Appeal allowed; annulment ruling quashed and remanded because preliminary complaint requirement misapplied absent administrative act.

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea introductivă adresată Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului să renunţe la diferenţierea federaţiilor sportive în olimpice şi neolimpice.

Prin sentinţa 3445/22.03.2017 pronunţată de Judecatoria Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamant în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2262 din 12 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că deşi obiectul acţiunii introductive este reprezentat de obligaţia de a face, instanţa a transformat obiectul acţiunii în anulare act, deşi a precizat faptul că nu există nicio lege sau ordin care ar putea fi contestate, motiv pentru care nu înţelege de unde a tras concluzia instanţa că este un litigiu de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul a precizat că acţiunea introductivă nu vizează un act administrativ, ci acţiunea este în materie civilă, fiind în competenţa secţiei civile a Curţii de Apel Bucureşti

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

A invocat excepţia nulităţii recursului susţinând că din conţinutul cererii de recurs se poate constata faptul că în cuprinsul acesteia nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei recurate, lucru ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate din hotărârea atacată.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

2.1.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurent, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., fapt pentru care excepţia nulităţii recursului va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1.2. Cu privire la fondul cererii de recurs

Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat instanţei obligarea pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului să renunţe la diferenţierea federaţiilor sportive în olimpice şi neolimpice.

Instanţa de contencios administrativ, sesizată prin declinare de competenţă, a respins cererea reclamantului, reţinând că, înainte de a se adresa instanţei, reclamantul ar fi trebuit să se adreseze pârâtului în vederea emiterii unui act administrativ, prin care să se dispună în sensul dorit de reclamant, şi nu prin formularea directă a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte analizând criticile formulate de recurent constată că sunt întemeiate şi vor fi admise, pentru considerentele ce urmează:

Întotdeauna judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilitii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, aşa cum dispun prevederile art. 22 alin. (2) teza I din C. proc. civ., care consacră rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Pornind de la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că instanţa de primă jurisdicţie nu şi-a îndeplinit obligaţia de a stabili cu precizie obiectul acţiunii. De asemenea, aceasta nu a arătat motivele pentru care a apreciat că este competentă să soluţioneze acţiunea reclamantului şi nici de ce acţiunea se încadrează în materia contenciosului administrativ.

De asemenea, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond cuprinde şi motive eronate, întrucât s-a reţinut că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care în cauză nu a fost emis un act administrativ tipic care să fie contestat, iar plângerea prealabilă prevăzută expres de prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ se referă la un act administrativ tipic, întrucât în lipsa unui act administrativ tipic nu este necesară îndeplinirea acestei proceduri.

În condiţiile nesoluţionării fondului cauzei, având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2262 din 12 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.