Eligibility as small enterprise under Law 346/2004: financial data from years after funding application cannot invalidate prior SME status for state aid

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene - Direcţia Generală Programe Competivitate şi Autoritatea de Management pentru POS CE, solicitând:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 52368/22.06.2016 transmis prin posta şi recepţionat la destinatar în data de 29 mai 2017 - aferent contractului de finanţare nerambursabilă nr. 516/3m/08.02.2012 finanţat prin POS CCE;

- anularea Deciziei nr. 53076/05.09.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, care i-a fost comunicată la data de 18 septembrie 2017, prin care s-a respins ca nefondată şi neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 52368/22.06.2016 şi s-au menţinut prevederile cuprinse în acest proces-verbal;

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 52368/22.06.2016 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2014.

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/22.06.2016 întocmit de MDRAPFE şi Autoritatea de Management pentru POS CCE.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 698 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene - Direcţia Generală Programe Competivitate şi Autoritatea de Management pentru POS CE, având ca obiect "contestaţie act administrativ fiscal" şi a dispus anularea Deciziei nr. 53076/05.09.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene, precum şi a Procesului-verbal nereguli şi creanţe bugetare nr. x/22.06.2016 emis de M.F.E. - Autoritatea de Management pentru POS CCE.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 698 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a învederat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece apreciază că instanţa de fond nu a arătat motivele pentru care a admis acţiunea reclamantei, limitându-se doar la soluţia de admitere a acesteia. Având în vedere că în motivarea hotărârii instanţa de fond şi-a însuşit în exclusivitate criticile formulate de către intimata-reclamantă, apreciază că devin incidente dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată fiind una nemotivată în accepţiunea textelor legale invocate, precum şi a practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Recurentul-pârât formulează prin cererea de recurs şi critici în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Astfel, acesta susţine că, raportat la situaţia de fapt, actele administrative contestate au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv Ghidul solicitantului, Instrucţiunea AM POSCCE nr. 4254/26.02.2015, O.U.G. nr. 66/2011, precum şi Legea nr. 346/2004, motiv pentru care apreciază argumentele instanţei de fond pentru luarea deciziei de anulare a acestora, ca fiind părtinitoare şi neîntemeiate, nefiind aduse argumente clare şi concludente pentru justificarea soluţiei date.

4. Apărări formulate în cauză

În cauză nu au formulate întâmpinări.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, iar nemotivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, reclamanta A. S.R.L., în calitate de solicitant, a depus spre finanţare, în cadrul Programului Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" 2007-2013 (POS CCE), Cererea de finanţare pentru proiectul "Creşterea competitivităţii prin modernizarea A. S.R.L." înregistrată sub nr. x/06.09.2010.

După parcurgerea etapelor procesului de evaluare şi selecţie a proiectului, în data de 08 februarie 2012, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x, între Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi A. S.R.L. în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru proiectul "Creşterea competitivităţii prin modernizarea A. S.R.L." cod SMIS 29673.

La nivelul anului 2014, Curtea de Conturi, în calitate de Autoritate de Audit, a performat un audit al sistemului de management şi control pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" fiind evaluate prevederile menţionate la art. 58 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083/2006. În vederea punerii în aplicare a recomandării Autorităţii de Audit privind realizarea pentru toate proiectele, până la Cererea de rambursare finală sau până la finalul perioadei de durabilitate, a verificării încadrării beneficiarului în condiţiile de eligibilitate pentru care a depus formularul Anexei 2 - Calculul pentru întreprinderi partenere sau legate din Legea nr. 346/2004 şi Declaraţia privind încadrarea în categoria IMM, AM POS CCE a emis Instrucţiunea nr. 4254/26.02.2015.

În aplicarea Instrucţiunii AM POSCCE nr. 4254/26.02.2015, pentru proiectul SMIS 29673, Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia - Organism Intermediar POSCCE a realizat verificarea eligibilităţii beneficiarului întocmind Lista de reverificare eligibilitate a A. S.R.L. din 04 septembrie 2015 potrivit căreia "Din verificări rezultă că, la data semnării contractului (08 februarie 2012), din punct de vedere al numărului de angajaţi, cifra de afaceri, active totale, conform prevederilor Legii nr. 346/2004, beneficiarul se încadrează în categoria de întreprindere mijlocie deoarece timp de două exerciţii financiare consecutive (2010, 2011), depăşeşte plafoanele indicatorilor financiari prevăzuţi pentru categoria de întreprindere mică aşa cum a declarat la depunerea cererii de finanţare."

Ca urmare a analizării suspiciunii de neregulă nr. 20782/06.11.2015 de către AM POS CCE, a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă înregistrat sub nr. x/22.02.2016.

A. S.R.L. a formulat contestaţia înregistrată cu nr. x/29.06.2017 la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice si Fondurilor Europene - Direcţia Generala Programe Europene Competitivitate, împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.06.2016. Prin adresa nr. x/03.07.2017, DGPEC a solicitat clarificări beneficiarului, astfel că beneficiarul a retransmis contestaţia cu adresa nr. x/13.07.2017.

Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei, DGPEC a decis respingerea contestaţiei formulate de către A. S.R.L. nr. 37874/29.06.2017 şi completată prin adresa nr. x/14.07.2017, împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.06.2016, ca fiind neîntemeiată.

Problema care se cere a fi dezlegată în cauză este dacă la momentul depunerii cererii de finanţare şi semnării contractului de finanţare, societatea reclamantă îndeplinea condiţia de eligibilitate referitoare la încadrarea în categoria întreprinderilor mici, pentru a putea primi ajutorul de stat în cuantumul prevăzut de lege pentru această categorie de întreprinderi.

Potrivit dispoziţiilor pct. 11.1. "Criterii de eligibilitate a solicitantului" din Ghidul solicitantului "Pot beneficia de alocare financiară nerambursabilă persoanele juridice care sunt "întreprinderi mici sau mijlocii" şi sunt prezentate condiţiile care trebuie îndeplinite conform Legii nr. 346/2004. Pentru demonstrarea respectării condiţiilor de eligibilitate, Cererea de finanţare (anexa 1 la Ghidul solicitantului) se depune însoţită de formularele şi documentele suport menţionate la pct. 6 "DOCUMENTE CONŢINUTE ÎN CEREREA DE FINANŢARE -FORMULARE" respectiv de Formularul D - "Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM".

Conform pct. 1.5 din Ghidul solicitantului, ajutorul financiar nerambursabil va fi acordat solicitanţilor eligibili în conformitate cu prevederile regulamentelor de ajutor de stat respectiv în baza Schemei de ajutor de stat pentru investiţii aprobată prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 477/2008 şi a Schemei de ajutor de minimis pentru consultanţă aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finanţelor nr. 478/2008.

În cadrul Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 477/2008, cu modificările şi completările ulterioare, privind aprobarea schemei de ajutor de stat se prevede că:

"Art. 11. (1) Solicitanţii trebuie să respecte următoarele criterii de eligibilitate: sunt întreprinderi mici sau mijlocii (inclusiv societăţi cooperative), cu excepţia microîntreprinderilor, care nu pot beneficia de prevederile prezentei scheme. Pentru a demonstra calitatea de IMM, solicitanţii trebuie să completeze modelul declaraţiei cuprinzând informaţii cu privire la încadrarea unei întreprinderi în categoria IMM din anexa 1 la Legea nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care a preluat prevederile Comunicării CE publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 118 din 20 mai 2003; (...)".

Obligaţia de depunere a declaraţiei cuprinzând informaţii cu privire la calificarea unei întreprinderi ca IMM, prevăzută ca model în anexa nr. 1 la Legea nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se regăseşte şi la art. 21 alin. (2) din Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 478/2008, cu modificările şi completările ulterioare, privind aprobarea schemei de ajutor de minimis.

Potrivit Ghidului Solicitantului, cap. I.5 - Ajutor de stat:

"A)Valoarea maximă a finanţării nerambursabile acordate din totalul costurilor eligibile pentru activităţile legate de investiţii este de:

a) pentru întreprinderile mici:

- 60% pentru proiectele care se implementează în Regiunea Bucureşti-Ilfov;

- 70% pentru proiectele care se implementează în restul regiunilor.

b) pentru întreprinderile mijlocii:

- 50% pentru proiectele care se implementează în Regiunea Bucureşti-Ilfov;

- 60% pentru proiectele care se implementează în restul regiunilor."

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus, conform Ghidului Solicitantului, la Organismul Intermediar cererea de finanţare "Creşterea competitivităţii prin modernizarea A. S.R.L.", prin care solicită finanţare nerambursabilă în procent de 70%, însoţită de anexele obligatorii respectiv de Formularul D - "Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM" din 06 septembrie 2010. Conform documentului depus, societatea A. S.R.L. s-a declarat întreprindere legată cu un număr de 49 de angajaţi, încadrându-se, conform datelor furnizate pentru exerciţiul financiar de referinţă în categoria întreprindere mică.

Procesul de evaluare şi selecţie a proiectului s-a realizat conform prevederilor Ghidului solicitantului prin parcurgerea celor două etape "Verificarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii" si "Evaluarea tehnică şi financiară", evaluarea fiind realizată în baza documentelor depuse în cadrul dosarului cererii de finanţare. Pentru verificarea încadrării în categoria de beneficiari eligibili au fost luate în considerare documentele depuse la dosar respectiv declaraţia pe propria răspundere privind încadrarea în categoria IMM.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 346/2004, încadrarea în plafoanele pentru întreprinderile mici/mijlocii se face prin analiza datelor bilanţiere, trebuind să fie îndeplinite cumulativ două condiţii:

- Întreprinderile mici sunt acelea cu nr. de angajaţi 10 - 49 şi cifra de afaceri/deţin active totale de până la 10 milioane euro;

- Întreprinderile mijlocii sunt acelea cu nr. de angajaţi 50 - 249 şi cifra de afaceri/deţin active totale de până la 50 milioane euro.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 346/2004:

"(1) Datele utilizate pentru calculul numărului mediu anual de salariaţi, cifra de afaceri netă anuală şi activele totale sunt cele raportate în situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar precedent, aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor.

(2) Dacă la data întocmirii situaţiilor financiare anuale întreprinderea nu se mai încadrează în plafoanele stabilite la art. 3 şi 4, aceasta nu îşi va pierde calitatea de întreprindere mică, mijlocie sau microîntreprindere decât dacă depăşirea acestor plafoane se produce în două exerciţii financiare consecutive."

În cauza de faţă, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, intimata-reclamantă a ataşat la Cererea de finanţare, înregistrată la 06 septembrie 2010, Formularul D - "Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM", din care reieşea că aceasta se încadrează în categoria întreprinderilor mici . Aceasta s-a raportat în mod corect la momentul depunerii Cererii de finanţare la cele două bilanţuri contabile existente la momentul respectiv, aferente anilor fiscali 2009 şi 2010.

De la momentul depunerii Cererii de finanţare, 06 septembrie 2010, pe întreaga durata a procesului de evaluare şi selecţie a proiectului, până în data de 08 februarie 2012, când a fost semnat Contractul de finanţare, situaţia cunoscută de către intimata-reclamantă nu s-a schimbat, deoarece la data semnării contractului de finanţare nerambursabilă, societatea A. S.R.L. nu avea înregistrat bilanţul contabil aferent anului 2011, acesta fiind înregistrat la organele competente în data de 29 mai 2012, ulterior datei de semnare a contractului.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, în mod greşit în analiza ADR/AM POS CCE realizată în perioada septembrie - noiembrie 2015, au fost utilizate documente emise ulterior datei depunerii cererii de finanţare şi a semnării contractului de finanţare, autoritatea pârâtă raportându-se astfel la anii fiscali 2010 şi 2011, în loc să se raporteze la situaţia cunoscută de la momentul depunerii cererii de finanţare referitoare la anii fiscali 2009 şi 2010.

Înalta Curte reţine că, într-adevăr, în cadrul Capitolului VI RETURNAREA FINANŢĂRII NERAMBURSABILE din Ghidul solicitantului este prevăzut că "returnarea finanţării nerambursabile se va realiza de către beneficiar, în următoarele situaţii: în cazul în care beneficiarul dă o declaraţie falsă privind condiţiile de realizare a proiectului (...)", dar această ipoteză nu se identifică în speţa dedusă judecăţii. Declaraţia ataşată cererii de finanţare, depusă la data de 06 septembrie 2010, cu privire la încadrarea societăţii reclamante în categoria întreprinderilor mici, reflecta situaţia raportată la cei doi ani fiscali consecutivi, anteriori depunerii cererii, respectiv anii 2009 şi 2010, făcându-se astfel dovada îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate de la momentul depunerii cererii de finanţare.

În jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut regula generală potrivit căreia orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos (C-199/03, pct. 15).

Prin urmare, obligaţia de restituire sau recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli dar, în cauză, nu se poate reţine în sarcina reclamantei săvârşirea unei nereguli cu privire la modalitatea de încheiere a contractului de finanţare sau obţinerea unui avantaj în mod fraudulos, autoritatea publică pârâtă procedând, în mod nelegal, la emiterea actelor administrative contestate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată de instanţa de fond a fost corect motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 698 din 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 698 din 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2020.