezentarea unor documente suport în limba spaniolă de către ofertantul declarat câştigător, fără ca acesta să prezinte o traducere legalizată a acestor documente, Înalta Curte constată că, potrivit cerinţei din documentaţie (Fişa de date), în dreptul cerinţelor obligatorii 4, 5 şi 6, s-a prevăzut în mod expres că "toate documentele prezentate vor fi însoţite de traducere autorizată si legalizată în limba română".

Atâta timp cât cerinţa legalizării a fost prevăzută chiar de autoritatea contractantă, prin documentaţia de atribuire, trebuia respectată; cum în mod corect a reţinut prima instanţă, în măsura în care aceasta ar fi apreciat că cerinţa legalizării intră sub incidenţa art. 8 din H.G. nr. 925/2006, fiind disproporţionată, ar fi avut posibilitatea înlăturării ei din documentaţie prin publicarea unei erate în acest sens. Instanţa de fond a constatat, astfel, în mod corect, că sunt juste concluziile echipei de control referitoare la neregularitatea documentelor depuse de ofertantul declarat câştigător în dovedirea situaţiei personale a acestuia, a capacităţii de exercitare a capacităţii profesionale şi a capacităţii economice şi financiare, capacităţii tehnice şi/sau profesionale, toate fiind ataşate doar în traducere autorizată, nu şi legalizată.

Nu se poate reţine că legalizarea unei traduceri autorizate reprezintă un formalism excesiv, aşa cum susţine recurenta, faţă de prevederile art. 153 din Legea nr. 36/1995 din 12 mai 1995 (Legea notarilor publici şi a activităţii notariale):

"(1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public."

Ca urmare, legalizarea certifică împrejurarea că traducerea este semnată de către traducătorul autorizat, fiind o formalitate suplimentară celei de semnare a traducerii de către traducătorul autorizat; cât timp documentaţia de atribuire impunea şi această formalitate suplimentară, a se renunţa la verificarea ei ulterior declanşării procedurii de atribuire, fără a se modifica în mod public documentaţia de atribuire ca atare, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor din fişa de date şi din anunţul de participare.

În concluzie, toate motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, prima instanţă realizând o corectă aplicare a legii în cauza de faţă.

7.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă RNP Romsilva - Administraţia Parcului Natural Domogled - Valea Cernei împotriva sentinţei civile nr. 4020/2017 din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2020.