Integrity report annulled for procedural violation of non-public information request rules

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în principal, să constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/14.10.2016 întocmit de pârâtă, iar, în subsidiar, să dispună anularea aceluiaşi Raport pe care îl consideră nelegal şi netemeinic, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 71 din 06.04.2017, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, precum şi a art. 13 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.

Instanţa de fond adăugat la lege atunci când a stabilit că Raportul de evaluare nr. x/14.10.2016 nu este lovit de nulitate, deoarece dintre toate informaţiile solicitate de inspectorul de integritate în perioada 2013-2016 numai cele primite de la CAS Vâlcea sunt relevante pe subiectul analizat. Or, legea nu distinge după cum informaţiile cerute sunt sau nu relevante, ci stabileşte doar natura informaţiilor ce pot fi cerute (publice sau nepublice) în funcţie de cele două momente, respectiv până la informarea şi după informarea persoanei evaluate. Nicăieri în corpul Legii nr. 176/2010 nu se prevede înlăturarea limitării prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a), în cazul în care sunt relevante doar o parte dintre informaţiile solicitate cu încălcarea acestei limitări.

Recurentul precizează faptul că inspectorul de integritate a solicitat date şi informaţii care nu sunt publice de la instituţii şi autorităţi publice, fără să procedeze la informarea sa în sensul că s-au identificat elemente privind existenţa unui conflict de interese, precum şi la invitarea sa pentru a-şi prezenta punctul de vedere.

3.2. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, art. 88 alin. (4) şi art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, precum şi cu încălcarea art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

În mod eronat, prima instanţă a concluzionat în sensul că, prin semnarea, în calitate de Director executiv al Direcţiei Relaţii Contractuale din cadrul CAS Vâlcea, a Contractului de furnizare servicii medicale nr. 255/20.04.2013 încheiat între CAS Vâlcea şi Cabinetul medical individual B., partea s-a aflat în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că acest contract are un conţinut predeterminat de lege şi nu este rezultatul unei negocieri nu înlătură starea de conflict de interese, întrucât cabinetul medical a beneficiat de decontarea serviciilor medicale prestate în baza acestui contract.

Recurentul opinează în sensul că dispoziţia normativă anterior arătată nu era aplicabilă în speţă câtă vreme nu a existat nicio posibilitate ca deciziile sale să fie influenţate de interesele patrimoniale ale soţiei. Contractele semnate în anul 2013 aveau conţinutul prevăzut în Anexa nr. 3 la Ordinul MS/CNAS nr. 423/191/2003, conţinut obligatoriu, potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 117/2011. Contractele nu cuprindeau valori sau preţuri, ci prevedeau doar obligaţiile specifice serviciilor medicale contractate. Ca atare, toate contractele au avut conţinut identic, prevăzut de lege, singura diferenţiere dintre ele fiind persoana prestatorului de servicii medicale. Prin urmare, nu era îndeplinită condiţia cerută de textul de lege analizat, respectiv aceea ca deciziile sale să poată fi influenţate de interesele patrimoniale ale soţiei. Concluzia este aceeaşi în raport şi de împrejurarea că decontarea serviciilor medicale prestate de cabinetul medical al soţiei a avut loc în derularea unui contract ce trebuia încheiat în mod obligatoriu, deoarece reglementa servicii de asistenţă medicală primară obligatorie, în baza unui contract al cărui conţinut era obligatoriu, directorul executiv neavând nici măcar opţiunea de a semna sau nu contractul şi, cu atât mai puţin, posibilitatea de a influenţa încheierea sau clauzele contractului.

Recurentul arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile normative analizate şi atunci când s-a raportat la semnarea Raportului de control nr. x/11.02.2009. În opinia sa, prin semnarea, în calitate de Preşedinte - Director General al CAS Vâlcea a actului anterior arătat, nu s-a aflat în conflict de interese, deoarece, pe de o parte, exercita funcţia în discuţie, cu delegaţie, iar, pe de altă parte, activitatea de evaluare se poate desfăşura, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, pe toată durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice. În plus de aceasta, termenul de 3 ani nu a început să curgă, în condiţiile în care nu a intervenit încetarea raporturilor de serviciu.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod corect prevederile legale incidente în speţă.

Răspunzând punctual la criticile formulate în memoriul de recurs, partea a precizat următoarele:

4.1. Dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 nu au fost încălcate, deoarece procedura de informare a fost îndeplinită de către inspectorul de integritate, fiind respectate toate etapele şi procedurile activităţii de evaluare menţionate în lege. În concret, informarea recurentului cu privire la declanşarea activităţii de evaluare a regimului declarării averii, al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor, în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice, s-a efectuat la data de 23.09.2013, prin adresa înregistrată sub nr. x/23.09.2013. Ulterior, au fost solicitate informaţii referitoare la reclamant de la instituţiile şi autorităţile competente.

Recurentul a fost informat, prin adresa înregistrată sub nr. x/04.08.2016, cu privire la faptul că au fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, şi că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de către un avocat.

În procedura de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, reglementată în Secţiunea a 3-a a Legii nr. 176/2010, legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare chiar anterior informării persoanei în cauză, o atare activitate implicând evaluarea declaraţiilor şi "obţinerea altor date şi informaţii."

Interpretarea gramaticală a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 conduce la concluzia că inspectorilor de integritate li s-a permis derularea activităţii de evaluare chiar prin colectarea de date şi informaţii de la persoane fizice sau juridice, anterior informării persoanei şi solicitării punctului de vedere al acesteia, o atare măsură fiind necesară doar în ipoteza în care s-au identificat, în cursul activităţii astfel derulate, elemente în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate sau de conflict de interese.

Interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 20 şi, respectiv, art. 13 şi art. 15 din legea în discuţie trebuie realizată circumstanţiat, ţinându-se cont de caracterul special al prevederilor din art. 20. Or, procedând astfel, se poate deduce că, în fapt, activitatea de evaluare a incompatibilităţilor poate fi realizată chiar anterior solicitării unui punct de vedere persoanei în cauză, inclusiv prin solicitarea de date şi informaţii de la persoane fizice şi/sau juridice, în condiţiile în care se precizează expres că solicitarea unui punct de vedere persoanei evaluate este necesară doar în "urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi altor informaţii", dacă se identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi.

Solicitările adresate de intimată către CAS Vâlcea nu au ca obiect acte sau informaţii care nu sunt publice, iar faptul că au fost cerute de la autoritatea care le deţine nu le conferă caracter nepublic.

4.2. În mod fondat, prima instanţă a constatat încălcarea de către recurent a dispoziţiilor art. 70, art. 71, art. 79 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu cele ale art. 298 alin. (1) şi ale art. 310 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

În speţă, se regăsesc elementele care generează existenţa conflictului de interese:

- recurentul exercită funcţia publică de Director Executiv al Direcţiei Relaţii Contractuale din cadrul CAS Vâlcea;

- recurentul, în exercitarea funcţiei publice anterior nominalizate, a luat decizii - a semnat un Contract de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară şi a aprobat un raport de control emis de CAS Vâlcea;

- interesul patrimonial urmărit de recurent este evident, întrucât, pentru serviciile medicale prestate în baza Contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară, CMI B. a încasat de la CAS Vâlcea suma de 158.536,6 RON;

- în baza Raportului de control nr. x/11.02.2009, emis de CAS Vâlcea ca urmare a acţiunii de control efectuate la CMI B., şi aprobat de recurent, cabinetul medical deţinut de soţia sa şi-a putut desfăşura activitatea, precum şi relaţiile contractuale cu CAS Vâlcea.

Intimata arată că nu prezintă relevanţă împrejurarea că respectivul Contract de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară avea un conţinut predeterminat de lege şi nu a fost rezultatul unei negocieri, deoarece, în derularea şi în baza acestui contract, cabinetul medical a beneficiat de decontarea serviciilor medicale prestate.

Nu înlătură existenţa conflictului de interese nici critica recurentului potrivit căreia, la data semnării Raportului de control, ar fi fost suspendat din funcţia publică de conducere deţinută anterior. Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 88 alin. (4) şi art. 96 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, pe durata suspendării raportului de serviciu, postul este rezervat, suspendarea operând doar în privinţa obligaţiei de plată a salariului/indemnizaţiei în schimbul muncii depuse; ca atare, recurentul şi-a păstrat statutul de funcţionar public şi în perioada delegării sale în funcţia de Preşedinte - Director General al CAS Vâlcea. În plus de aceasta, dispoziţiile Legii nr. 161/2003 se completează cu cele ale Legii nr. 95/2006 care, la art. 301 alin. (2) prevede: "Constituie conflict de interese deţinerea de către membrii Consiliului de Administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări, precum şi de către personalul angajat al acestor case de asigurări, de părţi sociale, acţiuni sau interese la furnizori care stabilesc relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Această dispoziţie se aplică şi în cazul în care astfel de părţi sociale, acţiuni sau interese sunt deţinute de către soţ, soţie, rudele sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv ai persoanei în cauză."

Conform prevederilor art. 287 din Legea nr. 95/2006, preşedintele director general al casei de sănătate judeţene este membru al consiliului de administraţie, astfel încât situaţia de conflict de interese generată de aprobarea de către recurent a raportului de control efectuat la cabinetul medical aparţinând soţiei sale cade şi sub incidenţa prevederii din legea specială.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x/14.10.2016 emis de intimata Agenţia Naţională de Integritate. Prin acest act administrativ unilateral cu caracter individual, intimata a concluzionat în sensul că recurentul s-a aflat în "conflict de interese, întrucât, în perioada deţinerii funcţiilor şi demnităţilor publice:

- în calitate de Director Executiv - Direcţia Relaţii Contractuale din cadrul CAS Vâlcea, a semnat Contractul de furnizare servicii medicale în asistenţa medicală primară nr. 255/20.04.2013, încheiat de CAS Vâlcea cu Cabinetul medical individual B. - cabinet al cărui titular este soţia sa, încălcând astfel dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003; pentru serviciile medicale prestate în baza acestui contract CMI B. a încasat de la CAS Vâlcea CAS Vâlcea suma de 158.536,6 RON;

- în calitate de Preşedinte - Director General al CAS Vâlcea, a aprobat Raportul de control nr. x/11.02.2009, emis de CAS Vâlcea ca urmare a acţiunii de control efectuate la CMI B., încălcând astfel dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispoziţiile art. 310 alin. (2) din Legea nr. 95/2006."

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată, reţinând, în esenţă, următoarele argumente juridice:

* În conformitate cu prevederile art. 13 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, reclamantul a fost informat, la data de 23.09.2013, în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese, în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice şi, totodată, a fost înştiinţat că, în cazul în care din activitatea de evaluare desfăşurată vor fi identificate elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, va fi informată şi invitată pentru a prezenta un punct de vedere.

La data de 11.08.2016, reclamantul a fost informat, prin adresa nr. x/04.08.2016, cu privire la identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese şi a fost invitat să prezinte date şi informaţii, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, şi, totodată, a fost informat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat. La data de 19.08.2016, persoana evaluată a transmis punctul său de vedere cu privire la lipsa elementelor de natură să genereze starea de conflict de interese, prin adresa înregistrată la Agenţia Naţională de Integritate sub nr. x/19.08.2016.

În aplicarea dispoziţiilor legale anterior nominalizate, pârâta a solicitat informaţii şi documente de la mai multe instituţii publice şi persoane private (Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, Direcţia Sănătate Publică Vâlcea, S.C. Hobeanu SRL), în intervalul cuprins între prima înştiinţare din 2013 şi cea din urmă înştiinţare şi invitare pentru prezentarea unui punct de vedere, din anul 2016. Dintre acestea, relevanţă pentru reţinerea conflictului de interese prezintă numai informaţiile şi documentele solicitate Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, care a răspuns cu adresele nr. x/16.10.2013, nr. D.E. 348/26.07.2016 şi nr. PDG 346/07.12.2015, şi constau în: actele administrative de numire/încetare din funcţie/suspendare privind persoana evaluată, declaraţiile de avere şi de interese depuse de aceasta, fişele posturilor, contractele şi actele juridice încheiate de CAS cu CMI B., situaţia sumelor plătite de CAS Vâlcea în baza Contractului de furnizare de servicii medicale nr. 255/20.04.2013.

Niciuna dintre aceste solicitări adresate CAS Vâlcea de către ANI nu au ca obiect date ori informaţii care nu sunt publice, iar faptul că au fost solicitate de la autoritatea care le deţine nu le conferă caracter nepublic.

Atât în faţa ANI, cât şi în faţa instanţei, reclamantul a avut posibilitatea de a-şi preciza poziţia cu privire la toate elementele de fapt şi de drept care au fundamentat raportul de evaluare contestat, de a solicita administrarea de probatorii în dovedirea motivelor de nelegalitate pe care a înţeles să le invoce, de a combate constatările reţinute, demersuri pe care le-a şi efectuat, situaţie în raport de care dreptul său la apărare a fost respectat.

* Prin semnarea, în calitate de Director Executiv al Direcţiei Relaţii Contractuale din cadrul CAS Vâlcea, a Contractului de furnizare servicii medicale încheiat de CAS Vâlcea cu CMI al cărei titular este soţia sa, B., reclamantul A. s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că acest contract are un conţinut predeterminat de lege şi nu este rezultatul unei negocieri nu înlătură starea de conflict de interese, în condiţiile în care, în derularea şi în baza acestui contract, cabinetul medical a beneficiat de decontarea serviciilor medicale prestate.

Textul normativ anterior arătat este incident şi în legătură cu semnarea de către reclamant a Raportului de control nr. x/11.02.2009, emis de CAS Vâlcea ca urmare a acţiunii de control efectuate la CMI B..

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine aspectele ce vor fi redate în continuare.

5.1. Critica de nelegalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 20 alin. (5) raportat la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 este fondată.

Conform art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010:

"(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice date ori informaţii care nu sunt publice."

(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată (…) sunt lovite de nulitate absolută."

Potrivit art. 20 din acelaşi act normativ:

"(1) Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea şi invitarea se vor face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care le consideră necesare.

(5) Prevederile art. 13 şi art. 15 se aplică în mod corespunzător."

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că procedura de informare a recurentului, reglementată de dispoziţiile legale anterior citate, nu a fost îndeplinită de inspectorul de integritate.

În concret, prin adresa înregistrată sub nr. x/23.09.2013 - invocată de intimată în întâmpinare -, recurentul a fost informat că se va efectua evaluarea respectării de către acesta a regimului juridic al conflictului de interese şi incompatibilităţilor, în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice; "în situaţia în care din activitatea de evaluare, desfăşurată în conformitate cu dispoziţiile Titlului II, Capitolul I, Secţiunea a 3-a din Legea nr. 176/2010 (…) vor fi identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, veţi fi informat şi invitat pentru a prezenta un punct de vedere." Ulterior emiterii acestei adrese, au fost solicitate informaţii referitoare la recurent de la instituţiile şi autorităţile competente. CAS Vâlcea, prin adresele nr. x/16.10.2013 şi nr. PDG 346/07.12.2015, a comunicat date şi documente cu privire la evoluţia profesională a recurentului în cadrul acestei instituţii publice, contractele de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară, încheiate între CAS Vâlcea şi CMI B., Raportul de control nr. x/11.02.2009, emis de CAS Vâlcea ca urmare a acţiunii de control efectuate la CMI B., precum şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestuia, sumele încasate de CMI B. pentru serviciile medicale prestate în baza Contractului nr. x/20.04.2013. Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea, prin adresa nr. x/01.12.2015, a transmis cu privire la CMI B. următoarele documente: autorizaţia sanitară de funcţionare nr. x/17.12.2007, certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale sub nr. x/22.11.1999, certificatul de avizare a cabinetului medical şi certificatul de membru al Colegiului medicilor din România nr. 274/06.08.2007. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a comunicat, prin adresa nr. x/10.10.2013, faptul ca recurentul nu deţine calităţi şi funcţii la societăţi comerciale, însă soţia acestuia, începând cu data de 21.05.2003, deţine calitatea de asociat unic şi funcţia de administrator la S.C. Hobeanu S.R.L.

Instanţa de control judiciar constată că o parte dintre informaţiile şi înscrisurile pe care inspectorul de integritate le-a solicitat şi le-a primit de la instituţiile şi autorităţile competente nu au caracter public. Mai precis, este vorba despre datele şi actele comunicate de Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea cu privire la CMI B.. Însă, înainte de solicitarea şi primirea acestora, recurentul nu a fost informat şi invitat pentru a prezenta un punct de vedere, după cum impun dispoziţiile normative mai sus citate, precum şi după cum s-a stipulat în adresa înregistrată sub nr. x/23.09.2013.

Într-adevăr, recurentul a fost informat, prin adresa înregistrată sub nr. x/04.08.2016, cu privire la faptul că au fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, a fost invitat să prezinte date şi informaţii şi, totodată, i s-a precizat faptul că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de către un avocat. Însă, această înştiinţare nu acoperă cerinţa legală aflată în discuţie, întrucât adresa a fost emisă după solicitarea şi comunicarea unor date şi documente care nu sunt publice de către instituţia publică.

Înalta Curte nu poate primi argumentaţia primei instanţe în sensul că motivul de nelegalitate a actului administrativ contestat nu poate fi reţinut în contextul în care Agenţia Naţională de Integritate a valorificat doar informaţii publice. Nu această chestiune prezintă relevanţă pe subiectul analizat, ci faptul că inspectorul de integritate a solicitat informaţii şi documente care nu au un caracter public, fără ca, în prealabil, să respecte cerinţa impusă de dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. În atare situaţie, sancţiunea impusă de legiuitor, prin art. 13 alin. (2) din legea anterior nominalizată, este nulitatea absolută a raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

De asemenea, contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu prezintă importanţă nici posibilitatea ulterioară a reclamantului de a lua cunoştinţă de conţinutul raportului de evaluare şi de a-l contesta în faţa instanţei specializate.

În raport de dezlegarea dată acestui motiv de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual contestat în cauză, instanţa de control judiciar consideră că nu se mai impune analizarea criticii de nelegalitate prezentate la pct. 3.2. din Decizia de faţă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în urma rejudecării cauzei, va admite acţiunea reclamantului A. şi va anula Raportul de evaluare nr. x/14.10.2016 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 71/F-CONT din 06 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Admite acţiunea.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/14.10.2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.