Judicial suspension of administrative act: insufficiency of proof for imminent material prejudice in revocation of school title

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

] I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la 23.10.2019, reclamantul Colegiul "A.", în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi cu prevederile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat anularea Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5044/29.08.2019, ordin prin care s-a dispus revocarea titlului de colegiu acordat unităţii de învăţământ preuniversitar "Colegiul" A., a adreselor nr. x/11.06.2019, y/14.06.2019, z/22.07.2019 şi 981/31.07.2019, precum şi a tuturor celorlalte acte care au stat la baza emiterii OMEN nr. 5044/29.08.2019. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor actelor contestate până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 417/13.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul Colegiul "A." privind suspendarea executării OMEN nr. 5044/29.08.2019 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii cererii de suspendare a ordinului.

În motivarea recursului, a arătat că în analizarea cazului bine justificat, instanţa de fond a reţinut critici de nelegalitate specifice acţiunii în anulare, făcând aprecieri eronate care nu pot indica existenţa unei îndoieli puternice asupra actului.

Recurentul a menţionat că au fost respectate toate etapele în iniţierea ordinului de ministru, iar îndoiala puternică nu este demonstrată nici raportat la forma actului, nici la temeiul de drept în baza căruia a fost emis, ci în raport de anumite aspecte de fond, care nu pot fi puse în discuţie în această etapă procesuală.

Nu pot fi primite criticile privind lipsa de transparenţă şi de previzibilitate a drepturilor şi obligaţiilor prevăzute în procedura de evaluare şi nici critica referitoare la faptul că reclamanta nu a fost avertizată de posibilitatea schimbării denumirii unităţii şcolare, având în vedere că aceasta cunoştea sau trebuia să cunoască această posibilitate, raportat la prevederile legale incidente încă de la momentul depunerii cererii de evaluare.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurentul a arătat că afirmaţiile referitoare la afectarea planului de şcolarizare sau pierderea unor locuri de muncă reţinute în mod greşit de instanţa de fond nu sunt reale şi nici dovedite de reclamantă. Faptul că nu au fost informaţi beneficiarii nu se circumscrie noţiunii de "perturbare gravă a unui serviciu public", astfel că această condiţie a pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză.

4. Apărările intimatei

Intimatul-reclamant Colegiul "A." a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

În motivare, intimatul a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut aparenţa de nelegalitate a actului contestat.

Consiliul Local Craiova, având în vedere OMEN 5044, a emis HCL 460/2019 prin care a modificat titulatura acordată colegiului, iar această hotărâre a fost contestată în instanţă, Tribunalul Dolj admiţând cererea de suspendare.

Modificarea denumirii instituţiei în timpul anului şcolar pentru anul şcolar în curs are consecinţa deosebite asupra desfăşurării întregii activităţi, unitatea de învăţământ fiind obligată să înlocuiască toate titulaturile şi a toate însemnele din actele oficiale, toate autorizaţiile care au fost emise sub titulatura de colegiu, ceea ce nu poate duce decât la o îngreunare a activităţii unităţii de învăţământ, punând în acelaşi timp în pericol proiectele cu finanţare nerambursabilă pe care le gestionează unitatea.

Totodată, statutul de colegiu este mult mai prestigios decât cel de liceu tehnologic, iar denumirea de colegiu este mai atractivă ca ofertă educaţională, atrăgând mai multe opţiuni din partea beneficiarilor actului de educaţie.

II. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-reclamant Colegiul "A." prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că argumentele invocate prin cererea de recurs vizează interpretarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, în temeiul art. 248 raportat la art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., excepţia urmează a fi respinsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul Colegiul "A." a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5044/29.08.2019, ordin prin care s-a dispus revocarea titlului de colegiu acordat unităţii de învăţământ preuniversitar "Colegiul" A., până la soluţionarea definitivă a litigiului.

Curtea de apel a admis cererea formulată de reclamant privind suspendarea executării OMEN nr. 5044/29.08.2019 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond, arătând că nu sunt îndeplinite condiţia existenţei cazului bine justificat şi condiţia prevenirii pagubei iminente.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.", iar potrivit art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.(...)".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte apreciază că în cauză există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă reţinând în mod corect că argumentele reclamantului reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinelor contestate.

Astfel, reclamantul a invocat în susţinerea cererii lipsa de transparenţă şi de previzibilitate în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile sale rezultate din procedura de reevaluare în finalizarea căreia s-a emis ordinul contestat, existenţa unui aviz conform al pârâtului MEN, în baza ordinului nr. 5235/2018 stat la baza HCL nr. 34/2019 care stabilea reţeaua şcolară pentru anul şcolar în curs, 2019-2020, în care reclamantul deţinea titulatura de colegiu, realizarea în mod public a activităţilor de admitere pentru anul şcolar în curs, cu oferta educaţională cu denumirea de colegiu, fără nicio avertizare publică din partea autorităţilor implicate faţă de beneficiarii actului de educaţie cu privire la existenţa unei proceduri în derulare pentru reconfirmarea denumirii instituţiei de învăţământ reclamante, precum şi a posibilităţii de schimbare a denumirii, ceea ce ar fi fundamentat o opţiune în cunoştinţă de cauză.

Însă, în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, Înalta Curte reţine că din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea executării reprezintă o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror punere în executare ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, condiţie care nu a fost îndeplinită în cauză. Se mai reţine că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi producătoare a unei pagube iminente în lipsa probării altor elemente care să ducă la această concluzie. De asemenea, Curtea constată că prima teză a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 are în vedere pagubele materiale care pot fi produse prin punerea în executare a actului administrativ.

Or, în cauza de faţă reclamantul nu a probat iminenţa producerii unui prejudiciu material în patrimoniul său, susceptibil să atragă temporizarea efectului actului administrativ, pretinsa afectare a prestigiului său nefiind aptă să conducă la această concluzie.

Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 14 alin. (1) şi 15 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la alineatele următoare şi la definiţia dată de art. 2 lit. ş) din lege, rezultă că măsura suspendării, astfel cum a fost avută în vedere de legiuitor, reclamă un caracter urgent în ceea ce priveşte prejudicierea persoanei juridice, însă, din această perspectivă, reclamantul nu a făcut dovada că riscul invocat este unul actual sau iminent, ci doar eventual.

Astfel, în dovedirea îndeplinirii acestei condiţii, reclamantul a invocat că schimbarea denumirii unităţii de învăţământ creează o bulversare a activităţii şcolare şi administrative, fără a prezenta dovezi certe din care să rezulte în ce constă perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unităţii de învăţământ, în ceea ce priveşte activitatea şcolară desfăşurată de aceasta.

În acest sens, susţinerile reclamantului sunt pur declarative, în sensul că aceasta nu a învederat, exempli gratia, modul în care afectarea planului de şcolarizare, diminuarea cuantumului finanţării de bază, afectarea salarizării personalului angajat şi asigurării cheltuielilor necesare pentru categoria bunuri şi servicii şi afectarea prejudiciului unităţii şcolare sunt de natură să aducă o perturbare previzibilă gravă a funcţionării acestei unităţi de învăţământ.

Chiar dacă prin executarea Ordinului nr. 5044/29.08.2019 emis de către Ministerul Educaţiei Naţionale reclamantul ar suferi o pagubă, Înalta Curte reţine că această pagubă nu are un caracter arbitrar, ci este consecinţa aplicării dispoziţiilor legale la situaţia de fapt din prezenta cauză, iar în situaţia admiterii acţiunii în anulare a Ordinului nr. 5044/29.08.2019 emis de către MEN, acest prejudiciu poate fi recuperat, astfel încât nu se justifică suspendarea unor acte administrative emise în aplicare şi în executarea legii.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la paguba iminentă prevăzută de art. 2) alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia pagubă iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei nr. 417/2019 din 13 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei nr. 417/2019 din 13 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.