Customs official's appeal fails; unjustified-wealth order upheld with sums in RON, USD, and EUR.

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

La data de 2 octombrie 2015 Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în vederea începerii acţiunii de control a averii persoanei cercetate, pârâtul A., funcţionar public în cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, deoarece în perioada evaluată, respectiv 01.11.2000 - 31.12.2010, a fost identificată o diferenţă semnificativă între modificările intervenite în averea dobândită în timpul exercitării funcţiei publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă în cuantum de 157.934,95 RON (aproximativ 41.876 euro).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 217/CA din 11 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis sesizarea promovată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâtul A. şi intervenientul Statul Român Prin Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect controlul averilor - Legea nr. 115/1996 şi s-a constatat că pârâtul A. a efectuat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 39.497,43 RON, 2.445,91 USD şi 10.287 EUR.

A fost obligat pârâtul să plătească suma de 39.497,43 RON, 2.445,91 USD şi 10.287 EUR în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 217/CA din 11 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de ApelConstanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei fondului si, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea 115/1996, închiderea dosarului cu consecinţa constatării provenienţei licite a bunurilor.

În motivarea cererii de recurs au fost invocate următoarele aspecte:

În fapt, in perioada 15.09.1993 - 07.09.2004 a îndeplinit funcţia de controlor vamal conform Deciziei nr. 877/15.09.1993, iar în prezent îndeplineşte funcţia de inspector vamal prin transformarea postului conform Ordinului 1173/23.09.2004.

La data de 28.02.2011 Agenţia Naţionala de Integritate a dispus din oficiu declanşarea controlului privind verificarea averii dobândite, urmând ca la data de 14.09.2015 să fie emis raportul de evaluare.

Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanta a stabilit următoarele:

- Sumele reprezentate de retragerile de la ATM nu sunt considerate cheltuieli, conform celor arătate de expertul contabil si contrar poziţiei Agenţiei Naţionale de integritate;

- Includerea in calcularea veniturilor persoanei cercetate si suma de 24.000 de RON rezultata din vânzarea apartamentului bunicii materne.

- A constatat ca fiind nejustificate următoarele sume: 39497,43 RON, 2.445,91 USD si 10.287 Euro cauza fiind trimisa la Curtea de Apel Constanta care a dispus admiterea sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate cu consecinţa confiscării acestor sume.

Consideră că hotărârea primei instanţe este nelegală în ceea ce priveşte alegerea de către Agenţia Naţionale de Integritate a perioadei evaluate, respectiv 01.11.2000 si 31.12.2010, întrucât detine calitatea de funcţionar public din data de 15.09.1993. Verificarea si analiza veniturilor sale s-a făcut prin excluderea unei perioade de aproape şapte ani in care a încasat venituri si a economisit.

Curtea de Apel Constanta nu a ţinut cont nici de faptul că o parte din sumele necesare pentru achiziţionarea autoturismului au fost cele provenite din economiile tatălui si fratelui său, fapt dovedit prin înscrisurile depuse în probaţiune, respectiv că o suma importanta de bani a fost lăsată de fratele său, care s-a mutat definitiv in SUA, la dispoziţia tatălui său în urma înstrăinării unui apartament in anul 1998. Aceasta suma de bani a fost lăsată de fratele său datorita faptului că tatăl lor avea o vârsta înaintată iar reclamantul era singura persoana care îl îngrijea.

În acest context, Comisia nu a analizat in nici un fel declaraţia data in datat de 16.04.2013 sub nr. 675 la Consulatul General al României din Los Angeles de către fratele său B., iar Curtea de Apel a înlăturat-o ca fiind subiectivă, dată de persoane care sunt in relaţii de rudenie cu reclamantul.

Comisia nu a analizat nici declaraţia data de tatăl persoanei cercetate, in prezent decedat, autentificată sub nr. x/12.04.2013 la Biroul Notarului Public C., iar Curtea de Apel Constanta a înlăturat-o in mod greşit datorita relaţiei de rudenie. Conform acestei declaraţii suma de 40.000 euro, necesară achiziţionării autoturismului, a fost pusă la dispoziţie de către tatăl persoanei cercetate, aceasta sumă fiind compusă din cei 18.000 USD rezultaţi din vânzarea apartamentului fratelui si evident economiile sale. Acest fapt rezultă şi din depoziţiile martorilor audiaţi, respectiv D. si E..

La aceste declaraţii se adaugă declaraţia martorului F. audiat in fata instanţei, care confirmă cele arătate de ceilalţi martori.

Nemenţionarea acestor sume, primite ca dar manual de la tatăl său, în declaraţia de avere nu se sancţionează potrivit legii cu prezumţia obţinerii acestor sume cu caracter ilicit, asa cum în mod greşit reţine Curtea de Apel.

Atâta timp cat s-a făcut dovada ca aceste sume au existat si au fost predate ca dar manual ele trebuie să fie luate in calcul ca sume obţinute de către persoana cercetată, sancţiunea în acest caz fiind alta, şi anume răspunderea pentru infracţiunea de fals în declaraţii pentru completarea declaraţiei de avere fără a consemna in totalitate sumele primite la rubrica dar manual.

Motivarea Curţii de Apel Constanta este in contradicţie cu cele reţinute de Comisia de Cercetare a averilor, având in vedere ca într-o situaţie similară aceasta a apreciat că suma rezultată din vânzarea garsonierei bunicii, G., sa fie inclusă in veniturile persoanei cercetate, deşi nici aceste sume nu au fost menţionate în declaraţia de avere. Această chestiune a fost stabilită de Comisia de Cercetare a averilor, dobândind astfel caracter definitiv.

Aceasta chestiune - situaţie de fapt - a fost apreciată in urma declaraţiilor martorei E.. Bunica maternă a vândut terenurile pe care le avea in Judeţul Constanta si l-a ajutat pe fiul sau sa cumpere apartamentul cu 4 camere din Constanta, B-dul x nr. 65, Bloc. L1A, se. B.

Arată că nu a declarat existenta sumelor de bani folosite la achiziţionarea autoturismului (suma de 40.000 euro, pusă la dispoziţie de către tatăl său, compusă din cei 18.000 USD rezultaţi din vânzarea apartamentului fratelui si evident din propriile economii) având in vedere ca acestea erau deţinute de tatăl său în locuinţa sa proprietate personala respectiv in domiciliul comun si nu de către el însuşi.

În aprecierea relevanţei împrejurărilor de fapt descrise solicită să se ţină cont de situaţia sa familială particulară, dovedită în faţa Comisiei de Cercetare a averilor prin intermediul probei testimoniale, necontestată de ANI, şi anume că nu s-a căsătorit, iar după ce tatăl său a înaintat in vârstă şi starea sănătăţii sale s-a deteriorate (2015 a decedat) nu mai era necesar să-şi achiziţioneze alt apartament, hotărând să achiziţioneze in schimb un autoturism pentru care a plătit atât din economiile sale anterioare cât si ale tatălui său.

Evident că nu are înscrisuri cu referire la sumele de bani primite de la tatăl său, de la bunica sa, având in vedere ca relaţiile familiale dintre ei erau foarte apropiate si bazate pe încredere, astfel că nu a fost nevoie de preconstituirea unor înscrisuri care sa dovedească primirea unor sume de bani.

Aceasta situaţie este dovedita si prin declaraţiile pe proprie răspundere date de către tatăl si fratele său in luna aprilie a anului 2013. Aceştia confirmă susţinera potrivit căreia o parte din preţul autoturismului a fost suportat din acele economii datorita faptului ca autoturismul achiziţionat este folosit si de familia fratelui său in perioada in care se întorc în România.

În final, a arătat că in permanenţă a locuit la părinţi, în locuinţa proprietate personală a acestora. Mama sa a decedat in anul 1995 iar tatăl său a decedat in anul 2015. Este necăsătorit si nu are copii minori in întreţinere, nu deţine o locuinţa proprie, nu a fost nevoit să contribuie la cheltuielile zilnice si obişnuite ale unei gospodarii ce constau în întreţinere, plata utilităţi, achiziţionare alimente etc. toate aceste cheltuieli fiind suportate de către tatăl său, pensionar in ultima perioadă si de profesie navigator.

Prin prisma activităţii pe care o desfăşoară, toate hainele de serviciu erau puse la dispoziţie gratuit de către angajator. In aceste condiţii, a fost in măsura să acumuleze mare parte din venituri, pe care le-a folosit pentru achiziţionarea autoturismului in data de 15.10.2008.

Comisia de Cercetare a Averilor a apreciat in mod corect aceasta chestiune care nu a fost contestata de Agenţia Naţionala de Integritate si care in final a căpătat putere de lucru judecat cu privire la economisirea unor sume de bani.

În urma aprecierii sumei de 18.000 USD ca fiind economisită de tatăl persoanei cercetate si ulterior folosită pentru achiziţionarea autoturismului, suma nejustificata este de 6996,64 euro conform raportului de expertiza si suplimentului la acest raport.

Conform suplimentului la raportul de expertiza, expertul a reanalizat concluziile după următoarele criterii:

- Transformarea sumei de 6000 Euro (obţinută din vânzarea autoturism x) la cursul de schimb de la data achiziţionării autoturismului x, data când banii încasaţi din vânzarea autoturismului x au fost utilizaţi

- Transformarea sumei de 24.000 RON încasata din vânzarea apartamentului bunicii in euro la data încasării acesteia si ulterior transformarea in RON la data achiziţionării si plaţii autoturismului x

Conform acestor reaprecieri ale expertului.

- In varianta in care se apreciază că persoana cercetată a beneficiat de suma de 18.000 USD, rezultată din vânzarea apartamentului fratelui acestuia, diferenţa nejustificata in dobândirea averii este de 6996 Eur.

- In varianta in care se apreciază ca persoana cercetată nu a beneficiat de suma de 18.00 USD rezultata din vânzarea apartamentului fratelui acestuia, diferenţa in dobândirea averii este de 31.962 RON, 2445 USD si 10.287 Euro.

"4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

Cu referire la criticile prin care s-a susţinut faptul că inspectorul de integritate ar fi ales în mod subiectiv şi aleatoriu perioada evaluată arată că în mod legal s-a stabilit ca dată de început a procedurii de evaluare data de la care recurentul a dobândit o funcţie publică - 01.11.2000, procedura privind întreaga perioadă în care acesta a deţinut această funcţie.

Pe de altă parte, din analiza datelor şi informaţiilor primite de către instituţiile şi autorităţile competente, precum şi a punctului de vedere exprimat de către A. a rezultat faptul că, din întreaga perioadă în care aceasta a exercitat funcţia publică - perioadă supusă evaluării - doar în intervalul - 01.11.2000 - 31.12.2010 - au fost identificate diferenţe semnificative în averea acestuia.

În continuare, reiterează argumentele care au condus la evaluarea averii recurentului, conchizând că recurentul susţine total neîntemeiat faptul că cuantumul sumei de bani a fost greşit reţinut de către instanţă ca sumă ce nu poate fi justificată,

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului reclamant privind sumele de bani reţinute ca nejustificate de către instanţa de fond, arată că în mod temeinic şi legal Curtea de Apel a respins susţinerile acestuia potrivit cărora sumele cu care a achiziţionat autoturismul marca x ar reprezenta sumele provenite din economiile tatălui şi fratelui său.

Astfel, nu au putut fi reţinute declaraţiile date de fratele şi tatăl recurentului, pe de o parte, datorită caracterului subiectiv, iar pe de altă parte, datorită faptului că acesta nu a menţionat aceste sume în declaraţiile de avere, deşi avea această obligaţie.

Relevă inadvertenţele identificate de prima instanţă între declaraţiile recurentului şi cele ale rudelor sale, astfel:

- Tatăl recurentului a declarat că ar fi susţinut cumpărarea autoturismului cu întreaga sumă (40000 USD), în timp ce recurentul nu a menţionat acest aspect.

- Fratele recurentului ar fi susţinut că suma obţinută în urma vânzării apartamentului de 18000 USD în timp ce recurentul şi tatăl acestuia au susţinut că este vorba de 13 000 USD.

Consideră că atât Comisia de Cercetare cât şi ulterior Curtea de Apel - în mod fondat - au respins susţinerile recurentului referitoare la faptul că suma încasată de către fratele recurentului în urma vânzării apartamentului său ar fi fost cedată tatălui şi apoi de către acesta recurentului - întrucât, pe de o parte, lipsesc dovezile cu înscrisuri, iar pe de altă parte, nu se poate considera în mod rezonabil faptul că: "o familie care vinde apartamentul pentru a pleca definitiv în SUA cedează întreaga sumă obţinută cu titlu de preţ tatăl unuia dintre soţi, în lipsa altor fonduri care să permită o instalare facilă a soţilor în această ţară."

De asemenea, nici recurentul şi nici martorii propuşi de către acesta nu au putut indica frecvenţa cu care tatăl acestuia a beneficiat de daruri (sub formă de sume de bani) de la B., şi nici cuantumul lor, astfel încât, datorită caracterului incert, în mod temeinic nu au fost luate în calcul de către Comisie referitor la caracterul nejustificat al sumei de 39.497,43 RON.

a. La data de 15.10.2008, recurentul a dobândit prin cumpărare autolurismul x cu suma de150.946,32 RON (factura seria x nr. x).

Potrivit concluziilor raportului de expertiză recurentul a obţinut următoarele venituri din salarii: 2000-2002:14019,79 RON, 2003: 3.006,36 RON, 2004: 8.450,27 RON, 2005: 8.918,22 RON, 2006:17.295,67 RON, 2007:19.816,79 RON, 2008: 34.133,72 RON.

Astfel, veniturile recurentului în perioada 2000 - 2008 sunt în cuantum total de 119.852,7 RON (95.852,7 RON venituri din salarii plus 24.000 RON dar manual din partea bunicii materne).

Având în vedere faptul că, preţul autoturismului x a fost de 150.946,32 RON, iar veniturile obţinute de recurent au fost de 119.852,7, rezultă, după cum şi Comisia a reţinut în mod temeinic şi fondat, o diferenţă nejustificată de 31093,62 RON.

b. La data de 20.03.2009, recurentul a achiziţionat autoturismul

x cu suma de 43182 RON, conform facturii nr. x.

Conform expertizei contabile, în perioada noiembrie 2009 - martie 2009 (deci de la momentul achiziţionării autoturismului x) recurentul a obţinut:

- 12.287,99lei-venituri salariale;

- 22.489,20 RON (6000 euro) sumă obţinută în urma vânzării unui autoturism x (factura 10.11.2008).

Având în vedere faptul că preţul autoturismului x a fost 431.82 RON, iar veniturile obţinute de recurent au fost de 34.777,19 RON rezultă o diferenţă nejustificată de 8404,81 RON.

În concluzie, suma nejustificată reţinută atât de Comisie cât şi, de Curtea de Apel este în cuantum total de 39.497.43 RON.

Referitor la caracterul nejustificat al sumelor de 2.445,91 USD şi 10.287 Euro:

a. La data de 02.06.2008 recurentul a deschis contul curent în USD nr. x, încasările efectuate în acest cont au fost: - 2008:1.100,4 USD - 2009:1.501,23 USD.

Plăţile efectuate în acest cont au fost de: 2008: 41,34 USD - 2009:114,38 USD

Totalul soldului existent la sfârşitul anului 2009: 2445,91 USD.

b. La data de 10.11.2008 recurentul a deschis contul de depozit în euro nr. x.

- La data deschiderii a fost depusă suma de 6.000 euro.

- La data de 10.02.2009 a fost depusă suma de 75 euro.

Totalul soldului existent la finalul anului 2009: 6075 euro.

- La data de 26.09.2009 recurentul a deschis contul de depozit în euro nr. x.

- La data deschiderii a fost depusă suma de 4.000 euro.

În perioada supusă evaluării, în acest cont au mai fost depuse şi retrase sume de bani astfel încât, la sfârşitul acestei perioade soldul acestuia a fost de 4.212 euro.

Având în vedere faptul că, sumele în valută existente în conturile în valută nu au fost justificate de către recurent, iar veniturile salariale obţinute de către acesta precum şi suma de 24.000 RON obţinută de la bunica acestuia au fost luate în considerare la calculul sumelor plătite pentru cele două autoturisme, în mod temeinic şi fondat Curtea a constatat caracterul nejustificat al sumelor de 2445,91 USD şi 10287 EURO.

Faţă de cele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia completului de judecată s-a fixat termen de judecată la data de11 decembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată pentru data de 20 mai 2020.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin sentinţa recurată s-a admis sesizarea promovată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâtul A. şi intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect controlul averilor - Legea nr. 115/1996 şi s-a constatat că pârâtul A. în perioada verificată, 01.11.2000 - 31.12.2010, având calitatea de funcţionar public în cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, a efectuat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 39.497,43 RON, 2.445,91 USD şi 10.287 EUR.

Într-o primă critică, care vizează perioada supusă controlului, recurentul pârât a susţinut că ANI a ales în mod subiectiv şi aleatoriu perioada evaluată, respectiv 01.11.2000 - 31.12.2010, în condiţiile în care este funcţionar public încă din data de 15.09.1993 a fost lăsată în afara analizei o lungă perioadă în care a încasat venituri si a economisit.

Răspunzând la această critică, prima instanţă a observat, pe de o parte, că în faţa comisiei pârâtul a susţinut contrariul, prin invocarea excepţiei prescripţiei susţinând că în mod nelegal ANI a extins controlul până la 01.11.2000. Pe de altă parte, în cuprinsul declaraţiei date în faţa comisiei de cercetare a averilor la data de 15.12.2015, pârâtul a recunoscut că nu ar fi economisit din salariale obţinute chiar începând din anul 1993, sumele de bani aferente achiziţionării autoturismelor marca x şi x, fiind în mare parte primite de la tatăl şi fratele acestuia.

Prin cea de-a doua critică, referitoare la sumele necesare achiziţionării autoturismelor x şi x, recurentul pârât a afirmat că prima instanţă nu a ţinut seama de înscrisurile depuse în probaţiune, de declaraţiile din care rezulta că o suma importanta de bani a fost lăsată de fratele său, care s-a mutat definitiv in SUA, tatălui său în urma înstrăinării unui apartament in anul 1998. Aceasta suma de bani a fost lăsată de fratele în păstrarea tatălui său datorita faptului ca acesta avea o vârsta înaintată iar reclamantul era singura persoana care îl îngrijea.

Astfel, prima instanţă nu a analizat in nici un fel declaraţia data in datat de 16.04.2013 sub nr. 675 la Consulatul General al României din Los Angeles de către fratele său B., şi nici declaraţia dată de tatăl său, in prezent decedat, autentificată sub nr. x/12.04.2013 la Biroul Notarului Public C..

Înalta Curte observă că prima instanţă a apreciat ca fiind neverosimile susţinerile pârâtului în sensul că toate sumele retrase în numerar au fost strânse în casă de-a lungul anilor întrucât, din istoricul contului de salariu că retragerile de numerar de la ATM sunt în număr de 8-9 în medie pe lună, fiind retrase uneori şi sume modice de 20 RON sau 50 RON. Mai mult, a considerat că nu constituie o apărare concludentă, fiind invocată pentru prima dată abia după încheierea cercetărilor comisiei şi nu a fost nesusţinută de probe şi elemente concrete privind sumele pretins a fi economisite.

De asemenea, aşa cum în mod just a observat prima instanţă, constituie o concesie în favoarea pârâtului şi faptul că s-a reţinut că acesta a deţinut în proprietate un autoturism marca x fabricat în anul 2001, dobândit la 28.12.2001 (conform adresei H. nr. x/06.11.2008), or, deşi pentru justificarea cheltuielilor comisia de cercetare a reţinut şi suma de 6000 Euro reprezentând venituri din vânzarea la 10.11.2008 a autoturismului, nu s-a reţinut însă la capitolul cheltuieli şi valoarea de achiziţie a acestui autoturism.

Înalta Curte împărtăşeşte concluzia primei instanţe potrivit căreia perioada supusă evaluării, 01.11.2000 - 31.12.2010 reprezintă o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), coroborate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conferă pârâtului garanţia corectei luări în calcul a balanţei venituri - cheltuieli şi nu îi produce acestuia nicio vătămare, întrucât stabilirea perioadei de evaluare nu a impietat asupra dreptului acestuia de a dovedi că anterior perioadei vizate a efectuat economii.

Prima instanţă, având de a cerceta dacă pârâtul a dobândit justificat/nejustificat sumele de 39497,43 RON, 2445, 91 USD şi 10287 EUR în perioada reţinută în raportul de evaluare ANI, respectiv 01.11.2000 - 31.12.2010 a conchis că aceste sume sunt nejustificate.

Astfel, din preţul de cumpărare autoturismului "x" dobândit la data de 15.10.2008 cu suma de 150.946,32 RON, conform facturii seria x nr. x, pârâtul nu a justificat decât suma de 119.852,7 RON, aceasta reprezentând venituri obţinute din salarii aferente perioadei 2000 - 2008, până la data achiziţionării autoturismului, în valoare totală de 95.852,7 RON, plus suma de 24.000 RON dar manual din partea bunicii materne.

Prima instanţă a apreciat că apărarea pârâtului, în sensul că o parte din sumele cu care a achiziţionat autoturismul marca x reprezintă sume de bani provenite din economiile tatălui şi fratelui său nu este susţinută de probe concludente, în contextul în care declaraţiile date de fratele reclamantului şi tatăl reclamantului nu pot fi reţinute având în vedere, pe de o parte, subiectivismului acestora iar pe de altă parte, faptul că pârâtul nu a menţionat în declaraţiile de avere sumele de bani pretins primite de la tatăl acestuia, deşi avea această obligaţie conform legii.

Contrar celor susţinute de recurentul pârât în sensul că prima instanţă nu a analizat aceste declaraţii, Înalta Curte observă că judecătorul fondului a înlăturat în mod argumentat declaraţiile în cauză, având în vedere caracterul subiectiv al acestora, precum şi neconcordanţele majore identificate între declaraţiile pârâtului şi rudele acestuia. Astfel, tatăl pârâtului a declarat că ar fi susţinut cumpărarea autoturismului marca x cu suma de 40000 USD (aproape suma integrală), aspect pe care nici măcar pârâtul nu l-a susţinut iar suma de 18000 USD pe care pretinde fratele pârâtului că ar fi obţinut-o din vânzarea apartamentului este în realitate aproximativ de 13000 USD având în vedere preţul de 13000 RON (130.000.000 ROL) cuprins în contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/09.11.1998 şi cursul valutar la acea dată de 0,96 RON/dolar.

Într-o altă ordine de idei, prima instanţă a considerat că este neverosimilă susţinerea pârâtului privind faptul că fratele acestuia ar fi plecat în Statele Unite, unde conform martorului audiat locuia la alte persoane, ar fi vândut apartamentul din România dar nu ar fi luat banii obţinuţi din vânzare ci i-ar fi lăsat în păstrare tatălui său, fără vreun motiv serios, iar acesta să fii dispus de suma respectivă punând-o la dispoziţia pârâtului în scopul achiziţionării unui autoturism.

În context, Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţe în sensul că nu poate fi reţinut, în lipsa unor dovezi certe, că tatăl pârâtului ar fi ţinut în casă sume de peste 18000 USD o perioadă de aproximativ 10 ani, în condiţiile în care, conform declaraţiilor martorului audiat de instanţă, acesta era îngrijorat încă din anul 2002-2003 cu privire la faptul că ţine banii în casă. De asemenea, prima instanţă nu putea acorda valoare probatorie acestor declaraţii cât timp erau contradictorii. Astfel, fratele acestuia a susţinut că a lăsat sumele de bani pentru nevoile tatălui, în condiţiile în care martorul audiat, F. a susţinut că banii erau păstraţi de tatăl pârâtului pentru eventuala reîntoarcere a fratelui. În fine, în mod corect s-a apreciat ca lipsită de credibilitate şi susţinerea că pârâtul ar fi primit suma de 18000 USD din vânzarea apartamentului fratelui său, în contextul în care din contractul de vânzare cumpărare rezulta că apartamentul nu aparţinea exclusiv fratelui acestuia ci şi soţiei fratelui acestuia, fiind bun comun, iar preţul transformat în USD la data vânzării este de aproximativ 13000 USD.

Prima instanţă a subliniat că răspunderea instituită de Legea nr. 115/1996 este o răspundere de drept administrativ ce nu poate fi analizată în condiţiile dreptului civil. Susţinerile pârâtului că nedeclararea sumelor de bani pretins primite de la tatăl acestuia, regăsite în cheltuielile efectuate, nu constituie o prezumţie absolută că aceste sume de bani nu sunt justificate, sunt doar parţial corecte. Astfel, deşi fapta de nedeclarare a acestor daruri nu reprezintă o dovadă absolută a nelegalităţii obţinerii acestor sume, cu toate acestea reprezintă o prezumţie ce trebuie răsturnată de persoana cercetată prin probe concludente, care să dovedească cu certitudine că într-adevăr a obţinut legal sumele în discuţie şi doar a omis să le menţioneze în declaraţia de avere, însă pârâtul nu a făcut această dovadă.

În ceea ce priveşte achiziţionarea autoturismului marca x la data de 20.03.2009 conform facturii nr. x, la valoarea de 43182 RON, prima instanţă a reţinut că de la momentul achiziţionării autoturismului marca x, pârâtul nu a justificat decât veniturile din salarii aferente perioadei noiembrie 2008 - martie 2009 în sumă totală de 12.287,99 RON conform expertizei contabile precum şi suma 22.489,20 RON echivalent a 6.000 euro conform expertizei contabile, preţ cu care a vândut autoturismul marca x conform facturii din 10.11.2008, ceea ce a condus la concluzia că pârâtul nu a justificat nici suma de 8404,81 RON reprezentând diferenţa dintre preţul autoturismului achiziţionat şi veniturile obţinute.

În consecinţă, Înalta Curte îşi însuşeşte opinia primei instanţe potrivit căreia, în raport de cheltuielile efectuate cu achiziţionarea celor două autoturisme, pârâtul nu a justificat suma totală de 39.497,43 RON, prezumţia licită a dobândirii acestei sume fiind răsturnată de probele administrate în cauză.

Cu referire la sesizarea comisiei privind sumele de 2.445,91 USD şi 10.287 EUR, prima instanţă a reţinut în mod corect, analizând istoricul încasărilor în aceste conturi că sunt nejustificate de pârât, în condiţiile în care restul veniturilor salariale şi suma de 24000 RON obţinută de la bunica acestuia au fost luate în calcul la sumele de bani cu care a cumpărat cele două autoturisme.

În concluzie, sunt nefondate criticile pârâtului cu privire la neluarea în calcul a sumei de 18000 USD pe care acesta pretinde că ar fi primit-o din vânzarea apartamentului fratelui său, precum şi cele referitoare la înlăturarea declaraţiilor prin care a fost susţinută această apărare. Contrar acestor critici, prima instanţă a indicat motivele pentru care această sumă nu poate fi luată în considerare la stabilirea caracterului justificat al cheltuielilor pârâtului. Reiterarea unor susţineri în recurs, prin care se arată că valoarea probatorie a declaraţiilor sau înscrisurilor de care se prevalează a fost greşit stabilită de primă instanţe, fără a combate argumentat respectivele considerente, nu atrag incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Într-o altă critică, recurentul pârât a susţinut că nemenţionarea acestor sume primite cu titlu de dar manual în declaraţia de avere nu este de natură să creeze prezumţia caracterului ilicit al sumelor ce reprezintă diferenţe de preţ între achiziţiile efectuate şi veniturilor obţinute, considerând că, atâta timp cât s-a făcut dovada dobândirii acestor sume cu titlu de dar manual, acestea trebuie luate în calcul chiar dacă nu au fost evidenţiate în declaraţia de avere, iar sancţiunea aplicabilă ar fi fost cea atrasă de completarea necorespunzătoare a declaraţiei de avere.

Această apărare este nepertinentă în raport de obiectul controlului de legalitate efectuat de instanţa de contencios administrativ, care nu permite găsirea unor soluţii alternative pentru autoritatea publică emitentă, ci vizează temeiurile de fapt şi de drept ale actului administrativ emis din perspectiva puterii publice, a atribuţiilor legale de care aceasta dispune în temeiul legii.

Având în vedere cele anterior reţinute, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 evaluând probele administrate la valoarea lor justă în raport de obiectul judecăţii, drept urmare, nu se putea ajunge la altă concluzie în ceea ce priveşte caracterul nejustificat al sumelor reţinute prin sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, iar situaţia familială specială a recurentului pârât a fost avută în vedere atunci când nu au fost deduse din veniturile realizate de acesta cheltuielile necesare traiului.

Faptul că au fost luate în considerare sumele provenite din vânzarea garsonierei bunicii nu produce efectele specifice lucrului judecat în ceea ce priveşte alte gratificaţii, nici comisia şi nici instanţa de fond nefiind legate de apărările primite în privinţa altor daruri manuale sau donaţii. Aşa fiind, recurentul pârât avea sarcina de a oferi mijloacele de probă prin care să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă elementele de fapt de care se prevalează, mai ales că a omis să le menţioneze în declaraţia de avere depusă. În consecinţă, având în vedere cele reţinute, omisiunea declarării sumelor pretins primite din vânzarea apartamentului fratelui, a fost corect evaluată de prima instanţă.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. Situaţia evidenţiată de recurentul pârât cu privire la includerea sumelor obţinute prin vânzarea garsonierei bunicii în veniturile persoanei cercetate nu constituie nici contradictorialitate în motivare şi nici nesocotire a puterii lucrului judecat. Prin urmare, dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 au fost corect aplicate, constatând că pârâtul a efectuat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 39.497,43 RON, 2.445,91 USD şi 10.287 EUR prima instanţă a dispus în mod justificat obligarea acestuia la plata sumelor respective.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 217/CA din 11 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2020.