Scope of ECtH judgment publication in Official Gazette limited to cases supporting revision of national judgments

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 08.01.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat ca instanţa să oblige pârâtul la publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârii CEDO din data de 21.06.2016, însă pârâtul a refuzat să facă demersuri în acest sens, arătând că şi cu alte hotărâri CEDO, pârâtul a procedat la fel. A mai solicitat, de asemenea, ca instanţa să oblige pârâtul să facă toate demersurile legale necesare pentru a traduce toate hotărârile CEDO, pronunţate împotriva României şi pentru a le publica în monitorul oficial, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 5000 euro, echivalent în RON la cursul zilei de la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 393 din data de 11.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A. contra pârâtului Ministerul Afacerilor Externe, având ca obiect obligaţie de a face şi pretenţii, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal; fără cheltuieli de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, la data de 17.07.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 264 din 3 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a fost obligat pârâtul să efectueze demersurile necesare privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii CEDO pronunţate în cauza Faur împotriva României, fiind respinsă în rest acţiunea formulată, ca neîntemeiată.

Totodată a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 24,80 RON reprezentând cheltuielile pentru produse alimentare achiziţionate de reclamant pentru înlocuirea mesei pierdute ca urmare a prezentării la termenul de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 264 din 3 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în sensul menţinerii soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii privind obligarea pârâtului la publicarea în Monitorul Oficial al României a tuturor hotărârilor CEDO împotriva României prin care a fost constată o încălcare a art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale şi de a plăti daune morale în cuantum de 5000 EUR şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată, şi, în consecinţă, şi cheltuielile de judecată.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond nu a cuprins în motivele pentru care nu a reţinut/înlăturat aspectul definitoriu pentru soluţionarea cauzei potrivit căruia hotărârile pronunţate de CEDO se publică în Monitorul Oficial al României, în vederea exercitării căii de atac a revizuirii în conformitate cu prevederile C. proc. civ. sau ale C. proc. pen., în contextul în care hotărârea pronunţată de CEDO în cauza Faur împotriva României, prin care s-a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie sub aspectul condiţiilor materiale de detenţie, cu privire la acest aspect enunţând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., respectiv art. 465 alin. (1) C. proc. pen.

A mai arătat că în aplicarea dispoziţiilor art. 11 din O.G. nr. 94/1999, procedura publicării gratuite în Monitorul Oficial al României a unei decizii sau a unei hotărâri, care poate implica traducerea gratuită de către Ministerul Afacerilor Externe prin Institutul European din România, poate fi demarată de către Agentul Guvernamental pentru CEDO numai pentru exercitarea căii de atac a revizuirii hotărârilor judecătoreşti în cauzele în care s-au pronunţat instanţele judecătoreşti române, hotărâri al căror fond a fost examinat ulterior de CEDO, care a constatat încălcări ale drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale omului din Convenţie.

Astfel, având în vedere că în cauză reclamantul s-a adresat direct CEDO pentru condiţiile materiale de detenţie din Penitenciarul Timişoara din perioada 2001-2011, acesta nefăcând dovada existenţei vreunei cauze pe care ar fi înregistrat-o iniţial pe rolul instanţelor judecătoreşti române, în care să se fi pronunţat o hotărâre cu privire la condiţiile de detenţie reclamate, hotărâre care apoi să fie revizuită ca urmare a vreunei încălcări constatată de CEDO, nu sunt îndeplinite condiţii pentru ca recurentul prin Agentul Guvernamental pentru CEDO să poată fi obligată să publice în Monitorul Oficial hotărârea în discuţie.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că prim instanţă a dat o interpretare proprie greşită aplicării normelor de drept material.

Astfel, judecătorul fondului a interpretat trunchiat dispoziţiile art. 11 din O.G. nr. 94/1999, respectiv textul de lege fără sintagma în vederea exercitării căii de atac a revizuirii în conformitate cu prevederile C. proc. civ. sau ale C. proc. pen., tocmai pentru faptul că nu exista o hotărâre pronunţată de instanţele judecătorerşti române, care să poată fi supusă revizuirii, astfel cum s-a susţinut anterior.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de acesta, apreciind că soluţia instanţei de fond cu privire la plata despăgubirilor solicitate este temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 februarie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 20 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Instanţa de contencios adminstrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat obligarea pârâtului să efectueze demersurile necesare privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii CEDO pronunţate în cauza Faur împotriva României, pentru a traduce toate hotărârile CEDO, pronunţate împotriva României şi pentru a le publica în monitorul oficial, precum şi obligarea la plata daunelor morale în favoarea reclamantului, în cuantum de 5000 euro, echivalent în RON la cursul zilei de la data plăţii efective.

Recurentul-pârât a înţeles să critice sentinţa instanţei de fond privind soluţia de obligare a acestuia să efectueze demersurile necesare privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii CEDO pronunţate în cauza Faur împotriva României prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentul-pârât întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cauză fiind însă incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod.

Astfel, lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii, în parte, a cererii de chemare în judecată.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta nu înseamnă, însă, că instanţa este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată, faptul că soluţia pronunţată nu este în totalitate în concordanţă cu opinia recurentului-pârât neputând fi interpretată drept nemotivare a hotărârii care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că potrivit art. 11 din Ordonanţa nr. 94 din 30 august 1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă:

"(1) Agentul guvernamental poate solicita Camerei Deputaţilor publicarea gratuită în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor şi hotărârilor Curţii, pronunţate în cauzele în care statul român are calitatea de pârât.

(2) Reclamantul într-o cauză în care Curtea a pronunţat o hotărâre prin care a constatat încălcarea de către România a unui articol din Convenţie poate solicita publicarea gratuită a hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în vederea exercitării căii de atac a revizuirii în conformitate cu prevederile C. proc. civ. sau ale C. proc. pen.. Cererea se formulează în scris şi se depune la registratura Ministerului Afacerilor Externe. Hotărârea se publică în termen de 3 luni de la data înregistrării cererii."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că scopul reglementării alin. (2) al art. 11 cu privire la publicarea gratuită în Monitorul Oficial al României a unei hotărâri pronunţate de CEDO, la solicitarea reclamantului, este acela de exercitare a căii de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de instanţa naţională, în conformitate cu prevederile C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 10 ori ale C. proc. pen., art. 465 alin. (1).

Acest aspect este confirmat şi de modificarea, prin O.U.G. nr. 48/2008, a art. 11 din O.G. nr. 94/1999, care în forma anterioară prevedea că "Deciziile şi hotărârile Curţii, pronunţate în cauzele în care statul român are calitatea de pârât, se publică gratuit în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 luni de la data soluţionării definitive a cauzei", modificare care a fost justificată de creşterea numărului de cauze comunicate Guvernului de către CEDO, precum şi de cheltuielile nejustificate de la bugetul de stat pe care le presupune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a tuturor hotărârilor şi deciziilor pronunţate de CEDO în cauze repetitive.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunţatea supra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă".

Înalta Curte constată că pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de revizuire, este necesar ca în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, această încălcare să îşi aibă cauza în hotărârea judecătorească supusă revizuirii, iar consecinţele încălcării să continue să se producă, exercitarea acestei căi de atac reprezentând garanţia înlăturării acestor consecinţe.

Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa nr. 94 din 30 august 1999 prevăd obligaţia publicării hotărârii pronunţate de CEDO prin care a constatat încălcarea de către România a unui articol din Convenţie, la cererea reclamantului, fără a analiza îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse de acest text de lege.

Instanţa de control judiciar reţine că prin hotărârea pronunţată de CEDO, la data de 21 iunie 2016, în cauza Faur împotriva României, s-a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie sub aspectul condiţiilor materiale de detenţie din perioada 2001-2011, ca urmare a unei cereri adresată direct Curţii de către intimatul-reclamant A., acesta neînvestind anterior vreo instanţă de judecată naţională cu vreo cerere, iar hotărârea prin care ar fi fost soluţionată acea cerere, după epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de legislaţia naţională să fie criticată de către reclamant în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru încălcarea drepturilor fundamentale prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa încât să fie incident în cauză art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 94/30.08.1999, recurentul-reclamant având însă posibilitatea folosirii procedurii reglementate de alin. (1) al art. 11 din acelaşi act normativ, în sensul de a se adresa Agentului Guvernamental care, după analizarea cererii sale, poate solicita Camerei Deputaţilor publicarea gratuită în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii pronunţată de CEDO în cauza în care acesta a avut calitatea de reclamant, iar Statul Român, calitatea de pârât.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, cu privire la soluţia de obligare a pârâtului să efectueze demersurile necesare privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii CEDO pronunţate în cauza Faur împotriva României, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 264 din 3 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi va menţine dispoziţia privind soluţionarea excepţiei lipsei procedurii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 264 din 3 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.

Menţine dispoziţia privind soluţionarea excepţiei lipsei procedurii prealabile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2020.