Urban Planner's Accessory Intervention Denied for Lack of Personal and Legitimate Interest in Annulment of Zonal Urban Plan

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii; Cererea de intervenţie accesorie

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015 la data de 28.12.2015, ulterior modificată la 11.04.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, au solicitat anularea HCGMB nr. 278/31.10.2013 de aprobare a Planului Urbanistic Zonal Coordonator Sector 6 Bucureşti, anularea HCGMB nr. 2/26.01.2016 de modificare a PUZ aprobat prin HCGMB 278/2013 şi anularea Certificatului de urbanism nr. x/18.01.2011.

Prin cererea modificatoare depusă la primul termen de judecată din data de 09.05.2016, reclamanţii au arătat că înţeleg să formuleze acţiunea şi în contradictoriu cu Primarul sectorului 6 Bucureşti, care a fost introdus în cauză, în calitate de pârât.

La dosar s-a depus o cerere de intervenţie principală formulată de către terţul K., precum şi o cerere de intervenţie principală formulată de către terţii L., M. şi N..

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 la data de 11.07.2016, reclamanţii O., P., Q., R., S., T. şi U. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 6, solicitând anularea HCGMB nr. 278/31.10.2013, a certificatului de urbanism nr. x/18.01.2011 şi a HCGMB nr. 2/2016.

Prin încheierea din data de 10.11.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia conexităţii, dosarul nr. x/2016 fiind conexat la dosarul nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1081/20.02.2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia netimbrării cererilor de intervenţie, a anulat ca netimbrate cererile de intervenţie formulate de K., L., M. şi N., a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii, invocate de pârâtul Municipiul Bucureşti, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes, a tardivităţii modificării cererii, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii, invocate de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii, invocate de pârâtul Primarul Sectorului 6 Bucureşti şi a respins cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 382 din 25.01.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurenţii reclamanţi A., B., C., J., O., P.,Q., R.,S., T. şi U., recurs ce viza soluţia adoptată pe fondul cererii de chemare în judecată, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza primei instanţei, în vederea rejudecării fondului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal la 04.04.2018, sub nr. x/2015*.

La termenul din data de 22.06.2018 reclamanta O. a fost introdusă în cauză potrivit art. 39 C. proc. civ. şi în calitate de moştenitor al reclamantului P. (decedat).

Prin sentinţa civilă nr. 4976/24.07.2018, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., O., Q., R., S., T. şi U., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Consiliul General al Municipiul Bucureşti şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti, astfel cum a fost modificată, a anulat HCGMB nr. 278/31.10.2013, certificatul de urbanism nr. x/18.01.2011 emis de Primăria Sectorului 6 şi HCGMB nr. 2/26.01.2016. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei O. de obligare a pârâţilor la plata de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii O., Q., S., U. şi R. şi pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Consiliul General al Municipiul Bucureşti şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti au declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.02.2019.

În cadrul dosarului de recurs, la data de 20 februarie 2019, terţul V. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul recurenţilor-pârâţi Consiliul General al Municipiul Bucureşti, Municipiul Bucureşti şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti, solicitând admiterea recursurilor declarate de aceşti pârâţi, casarea sentinţei recurate în ceea ce priveşte anularea în parte a HCGMB nr. 278/2013 şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Titularul cererii de intervenţie accesorie a arătat că are interes să intervină în recurs, în calitate de elaborator al proiectul PUZ, justificând interesul său prin aceea că "are dreptul şi interesul de a apăra rezultatul muncii de susţineri neadevărate şi admise de prima istanţă cu greşita aplicare a legislaţiei urbanismului".

2. Încheierea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamanţii O., Q., S., U. şi R. şi, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de terţul V. S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că recursul reclamanţilor O., Q., S., U. şi R. este admisibil prin raportare la prevederile art. 461 C. proc. civ. şi, de asemenea, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 61 C. proc. civ., întrucât terţul intervenient nu justifică un interes propriu, născut şi actual, pentru a interveni în litigiu, argumentele invocate în cererea de intervenţie, respectiv că urmăreşte să apere "rezultatul muncii sale", nefiind de natură a reprezenta justificarea unui interes legitim în sensul art. 61 C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii menţionate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie, a formulat recurs intervenienta V. S.R.L., întemeiat pe art. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a încheierii şi, în rejudecare, admiterea cererii de intervenţie accesorie pe care a formulat-o în cauză.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că nu îndeplineşte condiţiile de a interveni în faza procesuală a recursului, încheierea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procesual, respectiv art. 61, coroborat cu art. 33 C. proc. civ.

Intervenienta susţine că justifică interesul de a interveni în cauză, conform art. 33 din C. proc. civ.

Astfel, interesul său de a interveni este personal şi direct, având în vedere sancţiunile prevăzute de art. 63 alin. (2) din Legea nr. 350/2001, conform cărora constituie contravenţie supunerea spre avizare sau aprobare a unei documentaţii de urbanism incomplete ori care conţine date eronate. În plus, pe lângă răspunderea contravenţională, sunt incidente în cauză şi prevederile privind răspunderea recurentei pentru serviciile de proiectare care au condus la elaborarea PUZ-ului. Cum prin sentinţa recurată s-au reţinut neconcordanţe între PUZ şi situaţia faptică a zonelor reglementate, recurenta consideră că are atât dreptul, cât şi obligaţia de a interveni în proces pentru a dovedi netemeinicia hotărârii recurate.

De asemenea, interesul său este născut şi actual, urmare a anulării PUZ-ului prin sentinţă şi reţinerea unor nelegalităţi în elaborarea şi aprobarea acestuia, dar şi legitim, având în vedere scopul pe care îl urmăreşte, respectiv de a susţine legalitatea PUZ-ului şi de a sublinia erorile din sentinţă care au dus la anularea acestuia.

Mai mult de atât, includerea elaboratorului PUZ-ului în consorţiul procesual este şi fără îndoială utilă soluţionării cauzei, putându-se lămuri toate pretinsele neconcordanţe faţă de situaţia de fapt invocată de intimaţii-reclamanţi.

Astfel, încheierea a fost pronunţată cu încălcarea art. 61 din C. proc. civ., întrucât a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de intervenţie accesorie cu privire la care interesul procesual este evident.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că încheierea recurată este nemotivată, întrucât cele câteva paragrafe ce reprezintă considerentele sunt neclare şi în parte străine de natura pricinii, aspect de natură a afecta dreptul la un proces echitabil.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că încheierea a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 63 din Legea nr. 350/2001 şi ale art. 1349 din C. civ.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 350/2001, sunt considerate contravenţii supunerea spre avizare sau aprobare a unei documentaţii de urbanism incomplete ori care conţine date eronate, iar potrivit art. 1349 C. civ., atunci când, fără justificare, o persoană nu îşi îndeplineşte îndatorirea, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Recurenta arată că PUZ-ul pe care l-a elaborat este legal şi conform situaţiei de fapt reglementate, astfel că nu se poate susţine că nu ar suferi consecinţe patrimoniale urmare unei hotărâri judecătoreşti în care se reţine contrariul.

Mai mult decât atât, în domeniul proiectării contează nu numai calitatea serviciilor, dar şi renumele elaboratorului, sentinţa fiind de la sine suficientă să conducă la pierderi semnificative, urmare anulării unui plan de urbanism pe care recurenta l-a elaborat.

Prin urmare, recurenta consideră că cererea sa de intervenţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de intervenţie accesorie, potrivit art. 61 C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor formulate în cauză

4.1. Intimaţii A., B., C., H., J., O., P., Q., S. şi U. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Astfel, motivul de casare de la pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este incident, întrucât aprecierea instanţei în sensul că recurenta nu are un interes propriu de a participa la judecata procesului nu e o problemă de încălcare a formelor procedurale, ci o chestiune de drept material. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident, întrucât încheierea este corect motivată, "cele câteva paragrafe" prezentând de o manieră clară care este silogismul judiciar, pornind de la premisă spre concluzia în considerarea căreia s-a respins cererea de intervenţie accesorie ca inadmisibilă. În fine, nefondate sunt şi criticile subsumate motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând greşita aplicare a art. 63 din Legea nr. 350/2001 şi art. 1350 alin. (2) C. civ., întrucât niciuna dintre normele de drept invocate nu au aplicabilitate în cauza în care a fost pronunţată încheierea recurată.

4.2. Intimatul Primarul Sectorului 6 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii şi, în rejudecare, admiterea cererii de intervenţie accesorie aşa cum a fost formulată. Arată că documentaţia PUZ Coordonator Sector 6 ce a stat la baza HCGMB nr. 278/31.03.2013 de aprobare a documentaţiei PUZ respectă prevederile legislative în vigoare privind amenajarea teritoriului şi urbanismului şi are la bază toate avizele şi acordurile necesare cerute prin certificatul de urbanism nr. x din 18.01.2011, avizul de oportunitate nr. x din 5.05.2011 emis de PMB şi avizul preliminar de urbanism nr. x din 19.08.2011. Împrejurarea că unele dintre avize erau expirate la data aprobării HCGMB nr. 278/31.10.2013 nu atrage nelegalitatea PUZ-ului în condiţiile în care aceste avize au fost emise în scopul elaborării şi avizării acestei documentaţii de urbanism nefiind necesar ca aceasta să fie valabile la data aprobării prin hotărâre de consiliu.

4.3. Intimatul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii şi, în rejudecare, admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată. Consideră că, în calitatea sa de elaborator al PUZ, recurentul-intervenient are un interes în formularea cererii sale, fiind pasibil de răspundere contravenţională, conform art. 63 din Legea nr. 350/2001, pentru supunerea spre avizare şi aprobare a unei documentaţii de urbanism incomplete ori care conţine date eronate. De asemenea, pe lângă răspunderea contravenţională sunt incidente în cauză şi prevederile privind răspunderea societăţii interveniente pentru serviciile de proiectare care au condus la elaborarea PUZ-ului. În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de la art. 33 C. proc. civ., interesul acestui intervenient accesoriu este născut şi actual, având în vedere anularea de către instanţa de fond a PUZ-ului. De asemenea, interesul acestei societăţi este cât se poate de legitim în formularea cererii de intervenţie accesorie, având în vedere că scopul urmărit este acela de a susţine legalitatea PUZ-ului şi de a sublinia din punct de vedere tehnic, erorile din hotărârea pronunţată de către instanţa de fond cu privire la situaţia de fapt.

4.4. Intimaţii O., Q., S., U. şi R. au formulat din nou întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Au arătat că terţul intervenient este executantul PUZ al cărui iniţiator şi beneficiar este Primăria Sector 6, iar obţinerea avizelor legale şi în termen pentru PUZ Sector 6 este datoria primăriei şi nu a societăţii. Deşi societatea susţine că are un interes personal şi direct, având în vedere sancţiunile prevăzute de art. 63 alin. (2) din Legea nr. 350/2001, aceste prevederi nu fac obiectul acestui dosar. Atât timp cât societatea a respectat cerinţele/datele furnizate de primărie, aceasta nu are cum să cadă sub incidenţa Legii nr. 350/2001. Cererea de intervenţie bazată pe art. 63 din Legea nr. 350/2001 poate conduce la concluzia că documentaţia de urbanism executată de societate ar putea conţine date eronate. Dar, şi în acest caz, primăria este cea care are obligaţia de a verifica respectarea cerinţelor sale şi de a trage la răspundere executantul pentru eventuale greşeli. Prin urmare, societatea intervenientă - executant al unei lucrări - nu a demonstrat în cauză îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de intervenţie accesorie voluntară.

II. Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de intervenientă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurenta a invocat şi motivul de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub un prim aspect, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 61 şi art. 33 C. proc. civ., aşadar încălcarea unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu doar motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Chiar dacă recurenta s-a referit şi la o greşită aplicare a art. 63 din Legea nr. 350/2001 şi art. 1350 alin. (2) C. civ., nu se poate reţine incidenţa motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar criticile subsumate acestui motiv nu pot fi primite, întrucât niciuna dintre normele de drept invocate nu au aplicabilitate în litigiul în care a fost pronunţată încheierea recurată.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine fără temei că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de declarare ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie. Încheierea este motivată, iar criticile recurentei se subsumează exclusiv prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referindu-se la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de intervenţie accesorie.

Aceste critici sunt nefondate, încheierea pronunţată în cauză fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente, raportat la circumstanţele factuale ale litigiului.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, iar intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Reiese, aşadar, că intervenţia voluntară accesorie este cererea prin care un terţ ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, în vederea sprijinirii apărării uneia dintre părţi.

Una din condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie accesorie voluntară este interesul, care, potrivit dispoziţiilor art. 33 din C. proc. civ. trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, totuşi trebuie reţinut că terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, acesta trebuind să justifice interesul personal în participarea la judecata procesului ce se desfăşoară între alte persoane.

Aşadar, terţul intervenient trebuie să tindă la obţinerea unui folos pentru sine, nu doar pentru partea pe care o susţine, fiind vorba despre un interes personal, distinct de cel al părţii, în sensul că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunţarea soluţiei în defavoarea părţii respective.

Deşi prejudiciul pe care l-ar suferi terţul în această eventualitate este doar eventual, conduita sa de a preveni realizarea acestui prejudiciu conferă caracter născut şi actual interesului intervenientului accesoriu, fiind vorba despre un interes actual pentru a preveni un prejudiciu eventual.

Pornind de la aceste premise, se observă că în cauza dedusă judecăţii, în mod judicios instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de admisibilitate întrucât, faţă de motivarea cererii, terţul V. S.R.L. nu justifică interesul de a interveni.

În acelaşi sens apreciază şi Înalta Curte, reţinând că motivarea din cuprinsul cererii de intervenţie accesorie indicată de intervenient nu este de natură a contura un interes care să justifice admisibilitatea acestei cereri de intervenţie, interesul titularului cererii trebuind să fie actual şi direct şi nu ipotetic sau teoretic, cum este cazul de faţă, legea nepermiţând oricărei persoane ale cărei drepturi nu sunt în niciun fel influenţate de litigiul dedus judecăţii să intervină în cadrul acestui litigiu.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea de intervenţie accesorie formulată de V. S.R.L. corect a fost respinsă în principiu, reţinându-se neîndeplinirea condiţiilor art. 61 C. proc. civ.. Intervenienta nu a justificat un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni. Interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut, în cauză nefiind îndeplinită condiţia legitimităţii.

Prin intermediul intervenţiei accesorii se pot săvârşi numai acele acte de procedură prin care se sprijină în mod obiectiv poziţia procesuală a părţii în favoarea căreia s-a formulat intervenţia şi al cărei câştig de cauză îl foloseşte ceea ce nu se regăsesc în cerere.

Prin urmare, se constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar încheierea pronunţată în litigiu a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate motivele de recurs încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 64 alin. (4) acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat intervenientă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intervenienta V. S.R.L. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2020.