Criminal liability for casualties during the 1989 revolution: procedural nullity for unnotified change of legal qualification from instigated homicide to negligence

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția parchetelor militare, emis la data de 29 mai 1998, au fost trimiși în judecată următorii inculpați:

1. M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen. și de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen.;

2. T.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen. și de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen.;

3. B.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la participație improprie la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen. și de instigare la participație improprie la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) și art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen.;

4. C.I.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la participație improprie la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen. și de instigare la participație improprie la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) și la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen.;

5. D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și la art. 175 lit. e) C. pen., de instigare la participație improprie la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) din același cod și de instigare la participație improprie la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31alin. (2) și la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen.;

6. B.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, în urma dispoziției date de N.C., în calitate de șef al statului și de Secretar general al P.C.R., în seara zilei de 17 decembrie 1989, a fost organizată o teleconferință cu primii secretari ai comitetelor județene de partid, la care au participat și factorii ce răspundeau de ordinea publică în județe, precum și unii comandanți de mari unități ale armatei.

Din partea autorităților județului Cluj au participat, între alții, inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al Comitetului județean de partid și de președinte al Consiliului popular județean, inculpatul general col. T.I., în calitate de comandant al Armatei a IV-a, precum și generalul maior Ș.I. în calitate de șef al Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne.

În timpul teleconferinței, care a început la ora 18.00, șeful statului s-a referit la evenimentele ce aveau loc la Timișoara, afirmând că acestea au fost provocate de bande de huligani impulsionate de forțe externe interesate în destabilizarea regimului politic din România.

Cu acest prilej, inculpații M.I. și T.I. au ascultat dialogul avut de N.C. cu I.C., secretar al C.C. al P.C.R., aflat la Timișoara, precum și cu R.B., prim-secretar al Comitetului județean de partid Timiș, din care rezulta că, în acele momente, la Timișoara se făcea uz de arme de foc împotriva manifestanților.

În timpul teleconferinței, la întrebarea șefului statului, inculpatul M.I. i-a răspuns că situația din municipiul Cluj-Napoca era normală.

Tot în seara de 17 decembrie 1989, după terminarea teleconferinței, inculpatul M.I., în calitate de președinte al Consiliului Județean de Apărare Cluj, a dat ordin să fie intensificate acțiunile de patrulare ale forțelor Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne, pe străzile municipiului Cluj-Napoca, care fuseseră alarmate încă din timpul zilei.

Anterior, în jurul orei 23.00 din seara de 16 decembrie 1989, ministrul apărării naționale a transmis, personal, inculpatului g-ral col. T.I., un ordin conținând 14 puncte, care se referea, între altele, la pregătirea de luptă și înarmarea unităților, la modul de avertizare și de folosire a armelor de foc în caz de nesupunere la somație, precum și la mișcările de trupe pe străzile municipiului. În baza ordinului în 14 puncte, pe care-l primise de la ministrul apărării naționale, inculpatul g-ral col. T.I., în calitate de comandant al Armatei a 4-a, a dat ordin încă din noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, unităților din microgarnizoanele Florești și Someșeni, aflate în apropiere de municipiul Cluj-Napoca, să constituie detașamente de intervenție, având misiunea de a bloca toate căile de acces spre principalele piețe și sediile instituțiilor politice și administrative ale acestui municipiu.

În executarea acestui ordin, inculpatul colonel B.V., pe atunci maior, a constituit la U.M. 01215 Florești, pe care o comanda, două detașamente de intervenție.

În cursul zilei de 17 decembrie 1989, unitățile militare din microgarnizoanele Someșeni și Florești au primit, succesiv, alarma pentru exercițiu și, apoi, alarma pentru luptă parțială.

În intervalul dintre aceste două alarme, comandanții unităților din cele două microgarnizoane au fost convocați de Comandamentul Armatei a IV-a, unde inculpatul g-ral col. T.I. le-a dat ordin ca militarii ce urmau a fi scoși din unități, să aibă asupra lor armament și muniție, iar persoanele care nu se vor supune somațiilor, să fie arestate și chiar împușcate, depășind, astfel, prin caracterul lui excesiv și periculos, prevederile ordinului în 14 puncte, primit de la ministrul apărării naționale. Executarea acestui ordin era de natură a expune viața cetățenilor la riscuri majore, deoarece militarii ce intrau în compunerea detașamentelor de intervenție, fiind încorporați abia în luna septembrie a anului 1989, erau slab instruiți și puteau să acționeze fără autocontrolul necesar.

Ulterior, în seara zilei de 18 decembrie 1989, în municipiul Cluj-Napoca a sosit C.N., în calitate de reprezentant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., care a subliniat necesitatea executării dispozițiilor date de N.C. în cadrul teleconferinței, iar în după amiaza zilei de 20 decembrie 1989 a venit și generalul locotenent I.C., care a făcut comunicări privind situația existentă la Timișoara și în legătură cu anumite informații obținute din afara țării, între care unele se refereau la pericolul ca Transilvania să fie desprinsă de România.

S-a mai reținut că în seara zilei de 20 decembrie 1989, cu ocazia unei noi teleconferințe, inculpatul M.I. l-a asigurat pe N.C. că va executa ordinele primite, după care a dat dispoziții ca armata să formeze patrule proprii și să le înarmeze, iar Inspectoratul județean al Ministerului de Interne să-și suplimenteze numărul de patrule.

În dimineața zilei de 21 decembrie 1989, în urma unei convorbiri telefonice cu E.C., care i-a cerut să ia măsuri dure, inculpatul M.I. a dat dispoziții care au dus la intensificarea activității de patrulare în municipiul Cluj-Napoca. Tot, în urma acestor dispoziții, inculpatul g-ral col. T.I. a ordonat comandantului U.M. 01278 Someșeni, să pregătească o companie pentru intervenție.

În exercitarea atribuțiilor sale de comandant unic al forțelor militare din județul Cluj, inculpatul M.I. a cerut în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orei 12.00, să se aducă o hartă la scară mică, a municipiului Cluj, aceasta fiindu-i prezentată după puțin timp de un ofițer din gărzile patriotice.

S-au stabilit, apoi, linii de comunicare directă între Comandamentul Armatei a 4-a și șeful Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne, cu care prilej au fost instalate, în cabinetele inculpaților M.I. și T.I., stații de emisie-recepție prin care să poată fi recepționate mesajele transmise de miliție și trupele de securitate.

Totodată, s-a convenit, cu aprobarea inculpatului M.I., ca paza unor obiective să fie asigurată de armată, iar forțele aparținând Ministerului de Interne, să fie dispuse în piețe și în alte locuri unde se putea aduna un număr mare de persoane, aceste forțe urmând a fi folosite conform planului unic de intervenție întocmit în baza Ordinului ministrului de interne nr. 02600/1988, ce fusese aprobat de inculpatul M.I., în calitate de președinte al Consiliului Județean al Apărării.

Ca urmare, inculpatul g-ral col. T.I. a stabilit, împreună cu șeful de stat major, lt.col. G.D., și cu șeful secției operații, col. P.P., modul de asigurare a pazei obiectivelor de către unități ale armatei, dând ordine în acest sens, după care a trimis ofițeri de legătură la unitățile din microgarnizoanele Someșeni și Florești, pentru a face instrucție cu privire la modul de îndeplinire a ordinului, în 14 puncte, dat de ministrul apărării naționale.

În acest context s-a stabilit ca inculpatul maior D.I., pe atunci căpitan în U.M. 01278 Someșeni, să constituie un dispozitiv la podul de pe râul Someș, pentru a obtura accesul grupurilor de persoane dinspre strada Horea, către Piața Mihai Viteazu.

La rândul său, inculpatul col. B.V., pe atunci maior, a primit ordin să constituie un dispozitiv pe strada Moților, pentru a împiedica trecerea manifestanților din cartierul Mănăștur, spre centrul orașului.

În aceeași zi au fost constituite și alte dispozitive, comandate de diferiți ofițeri, urmărindu-se împiedicarea populației, prin forță, de a-și manifesta nemulțumirea față de regimul social-politic existent.

În jurul orei 15.30 din ziua de 21 decembrie 1989, după ce s-a aflat despre eșecul mitingului organizat la București, tânărul N.Că. a început să strige lozinci antidictatoriale și, însoțit de mai mulți trecători, care i s-au alăturat, s-a îndreptat spre un dispozitiv comandat de cpt. C.D. și, arătându-și pieptul, a cerut să se tragă asupra sa.

Cu pistolul în mână, orientat cu țeava în sus, cpt. C.D. i-a atenționat pe cei din grupul în care se afla N.Că., să nu se apropie. Ripostând, N.Că. l-a apucat pe ofițer de reverele mantalei, după care, luptându-se, s-au prăbușit împreună pe carosabil.

În același timp, o altă persoană din grup a pus mâna pe țeava pistolului mitralieră cu care era înarmat un militar în termen, încercând să i-l smulgă.

În aceste condiții, un alt militar în termen, temându-se că vor fi dezarmați, a strigat să se tragă, moment în care militarii din dispozitiv au și executat două sau trei rafale de armă, atât în plan orizontal, cât și în plan vertical.

În urma acestor rafale, cel care încercase să smulgă pistolul mitralieră din mâna militarului în termen, a fost împușcat mortal, iar în cădere, agățându-se de armă, a declanșat focul spre locul unde N.Că. se lupta cu cpt. C.D.

În urma acestui foc necontrolat de pistol mitralieră, N.Că. și cpt. C.D. au fost răniți prin împușcare, iar alte 11 persoane au fost ucise sau rănite de focurile de armă declanșate de ceilalți militari.

La auzul focurilor de armă, inculpatul M.I. a cerut explicații coinculpatului T.I., care i-a raportat că un grup de huligani a atacat un dispozitiv, rănind un ofițer și un civil, iar militarii au reacționat, folosind armamentul în mod legal.

La lăsarea serii, dintr-un alt dispozitiv, comandat de cpt. I.G., s-a tras asupra altor grupuri, fiind ucisă o persoană și rănite alte trei.

Aflând că s-au produs victime în Piața Libertății, coloane de muncitori de la Combinatul de Utilaj Greu, cărora li s-au alăturat și alți cetățeni, au înaintat spre centrul orașului, ajungând în apropierea dispozitivului comandat de inculpatul maior D.I., atunci căpitan, care avea misiunea să oprească trecerea pe podul de peste râul Someș.

Speriat, deși cetățenii demonstrau pașnic și cereau să nu se tragă, inculpatul D.I., având pistolul în mână, le-a cerut să nu staționeze, întrucât are ordin să tragă.

În jurul orei 15.40 din ziua de 21 decembrie 1989, când coloana de manifestanți a ajuns la aproximativ 50 de metri de dispozitiv, inculpatul D.I., surescitat, repeta cu voce tare că are ordin să tragă și va trage, făcând, totodată, semne unui vatman, care oprise tramvaiul ce-l conducea, să-și continue deplasarea.

Producându-se panică în momentul plecării tramvaiului, C.V.S. a aruncat din rândul manifestanților, spre militarii din dispozitiv, o sticlă cu 2 litri de amoniac lichid.

În acest moment, inculpatul cpt. D.I. a ridicat pistolul în plan vertical și a tras un foc de avertisment în aer, fiind urmat de militarii în termen, care au tras și ei focuri de avertisment.

Pentru că nu reușise să intimideze pe manifestanți, inculpatul D.I. a dat ordin militarilor din dispozitiv să tragă în manifestanți, iar el a tras, cu pistolul, spre un autoturism ce se apropia de dispozitiv.

Tot cu acel prilej, inculpatul D.I. a îndreptat pistolul spre C.E., împușcându-l în piept, atunci când acesta a ajuns în fața magazinului F. În momentul în care alți trei cetățeni au intervenit pentru a acorda ajutor victimei, inculpatul D.I. i-a somat să pună mâinile la ceafă și să-și întoarcă fețele spre zidul clădirii.

Din ordinul inculpatului D.I. au fost executate, în continuare, focuri de armă, atât pentru avertizare, cât și la picioarele manifestanților. La fiecare deschidere a focului, manifestanții se retrăgeau lângă ziduri, de fiecare dată fiind făcute victime.

În timpul executării acestor focuri de armă, inculpatul D.I. l-a împușcat mortal, în cap, pe Ț.M.C.

Prin utilizarea armelor de foc, în zona Astoria-Metropol din municipiul Cluj-Napoca au fost ucise, prin împușcare, 4 persoane, iar alte 10 persoane au fost rănite.

Tot în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orei 15.30, în urma ordinului dat de inculpatul g-ral col. T.I., inculpatul B.V., pe atunci maior, a format un dispozitiv, în scopul de a împiedica pe manifestanții ce veneau din cartierul Mănăștur, să ajungă în centrul municipiului Cluj-Napoca.

Pe strada Moților a fost permisă atât circulația pietonilor, cât și aceea auto, până spre seară, când a apărut o coloană de manifestanți având în față trei autovehicule de mare capacitate cu farurile aprinse.

Pentru că lt. major H.M. a retras grupa de militari aflată sub comanda sa, care era destinată să întâmpine coloana de manifestanți, inculpatul B.V. a constituit o altă grupă, punând-o sub comanda coinculpatului C.I.L., pe atunci maior, căruia i-a dat misiunea să împiedice trecerea manifestanților ce veneau dinspre Mănăștur, spre centrul municipiului.

În jurul orei 18.00, coloana de manifestanți s-a apropiat de dispozitivul comandat de inculpatul maior C.I.L. Pentru oprirea acestei coloane, au avut loc somații, după care, din ordinul inculpatului C.I.L., militarii din dispozitiv au executat foc de avertisment în plan vertical.

În urma acestor focuri de armă, autovehiculele au fost oprite, însă manifestanții, observând că nu fusese nimeni rănit, au ajuns la concluzia că militarii erau dotați numai cu muniție de manevră.

Cu toate acestea, coloana de manifestanți nu a mai înaintat, iar cei care se aflau în autobasculante, au coborât. Pentru că militarii din dispozitiv erau orbiți de farurile aprinse, inculpatul C.I.L. a dat ordin să se execute foc asupra farurilor, trăgându-se în direcție orizontală. În acest fel au fost ucise, prin împușcare, 9 persoane, alte 13 fiind rănite.

În jurul orei 17.00 din aceeași zi, la un dispozitiv militar instalat în Piața Mărăști, comandat de col. T.G., s-au adunat grupuri de cetățeni care au strigat lozinci și și-au exprimat adeziunea cu manifestanții de la Timișoara.

În timpul acestei manifestații, un cetățean a urcat la volanul unui autobuz ce fusese oprit, conducându-l spre autovehiculele militare, cu scopul vădit de a produce o coliziune.

Față de această situație, deschizându-se focul asupra roților, autobuzul a fost oprit, fără să se înregistreze victime.

După ora 20.00, au fost trimise din microgarnizoana Someșeni, mai multe mașini de luptă în ajutorul dispozitivului comandat de col. T.G., fără informarea prealabilă a acestuia.

La sosirea mașinilor de luptă, temându-se că acestea au fost trimise pentru a-i ataca, militarii din dispozitiv s-au culcat pe asfalt, unii dintre ei trăgând cu armele. Unul din gloanțele trase de acești militari a rănit la picior pe C.M., căruia i-au fost necesare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.

În continuare, au fost executate focuri de armă în plan vertical, și după ora 21.00. În aceste condiții, datorită modului imprudent în care a fost orientată arma de către unul dintre militarii din dispozitiv, un glonț a lovit, la piciorul drept, pe K.M., care se afla în balconul apartamentului său de la etajul 11 al unui bloc din fața dispozitivului militar, provocându-i leziuni, pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.

S-a reținut că rănirea celor două persoane s-a datorat stării de confuzie și imprudenței în folosirea armelor de foc, vinovăția pentru vătămarea corporală produsă acestora revenind celor care, ignorând starea de pericol, au dispus scoaterea trupelor în stradă, cu armament și muniție de război.

După ora 21.00, când a încetat executarea focurilor de avertizare, inculpatul fruntaș B.M.A., văzând pe R.I. apropiindu-se amenințător de dispozitiv, a îndreptat arma spre el, împușcându-l, în cap, mortal.

S-a conchis că, în condițiile menționate, au fost săvârșite următoarele fapte concrete:

- Inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al fostului Comitet județean de partid Cluj și de președinte al Consiliului Județean de Apărare, a determinat pe inculpatul g-ral col. T.I. să ordone, contrar prevederilor legale, trimiterea trupelor din subordine, cu armament și muniție de război, să acționeze împotriva populației care manifesta pașnic împotriva dictaturii, creând prin aceasta un pericol vital iminent, ce s-a soldat cu uciderea prin împușcare a 26 persoane și rănirea altor 52, fapte care constituie instigare la comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și instigare la tentativa de omor deosebit de grav prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen. și, respectiv, de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 13 din același cod;

- Inculpatul g-ral col.(r) T.I., în calitate de comandant al Armatei a 4-a, a pus în aplicare „ordinul în 14 puncte” al ministrului apărării naționale, care încălca dispozițiile legale, ordonând scoaterea trupelor din subordine, dotate cu armament și muniție de război, pe străzile municipiului Cluj-Napoca, ceea ce a creat un pericol vital iminent, soldat cu moartea prin împușcare a unui număr de 26 persoane și rănirea altor 52, fapte care constituie infracțiunile de instigare la omor deosebit de grav și tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen. și respectiv, de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 13 din același cod.

- Inculpatul D.I., în calitate de comandant al dispozitivului militar de la intrarea în Piața Mihai Viteazu, pe podul de pe Someș, prin ignorarea dispozițiilor art. 40 alin. (2) din Decretul nr. 367/1971, a ordonat militarilor din subordine, deschiderea focului de armă spre coloana de manifestanți care intenționa să treacă podul, iar personal a ucis prin împușcare, două persoane și a mai rănit cel puțin una, cauzând în total, prin acțiunile sale directe și ordinele date, moartea a patru persoane și rănirea altor 10, fapt care constituie infracțiunile de omor deosebit de grav, tentativă la omor deosebit de grav, instigare la omor deosebit de grav și instigare la tentativă la omor deosebit de grav, prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen.; de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen.; de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) din același cod, precum și de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 31 alin. (2) și a art. 13 C. pen.;

- Inculpații B.V. și C.I.L., în calitate de comandanți în cadrul dispozitivului militar plasat pe strada Moților, la contactul cu manifestanții ce doreau să se deplaseze spre centrul orașului, prin ignorarea dispozițiilor art. 40 alin. (2) din Decretul nr. 367/1971, au ordonat, separat și împreună, deschiderea focului în plan orizontal și la picioare spre manifestanți, cauzând moartea prin împușcare, a unui număr de 9 persoane și rănirea altor 13, fapte ce constituie infracțiunile de instigare la omor deosebit de grav și de instigare la tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen. și, respectiv, de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 31 alin. (2) și a art. 13 din același cod;

- Inculpatul B.M., militar în termen, făcând parte din dispozitivul creat la 21 decembrie 1989 în Piața Mărăști din Cluj-Napoca, prin nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 367/1971, a împușcat mortal pe R.I., faptă care constituie infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Procedând la judecarea cauzei, prin încheierea din 1 februarie 1999, secția penală a Curții Supreme de Justiție a admis excepția invocată de inculpați, prin apărătorii lor, la data de 25 ianuarie 1999, înainte de citirea rechizitoriului, cu privire la nerespectarea prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței și, potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen., a restituit dosarul, la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în vederea refacerii actului de sesizare, respectiv pentru punerea în mișcare a acțiunii penale de către procurorul competent, după efectuarea expertizei medico-legale, în condițiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen.

Cu adresa nr. 188/1999 din 5 mai 1999, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a sesizat din nou instanța, prin rechizitoriul cu conținut identic, mai puțin prima parte a dispozitivului, în care acțiunea penală a fost pusă legal în mișcare de Procurorul militar șef al secției parchetelor militare, care a și dispus trimiterea în judecată a inculpaților.

S-au atașat, totodată, actele privind expertiza psihiatrică efectuată inculpaților în stare de internare.

Înainte de citirea rechizitoriului, au fost primite cererile de constituire ca părți civile, a persoanelor vătămate.

A. I. Prin sentința nr. 33 din 9 aprilie 2003, secția penală a Curții Supreme de Justiție, făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., precum și de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen.

II. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor celorlalți inculpați, după cum urmează:

- Pentru inculpatul g-ral col. (r) T.I., din infracțiunile de instigare la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen. și de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen. (26 victime), în 30 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (părți vătămate N.E., N.A.I., L.D., M.M.E., F.C.I., S.L., F.V., B.L., I.D., P.T., C.A., V.E.M., P.I., D.A., L.I.D., D.M., I.B., B.V., C.I., L.M., M.S., P.M., R.G., K.G., R.M.D., G.R., G.A., P.D., C.M. și K.M.) și în 23 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. (părți vătămate N.A.C., C.Ș., D.L., M.C., M.E., P.G., D.M.O., J.V., N.C.N., F.A.L., B.I., A.O., I.I., L.L., M.N., R.M.V., T.A., B.L., M.G., P.C., P.C.D., C.V. și N.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) și a art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c) și d) și la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.I., constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate aceste infracțiuni.

- Pentru inculpatul col. B.V., din infracțiunile prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., precum și la art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) și art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) și la art. 176 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) și (5) din același cod (victime B.G., S.Ș., M.L.C., V.I., N.G.A., P.A., C.I., B.Z.C. și S.D.A.), în 6 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (părți vătămate R.G., K.G., R.M.D., R.G., G.A. și P.D.) și în 7 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. (părți vătămate T.A., B.L., M.G., P.C., P.C., C.V. și N.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) și a art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c) și d) și la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.V., pentru toate aceste infracțiuni.

- Pentru inculpatul lt.col. C.I.L., din infracțiunile prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., precum și la art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) și (5) din același cod (victime B.G., S.Ș., M.L.C., V.I., N.G.A., P.A., C.I., B.Z.C. și S.D.A.), în 6 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (părți vătămate R.G., K.G., R.M.D., R.G., G.A. și P.D.) și în 7 infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. (părți vătămate T.A., B.L., M.G., P.C., C.P., C.V. și N.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) și a art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c) și d) și la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.I.L., constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate aceste infracțiuni.

- Pentru inculpatul maior D.I., din infracțiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și la art. 175 lit. e) C. pen., de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) din același cod și de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) C. pen. (victimă C.E.), în infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită în condițiile omorului calificat cu participație improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) din același cod (victime I.I., P.T. și Ț.M.C.), pentru care, aplicându-se și art. 74, art.76 alin. (2) și art. 13 C. pen., a fost condamnat la câte 5 ani închisoare, precum și în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, în condițiile omorului calificat cu participație improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2), cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen. (victime A.O., B.V., C.I., I.I., L.L., L.M., M.S., M.N., P.M. și R.M.V.), pentru care, prin aplicarea art. 74, a art. 76 alin. (2) și a art. 13 C. pen., a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

III. În ceea ce privește pe inculpatul fruntaș (r) B.M.A., făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 13 C. pen.

B. Făcându-se aplicarea art. 346, precum și a dispozițiilor art. 14 și urm. C. proc. pen., au fost admise acțiunile civile formulate în cauză, inculpații fiind obligați la despăgubiri, după cum urmează:

1. Inculpatul D.I., solidar cu coinculpatul T.I. și cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la următoarele sume:

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 150.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile C.El.;

- 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile I.D.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile P.M.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale și tot 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile Ț.R.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile B.V.;

- 18.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile C.I.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile I.V.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile L.L.;

- 15.000.000 lei cu titlu daune materiale, părții civile P.R.H. (văduva victimei L.M.);

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 25.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile M.S.;

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 120.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile M.N.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile M.P.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile R.M.V.

2. Inculpatul B.V., solidar cu inculpatul C.I.L., ambii solidar și cu coinculpatul T.I. și partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la următoarele sume:

- 180.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile B.F.;

- 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile S.A. (văduva victimei S.Ș.);

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile M.I. (tatăl victimei M.L.C.);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 15.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile D.S. (văduva victimei V.I.);

- 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile P.L.M. (fiica victimei P.A.);

- 5.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile I.C. (fiul victimei C.I.);

- 21.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile B.Ș. (tatăl victimei B.C.);

- 25.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 150.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile S.R. (văduva victimei S.D.A.);

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile T.A.;

- 146.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile B.L.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 40.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile R.G.;

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 35.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile K.G.;

- 11.200.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile R.M.D.;

- 11.200.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile R.G.;

- 22.500.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile M.G.;

- 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile P.C.;

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 40.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile D.C.D. (fostă P.);

- 6.800.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile P.D.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile C.V.;

- 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile N.M.I.

3. Inculpatul T.I., solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la următoarele sume:

- 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile R.M. (văduva victimei R.I.);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale și tot 10.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile C.M.;

- 200.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile N.C.N.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile P.T.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile P.G.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile N.A.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile S.I.A. (fratele victimei S..);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile S.E.M. (văduva victimei S.A.);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile M.C.;

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile N.G. (tatăl victimei N.Că.);

- 35.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile T.B.A. (tatăl victimei T.B.I.);

- 115.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile L.D.;

- 45.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile M.M. (văduva victimei M.V.);

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile B.I. (tatăl victimei B.Is.);

- 25.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile B.P.I.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile C.I. (tatăl victimei C.R.);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile C.M.;

- 12.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile D.M.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile E.I. (tatăl victimei I.E.);

- 45.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile C.C. (fiica victimei C.V.);

- 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale și tot 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile I.B.;

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale și tot 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile J.I. (tatăl victimei J.D.S.);

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile I.A.D.;

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 20.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile F.V.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile A.M. (văduva victimei M.A.);

- 200.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile J.V.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 35.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile S.L.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile M.D. (văduva victimei M.L.);

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile F.A.L. (căsătorită M.);

- 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile D.L.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 20.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile L.I.D.;

- 65.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile M.E.;

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile P.I.;

- 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile V.E.M.;

- 40.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 25.000.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile C.A.;

- 35.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părții civile S.M. (mama victimei S.I.);

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părții civile N.A.I.

Prin aceeași sentință, au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părțile vătămate F.C.I., M.M., G.A., precum și de I.D., P.A.I., N.M., L.S., M.M., D.C., P.I., P.T., D.Z., S.C.A., S.M., M.A., S.A., A.S. și Ș.T.

Totodată, s-a constatat că părțile vătămate D.M., B.L., C.Ș., D.A., M.D., A.O. și K.M. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul D.I. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, să plătească statului, suma de 15.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Inculpații D.I. și T.I. au fost obligați la câte 50.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat, către următoarele părți civile: E.C., I.D., P.M., Ț.R., B.V., C.I., I.V., L.L., M.S., M.N., M.P. și R.M.V., fiecare inculpat, solidar și cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale.

Au mai fost obligați inculpații B.V., C.I.L. și T.I., fiecare, solidar și cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la câte 34.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorarii de avocat, către părțile civile D.S., P.L., B.Ș., S.R., T.A., B.L., R.G., K.G., P.C., D.C.D., P.D., C.V. și N.M.I., precum și la câte 800.000 lei. către partea civilă B.F.

Inculpatul T.I. a mai fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la câte 100.000 lei cheltuieli judiciare către părțile civile C.M., N.C.N., P.T., P.G., N.A., S.E.M., M.C., T.B.A., L.D., M.M., I.B., B.P.I., C.I., C.Ma., D.M., E.I., C.C., B.I., J.I., I.A.D., F.V., M.A., J.V., S.L., P.I., V.E.M. și C.A.

Prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, a fost convocată o ședință a Comitetului Politic Executiv al fostului Comitet Central al P.C.R., în cadrul căreia C.N., în calitate de Secretar general al partidului, de președinte al statului și de comandant suprem al forțelor armate, a informat pe participanți că în municipiul Timișoara, în urma unei stări conflictuale apărute cu prilejul evacuării din casa parohială a unui preot reformat, s-au declanșat tulburări ce au degenerat în evenimente deosebit de grave, soldate cu distrugeri, incendii, sustrageri, precum și cu ocuparea temporară și devastarea sediului Comitetului Județean Timiș al P.C.R. A precizat că, în timpul acestor tulburări, au fost atacați și răniți militari din trupele Ministerului Apărării Naționale și din forțele Ministerului de Interne, ce se aflau în misiune de apărare a ordinii și liniștii publice.

Datorită atitudinii ministrului apărării naționale, a ministrului de interne, precum și a șefului Departamentului Securității Statului, pe care a apreciat-o ca fiind șovăielnică, șeful statului a propus destituirea acestora. Apoi, a cerut să se facă uz de arme de foc, pentru restabilirea ordinii, calificând evenimentele, ca fiind determinate de forțe externe ostile României, care se amestecă în treburile interne.

După această ședință, la ora 18.00 din seara aceleiași zile a fost organizată o teleconferință cu factorii de conducere politică din județe și cu comandanții militari, în cadrul căreia C.N. i-a informat pe participanți cu privire la succesiunea evenimentelor de la Timișoara, cerând să fie luate măsuri radicale pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații în alte localități. După ce a menționat că, în urma declarării stării de necesitate la Timișoara, a dat ordin forțelor Ministerului de Interne și Ministerului Apărării Naționale să folosească armamentul din dotare pentru reprimarea tulburărilor, i s-a raportat din acel oraș că ordinul respectiv a și fost pus în aplicare.

Alături de alte persoane, la sediul Comitetului județean de partid Cluj au participat la teleconferință: inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al comitetului județean, inculpatul g-ral col. T.I., în calitate de comandant al Armatei a 4-a, precum și generalul maior Ș.I., în calitate de șef al Inspectoratului Județean Cluj al Ministerului de Interne.

În timpul teleconferinței, după ce s-a comunicat că la Timișoara s-a trecut la executarea ordinului de folosire a armelor de foc, inculpatul M.I. a raportat secretarului general al partidului, că în județul Cluj situația era normală.

Datorită situației create, tot în ziua de 17 decembrie 1989, trupele Ministerului Apărării Naționale din întreaga țară au intrat în alarmă de luptă parțială, iar forțele aparținând Ministerului de Interne, au fost puse în stare de alertă maximă.

În municipiul Cluj, ca și în celelalte mari orașe, au continuat misiunile de patrulare instituite, încă din noiembrie 1989, cu ocazia Congresului partidului.

Patrulele Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne aveau misiunea de a controla circulația persoanelor pe străzile orașului și de a nu permite deplasarea în grupuri a cetățenilor.

În seara zilei de 17 decembrie 1989, în jurul orei 23.00, ministrul apărării naționale a transmis, comandantului Armatei a 4-a (inculpatul T.I.), un ordin în 14 puncte care reglementa modul de acțiune a trupelor Ministerului Apărării Naționale, prevăzând:

- scoaterea muniției și distribuirea acesteia către militari, numai la primirea misiunii de luptă;

- pregătirea tuturor subunităților și unităților militare, indiferent de armă, pentru executarea unor misiuni specifice celor de infanterie;

- portul permanent al pistolului și muniției aferente de către ofițeri;

- atenție sporită pentru paza și păstrarea muniției;

- prezența permanentă în unități a tuturor cadrelor;

- convocarea în unitățile militare, a cadrelor detașate la lucrări în economia națională;

- la nivelul fiecărei companii, formată din trei plutoane, să se asigure comanda cu cel puțin trei ofițeri și un subofițer;

- pentru subunitățile de tancuri, destinate să intervină în orice situație, să se stabilească 2-4 militari înarmați, care să acționeze ca desant pe fiecare mașină de luptă;

- să fie mobilizați toți militarii prin mijloace politico-educative, să acționeze cu hotărâre;

- militarii de pe mașinile de luptă să nu aibă asupra lor materiale voluminoase;

- militarii să aibă permanent asupra lor hrană rece pentru o zi;

- între unitățile și subunitățile participante la acțiuni de intervenție să se mențină permanent legătura;

- folosirea sistemului de somație și intervenție, prin avertizare cu cuvintele „stai”, „stai că trag”, urmând ca, în caz de nesupunere, să se tragă foc în plan vertical, iar dacă era nesocotită somația și avertismentul, să se tragă la picioare;

- pentru zădărnicirea acțiunilor întreprinse de cei care tulbură ordinea, să se acționeze prin fixare de front în față și executarea concomitentă a unor manevre în flanc și spate pe străzile paralele.

În zilele următoare, ordinul a fost difuzat de inculpatul g-ral col. T.I., în toate unitățile din subordine.

Imediat după teleconferința organizată de șeful statului, inculpatul g-ral col. T.I. a convocat comandanții unităților militare din microgarnizoanele Florești și Someșeni, pentru a le transmite conținutul teleconferinței, în legătură cu situația de la Timișoara, în conformitate cu dispozițiile date de C.N.

Încă din noiembrie 1989, în microgarnizoana Florești erau constituite două subunități de intervenție sub comanda inculpatului B.V., pe atunci maior, în calitate de comandant al U.M. 01215 Florești. Aceste subunități au fost alarmate în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, una aflându-se sub comanda căpitanului C.D., iar cealaltă sub comanda căpitanului M.M.

În seara zilei de 18 decembrie 1989, în municipiul Cluj-Napoca a sosit C.N., membru al Comitetului Politic Executiv al P.C.R., care participase la ședința acestui organism din 17 decembrie 1989, iar la 20 decembrie 1989 a sosit și C.I., general-locotenent în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Ambii au discutat cu inculpatul M.I., care i-a informat că la Cluj situația era calmă și că se luaseră măsuri de îmbunătățire a aprovizionării populației.

Tot în seara zilei de 18 decembrie 1989, orele 22.45, ministrul apărării naționale l-a sunat din nou pe inculpatul g-ral col. T.I. și i-a ordonat să ia măsuri pentru creșterea capacității de luptă, urmând ca, pe plan județean și local, comandanții de garnizoană să acționeze pentru protejarea sediilor instituțiilor, clădirilor, podurilor, așa cum vor stabili primii secretari, în calitate de comandanți ai tuturor forțelor din județ. Ulterior, în dimineața zilei de 20 decembrie 1989, ministrul Apărării Naționale i-a reamintit inculpatului g-ral col. T.I. să acționeze la cererea primului secretar și a reprezentantului Comitetului Politic Executiv, pentru evitarea distrugerii edificiilor, a podurilor, pentru prevenirea incendiilor, a devastării piețelor publice.

Fiind elaborat în ziua de 20 decembrie 1989, un plan de acțiune a tuturor unităților militare în municipiul Cluj, în scopul participării la apărarea ordinii publice, la nivelul statului major al Armatei a 4-a s-a pregătit un plan de intervenție a forțelor Ministerului Apărării Naționale, pe străzile acestui municipiu, cu participarea a 10% din efectivele existente în garnizoanele Cluj, Someșeni și Florești.

Aceste forțe urmau să se alăture celor ale Ministerului de Interne și să fie amplasate conform unui plan elaborat în perioada 18 - 20 decembrie 1989, de ofițeri ai secției operații din Comandamentul Armatei a 4-a.

În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 13.00 - 14.00, după ce a discutat cu ministrul apărării naționale, M.V., precum și cu coinculpatul M.I., inculpatul g-ral col. T.I. a transmis ordinul pentru pregătirea introducerii militarilor în dispozitive, potrivit planului de intervenție, acest ordin fiind comunicat unităților, fie direct de către acest inculpat, fie de către șeful statului major al armatei.

Anterior, în jurul orei 11.00 din aceeași zi, din ordinul inculpatului g-ral col. T.I. s-au constituit două grupe de coordonare a intervenției în oraș conduse de lt. col. C.F., pentru subunitățile din Someșeni și de col. L.V., pentru subunitățile din Florești.

Pe harta planului de intervenție a militarilor în oraș, la care au lucrat ofițeri din statul major al Armatei a 4-a, au fost fixate locurile de instalare a 34 dispozitive militare cu misiuni de apărare a ordinii publice, stabilindu-se, totodată, să se facă uz de armă, numai în cazuri excepționale, când viața militarilor ar fi pusă în pericol sau ar exista riscul ca aceștia să fie dezarmați, dar numai în condițiile prevăzute de lege.

Până la ora 14.42 din ziua de 21 decembrie 1989, s-au primit, la conducerea Armatei a 4-a, informații că aveau loc incidente violente în orașele Sibiu, Cugir și Târgu Mureș.

Ca urmare, inculpații M.I. și C.N. au cerut instalarea unor dispozitive la podul de pe Someș, pe calea de acces spre Piața Mihai Viteazu, în zona Mărășești și pe strada Lenin.

La rândul său, inculpatul g-ral col. T.I. a dat ordin lt. colonelului C.F., să deplaseze subunitățile din microgarnizoana Someșeni, în municipiul Cluj-Napoca și să fixeze dispozitive în zonele menționate.

La scurt timp, din ordinul inculpatului g-ral col. T.I., transmis prin șeful statului major, s-a dispus aducerea în municipiul Cluj-Napoca, a trupelor din microgarnizoana Florești, deși, până în acel moment, nu existau informații din care să reiasă că ar fi avut loc acte de vandalism, acțiuni teroriste, incendieri sau distrugeri.

În urma acestor ordine, la orele 15.40 din ziua de 21 decembrie 1989, dispozitivele erau instalate conform planului de acțiune.

S-a reținut că în municipiul Cluj-Napoca nu s-au produs evenimente violente, soldate cu morți și răniți, până la data de 21 decembrie 1989.

În cursul zilei de 21 decembrie 1989, după ce au aflat despre eșecul mitingului de la București, salariații de pe platforma industrială a municipiului Cluj-Napoca, în special cei de la Combinatul de Utilaj Greu, au hotărât să vină în centrul municipiului, în număr mare, pentru a manifesta și a-și arăta nemulțumirile.

Astfel, înainte de ora 14.00, mulți dintre cei care ieșeau din schimbul I, precum și cei care ar fi urmat să intre în schimbul II, au decis să se îndrepte spre centrul orașului.

Pentru că transportul în comun a fost întrerupt, salariații de la Combinatul de Utilaj Greu s-au încolonat cu scopul de a se îndrepta spre centrul orașului.

Între timp, în dimineața zilei de 21 decembrie 1989, cu ocazia unei convorbiri telefonice, inculpatul M.I. a raportat șefului statului că în județul Cluj era liniște, iar șeful statului i-a ordonat să preia comanda forțelor Ministerului de Interne și Ministerului Apărării Naționale, pentru a asigura ordinea și liniștea publică.

Șeful Inspectoratului Județean Cluj al Ministerului de Interne, fiind informat despre deplasarea muncitorilor de la Combinatul de Utilaj Greu, spre centrul orașului, a trimis în zona respectivă forțe de ordine.

Cum coloana de salariați ai combinatului se pusese în mișcare, forțele de ordine ale Ministerului de Interne, conduse de șeful miliției județene și locțiitorul acestuia, au încercat să o oprească, intrând în dialog cu salariații.

Apelul celor care conduceau forțele de ordine, a rămas, însă, fără rezultat, iar coloana de manifestanți a depășit barajele formate de miliție și trupele de securitate, fără a se înregistra incidente. Astfel, manifestanții au continuat să se deplaseze spre centrul orașului, pe strada Horea, ajungând în zona Astoria-Metropol în jurul orei 15.00 - 15.30.

Concomitent cu plecarea salariaților de la Combinatul de Utilaj Greu, după eșecul mitingului de la București, în cartierul Mănăștur s-au adunat grupuri de cetățeni care au format o coloană de manifestanți ce se îndrepta spre centrul orașului, pe direcția străzii Moților din vecinătatea Fabricii de Bere.

În Piața Libertății, după întreruperea transmisiunii televizate a mitingului, de la fereastra redacției Tribuna a putut fi auzită vocea unei persoane care a scandat de câteva ori „victorie!”.

În piață se afla și tânărul N.Că. într-un grup de cunoscuți, care voiau să se manifeste împotriva regimului dictatorial.

S-a reținut că deplasarea spre centrul municipiului Cluj-Napoca, a salariaților de pe platformele industriale și a grupurilor masive de cetățeni din cartierul Mănăștur, a determinat luarea deciziei de a fi aduse trupe în oraș, mai ales că sosiseră și informații în sensul că în orașele Sibiu, Cugir și Târgu Mureș se declanșaseră incidente violente.

S-a relevat că din probele administrate în cauză a rezultat că, în jurul orei 15.00 din ziua de 21 decembrie 1989, grupul de persoane ce-l însoțise pe N.Că. în momentele de după eșuarea mitingului de la București, s-a întors în piață.

În acest context, încurajat de grupul din jurul său, N.Că., fire emotivă și aflat sub influența băuturilor alcoolice, a coborât pe carosabil și a încercat să oprească autoturismele care treceau, reușind la un moment dat să se urce pe capota unui autoturism, de unde chema pe trecători să i se alăture pentru a-și manifesta ostilitatea față de regimul dictatorial.

După ce o parte dintre trecători i-au ascultat îndemnul și au coborât pe carosabil, a ajuns în piața respectivă, autocamionul cu detașamentul de militari condus de căpitanul C.D. din microgarnizoana Florești.

Un pluton din această subunitate a fost debarcat în piață, celelalte două fiind dirijate în alte zone ale orașului, unde au format dispozitive ce nu au fost implicate în evenimente violente.

Din plutonul rămas în Piața Libertății sub comanda căpitanului C.D., două grupe au fost trecute în subordinea căpitanului I.G., care a constituit un dispozitiv spre ieșirea în strada 30 Decembrie, în zona Anticariatului.

Cpt. C.D., împreună cu grupa de 16 militari în termen rămasă sub comanda sa, a format un dispozitiv, pe carosabil, în zona Hotelului C., a Librăriei Universității și a Agenției C.F.R.

Sosirea acestor militari în piață a fost întâmpinată cu ostilitate de o parte dintre civilii aflați în zonă, care i-au apostrofat cu apelative, cum ar fi „asasinilor!”, în timp ce alte persoane i-au îndemnat pe militari să nu folosească armele și să fraternizeze cu manifestanții.

Această situație a creat militarilor în termen, încorporați de mai puțin de 3 luni, o puternică tulburare, trecătorii remarcând că aceștia se aflau într-o vădită stare de emoție și nesiguranță.

În aceste împrejurări, Nemeș Călin, însoțit de alți tineri, s-a apropiat de grupa de militari, dezvelindu-și pieptul. Apoi, N.Că. s-a îndreptat amenințător spre cpt. C.D. și a început să se lupte corp la corp cu acesta, în timp ce un alt tânăr a prins cu mâna de țeava armei unui militar în termen, ceea ce a determinat pe alți militari să declanșeze, fără ordin expres, rafale de pistol mitralieră.

Rafalele de pistol mitralieră executate de militarii în termen au rănit pe cpt. C.D. și pe N.Că. care, în urma luptei corp la corp, căzuseră pe caldarâm.

Aceste rafale au ucis, în total, 11 persoane și au rănit alte 26, dintre care o parte, fiind pe trotuarele din Piața Libertății, s-au aflat în raza focurilor de armă executate la întâmplare de militarii din dispozitiv.

Astfel, în urma acestor focuri de armă, au fost uciși: S.A., M.A., J.S.D., M.L., P.H., M.V., T.B.I., C.R., E.I., B.I. și C.V.

Cu privire la cauzele decesului s-au efectuat constatări medico-legale, care au concluzionat că moartea acestor persoane a fost violentă, datorându-se plăgilor împușcate la nivelul capului sau toracelui.

Alte persoane au suferit vătămări corporale, după cum urmează:

- N.Că., plagă împușcată în regiunea lombară, pentru care au fost necesare peste 60 zile de îngrijiri medicale;

- N.E., plagă împușcată în coapsa dreaptă, pentru care au fost necesare 10 zile de îngrijiri medicale;

- D.M., plagă împușcată în regiunea sacro-iliacă, pentru care au fost necesare 6 zile de îngrijiri medicale;

- N.A.I., plagă împușcată în piciorul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 16 - 18 zile de îngrijiri medicale;

- L.D., plagă împușcată la piciorul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 35 - 40 zile de îngrijiri medicale;

- C.Ș., plagă împușcată la piciorul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 120 - 130 zile de îngrijiri medicale și i-a produs o invaliditate de 40%;

- M.M.E., plagă împușcată la șoldul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale;

- F.C.I., plagă împușcată la coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- S.L., plagă împușcată, nepenetrantă torace, care au necesitat, pentru vindecare, 45 - 50 de zile îngrijiri medicale;

- D.L., plagă împușcată hemitorace drept, care a necesitat, pentru vindecare, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și i-a pus în primejdie, viața, cauzându-o o invaliditate de 60%;

- C.M., plagă împușcată la coapsa dreaptă, care a necesitat, pentru vindecare, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în pericol;

- F.V., plagă împușcată la gamba dreaptă, care a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- B.L., plagă împușcată la piciorul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 23 - 25 zile de îngrijiri medicale;

- M.E., plagă împușcată toraco-abdominală, care a necesitat, pentru vindecare, 95 - 100 zile de îngrijiri medicale și i-a creat o invaliditate de 30%;

- I.A.D., plagă împușcată în coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 40 - 45 zile de îngrijiri medicale;

- P.T., plagă împușcată în coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 30 - 35 zile de îngrijiri medicale;

- D.A., plagă împușcată în coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 23 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- P.G., plagă împușcată la genunchiul stâng, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a produs invaliditate pe o durată de un an;

- L.I.D., plagă împușcată la genunchiul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- D.M.O., plagă împușcată la gamba stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 100 zile de îngrijiri medicale și i-a produs o invaliditate de 10 - 15%;

- J.V., plagă împușcată la coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale;

- N.C.N., plagă împușcată la coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a creat o invaliditate de 60%;

- F.A.L., plagă împușcată la piciorul stâng, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale;

- B.I., plagă împușcată la palma stângă, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a creat o invaliditate de 25%;

- D.M., plagă împușcată la gamba dreaptă, care a necesitat, pentru vindecare, peste 10 zile de îngrijiri medicale;

- I.B., plagă împușcată la cotul stâng, care a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.

În timp ce aveau loc aceste confruntări violente în Piața Libertății, coloana de manifestanți plecată de la Combinatul de Utilaj Greu a ajuns pe strada Horea, îndreptându-se spre Piața Mihai Viteazu, una din zonele centrale ale orașului, unde accesul se face pe podul de pe Someș, situat în preajma Hotelului A. și a restaurantului M.

Conform planului de intervenție întocmit de Comandamentul Armatei a 4-a, secția operații, din ordinul inculpatului g-ral col. T.I., în zona podului de peste râul Someș a fost instalat în jurul orei 15.00, un dispozitiv format din militari în termen și subofițeri, care fuseseră transportați cu mașini de luptă pentru infanterie (M.L.I). Potrivit planului de intervenție, acest dispozitiv era comandat de inculpatul D.I., atunci căpitan.

Înainte de efectuarea deplasării, militarii care au făcut parte din acest dispozitiv, au fost instruiți de lt.col. C.F., cu privire la misiune și la uzul de armă, care a atras atenția căpitanului D.I., că în cazul în care va permite vreunei persoane să treacă de dispozitiv, spre Piața Mihai Viteazu, îl va face răspunzător pentru trădare.

După instalarea dispozitivului, în zonă s-au apropiat mai multe persoane, între care și C.V., iar pe strada Horea, dinspre gară, se apropia coloana de manifestanți plecată de la Combinatul de Utilaj Greu.

După puțin timp, C.V., care avea asupra sa un borcan cu 2 litri de amoniac lichid concentrat, a aruncat cu acest recipient spre dispozitivul de militari, pentru a le îngreuna vederea și a-i împiedica să folosească armele împotriva manifestanților. Apropiindu-se de dispozitiv un autoturism de culoare roșie, C.V. a cerut celui care-l conducea, să-l calce pe inculpatul cpt. D.I., astfel că autoturismul a trecut pe lângă ofițer, la mică distanță de acesta, moment în care inculpatul cpt. D.I. a tras asupra autoturismului, fără să-l nimerească pe șofer.

Concomitent, C.E. a început traversarea străzii dinspre restaurantul M., spre magazinul F., lângă care se constituise dispozitivul, unde fusese instalată o mașină de luptă pentru infanterie.

În momentul în care a ajuns la aproximativ 3 metri de dispozitiv, C.E. a fost împușcat cu pistolul de către inculpatul cpt. D.I.. După ce victima căzut, inculpatul cpt. D.I. nu a permis civililor din zonă să se apropie pentru a-i da ajutor, ci chiar i-a silit, sub amenințarea armei, să se lipească cu fața de pereții clădirilor din preajmă.

În această privință s-a reținut că, o dată cu apropierea coloanei de manifestanți de la Combinatul de Utilaj Greu, inculpatul cpt. D.I. a devenit tot mai agitat și a dat ordin să se tragă spre coloană, precum și că, pentru a-i determina pe militarii în termen să facă uz de armă, i-a amenințat cu împușcarea. Ca urmare, la ordinul acestui inculpat, militarii din dispozitivul său au tras spre coloana de manifestanți, în special la picioare, astfel că din asfalt au ricoșat gloanțe spre mulțime.

S-a reținut că datorită ordinelor și amenințărilor adresate de inculpatul cpt. D.I., militarilor din dispozitiv, aceștia au deschis foc asupra manifestanților care intenționau să treacă podul spre Piața Mihai Viteazu, ceea ce a avut ca urmare uciderea, prin împușcare, a victimelor I.I., P.T. și Ț.M.C.

Rapoartele medico-legale întocmite în cauză au confirmat că moartea acestor persoane a fost violentă, fiind determinată de plăgi împușcate, după cum urmează:

- victima C.E., datorită unei plăgi împușcate în zona abdominală;

- victima I.I., datorită plăgilor împușcate în zona toracelui și a gâtului;

- victima P.T., datorită unei plăgi împușcate în zona abdominală;

- Ț.M.C., datorită unei plăgi împușcate în zona capului. Tot în urma focurilor de armă trase de militarii din dispozitiv, au fost rănite, prin împușcare, 10 persoane, fără a se putea identifica exact care dintre militari sunt autorii vătămărilor cauzate.

Aceste 10 persoane rănite sunt următoarele:

- A.O., care a suferit o plagă împușcată inghinală stângă, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a cauzat o invaliditate de 30%;

- B.V., care a suferit o plagă împușcată a caleaneului stâng, ce a necesitat, pentru vindecare, 50 - 58 zile de îngrijiri medicale;

- C.I., care a suferit o plagă împușcată în fesa stângă, fiind necesare, pentru vindecare, 18 zile de îngrijiri medicale;

- I.I., care a suferit plăgi împușcate la ambele gambe, fiind necesare, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și cauzându-i-se o invaliditate de 10%;

- L.L., care a suferit o plagă împușcată a coapsei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a cauzat o invaliditate de 60%, pe termen de un an;

- L.M., care a suferit o plagă împușcată a genunchiului drept, ce a necesitat, pentru vindecare, 12 - 14 zile de îngrijiri medicale;

- M.S., care a suferit o plagă împușcată a coapsei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- M.N., care a suferit o plagă împușcată abdominală, ce a necesitat, pentru vindecare, 30 - 35 zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în primejdie;

- P.M., care a suferit o plagă împușcată a coapsei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, 14 - 16 zile de îngrijiri medicale;

- R.M.V., care a suferit o plagă împușcată în gamba stângă, ce a necesitat, pentru vindecare, 85 - 90 zile de îngrijiri medicale.

S-a constatat că față de ambiguitatea declarațiilor martorilor, nu se poate reține că inculpatul cpt. D.I. a împușcat direct vreo altă persoană în afară de C.E., considerându-se că împușcarea celorlalte victime s-a produs prin focurile de armă executate de militarii din dispozitivul ce l-a comandat, la ordinele date de el.

La rândul său, inculpatul col. B.V. îndeplinea, în decembrie 1989, funcția de comandant al U.M. 01215 Florești, având gradul de maior.

Conform planului de intervenție în oraș, întocmit în cadrul secției operații din cadrul Armatei a 4-a, inculpatul B.V. urma să se deplaseze în caz de nevoie la obiectivele stabilite, cu subunități formate din două plutoane cu 44 militari în termen și mai mulți ofițeri și subofițeri.

La data de 20 decembrie 1989, acest inculpat a participat la o recunoaștere a locurilor din oraș unde urma să fie constituit dispozitivul comandat de el.

În ziua de 21 decembrie 1989, din ordinul colonelului L.V., inculpatul B.V. s-a deplasat din microgarnizoana Florești, conducând subunitatea în zona Fabricii de bere din municipiul Cluj-Napoca.

Ajunsă în zona Fabricii de bere, cu două autocamioane și un autoturism ARO, subunitatea a fost debarcată din autovehicule, constituindu-se din ordinul inculpatului B.V., în jurul orei 15.30, un dispozitiv la intersecția străzilor Moților, Coșbuc, Clinicilor.

S-a stabilit ca acest dispozitiv să interzică afluirea coloanelor de manifestanți, către centrul orașului, dinspre cartierul Mănăștur.

În subordinea inculpatului B.V. se aflau mai mulți ofițeri, între care și coinculpatul maior C.I.L., comandant de divizion, numit coordonator al celor două plutoane din dispozitiv.

Până în jurul orei 18.00 din ziua de 21 decembrie 1989, în zona respectivă nu s-au produs evenimente neobișnuite, circulația rutieră și pietonală desfășurându-se normal.

După această oră, dinspre cartierul Mănăștur, pe strada Moților, înaintând spre centrul orașului, a apărut o coloană de manifestanți care mărșăluia în spatele a două basculante și a unui autocamion. Aceste autovehicule circulau încet, paralel pe toată lățimea străzii, cu farurile aprinse, cu scopul de a oferi protecție coloanei de demonstranți care înainta în spatele lor. În momentul apariției coloanei de manifestanți, atât inculpatul B.V., cât și inculpatul C.I.L. au ordonat să se deschidă foc asupra autovehiculelor care înaintau în fața coloanei.

Astfel, prin focurile de armă trase din dispozitivul militar aflat în zona Fabricii de bere - Moților, în urma ordinelor date de inculpații B.V. și C.I.L., au fost ucise următoarele 9 persoane:

- B.G., care a fost împușcat în cap;

- S.Ș., care a fost împușcat în torace;

- M.L.C., care a fost împușcată în torace;

- V.I., care a fost împușcat în cap;

- N.G.A., care a fost împușcat în torace;

- P.A., care a fost împușcat în torace;

- C.I., care a fost împușcat în abdomen;

- B.Z.C., care a fost împușcat în zona subclaviculară;

- S.D.A., care a fost împușcat în cap.

Tot datorită acestor focuri de armă s-au cauzat vătămări, următoarelor 13 persoane:

- T.A., care a suferit o plagă împușcată a cotului stâng, ce a necesitat, pentru vindecare, 65 - 70 zile de îngrijiri medicale;

- B.L., care a suferit o plagă împușcată a calcaneului stâng, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a cauzat o invaliditate de 30%;

- R.G., care a suferit o plagă împușcată a cotului stâng, ce a necesitat, pentru vindecare, 45 - 50 zile de îngrijiri medicale;

- K.G., care a suferit o plagă împușcată în regiunea lombară, ce a necesitat, pentru vindecare, 30 -35 zile de îngrijiri medicale;

- R.M.D., care a suferit o plagă împușcată în gamba stângă, ce a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- R.G., care a suferit o plagă împușcată a coapsei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, 45 - 50 zile de îngrijiri medicale;

- G.A., care a suferit o plagă împușcată a gambei stângi, ce a necesitat, pentru vindecare, 45 - 50 zile de îngrijiri medicale;

- M.G., care a suferit o plagă împușcată a coapsei stângi, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a cauzat o invaliditate permanentă de peste 60%, pe termen de un an;

- P.C., care a suferit o plagă împușcată a hemitoracelui drept, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în pericol, cauzându-i, totodată, o invaliditate permanentă de 40%;

- P.D.C., care a suferit o plagă împușcată a gambei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, 80 zile de îngrijiri medicale;

- P.D., care a suferit o plagă împușcată a coapsei stângi, ce a necesitat, pentru vindecare, 12 - 14 zile de îngrijiri medicale;

- C.V., care a suferit o plagă împușcată a bazinului și a abdomenului, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în pericol, cauzându-i, totodată, o invaliditate de 30%;

- N.M., care a suferit o plagă împușcată a gambei stângi, ce a necesitat, pentru vindecare, 85 - 90 zile de îngrijiri medicale și i-a cauzat o invaliditate de 10%.

S-a considerat că nu s-au putut stabili autorii direcți ai împușcării persoanelor ucise sau vătămate prin utilizarea armelor de foc, însă s-a reținut că între ordinele inculpaților B.V. și C.I.L., care s-au aflat la comanda dispozitivului din zona incidentelor, și producerea decesului, respectiv, a vătămării corporale a acelor persoane, există legătură cauzală.

Zona Pieței Mărăști din municipiul Cluj-Napoca a fost printre cele 34 puncte unde, potrivit planului de acțiune întocmit la secția operații a statului major al Armatei a 4-a, urma să fie amplasat un dispozitiv militar.

În realizarea acestui plan, în jurul orei 17.00 din ziua de 21 decembrie 1989, din ordinul lt. col. C.F. și sub comanda col. T.G., în Piața Mărăști a fost instalat un dispozitiv format din 3 plutoane de militari înarmați cu pistoale mitralieră, la care erau atașate baionete.

Stabilirea acestui dispozitiv a fost primită cu ostilitate de locatarii din blocurile aflate în apropiere, care au ieșit la ferestre și balcoane, de unde aruncau cu obiecte contondente spre militari. Între timp, spre piață s-a îndreptat un număr mare de persoane, adunându-se în zonă circa 3.000, care se manifestau cu nervozitate și ostilitate în legătură cu incidentele sângeroase despre care aflaseră.

La un moment dat s-au urcat într-un autobuz 15 - 20 persoane sub influența băuturilor alcoolice, dintre care două l-au silit pe șofer, prin amenințări, să-i transporte până în Piața Mărăști. Apoi, sub presiunea acestor călători, șoferul a abandonat autobuzul, urcându-se la volan un cetățean care exclama „toți în mașină, că intrăm în armată”.

Autobuzul a fost îndreptat spre dispozitivul de militari, care au declanșat foc asupra lui. În momentul în care asupra autobuzului s-a declanșat foc de arme, acesta fusese părăsit de pasageri, iar cel care preluase locul șoferului, sărise și el de la volan.

Deși focurile de armă trase asupra autobuzului nu au produs victime, presiunea exercitată de civili asupra dispozitivului de militari a crescut, mulțimea apropiindu-se până la câțiva metri de militari.

Comandantul dispozitivului, col. inginer T.G., a ordonat foc de avertisment, iar militarii, conformându-se, au executat focul în plan vertical.

La această situație tensionată s-a adăugat starea de confuzie produsă la un moment dat de apariția în piață a unor M.L.I. - uri trimise în sprijin, de lt. col. C.F. (ofițerul de legătură din comandament).

Militarii din dispozitiv, având impresia că sunt atacați, au declanșat din nou focuri de armă. În acest moment, partea vătămată C.M. a fost împușcată în piciorul stâng, suferind o leziune, pentru vindecarea căreia i-au fost necesare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.

A mai fost rănit, în regiunea coxofemurală dreaptă, K.M., care se afla în balconul apartamentului de la etajul 11 al unui bloc din piața Mărăști. Pentru vindecarea leziunii cauzate prin împușcare, acestei victime i-au fost necesare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.

Pe fondul acestei stări confuze și tensionate, de dispozitivul militarilor s-a apropiat, cu un cuțit în mână, victima R.I. Fiind în evidentă stare de ebrietate și având o atitudine vădit amenințătoare la adresa militarilor spre care se îndrepta, cei din dispozitiv au tras mai multe focuri de armă asupra victimei, care a căzut pe caldarâm, împușcată în cap, decedând imediat.

Din raportul medico-legal a rezultat că moartea victimei R.I. s-a datorat împușcării în cap, fiind trase două gloanțe asupra sa. Această victimă a mai prezentat, în regiunea cervicală, o leziune provocată cu baioneta.

S-a motivat că nu se poate reține că această faptă a fost săvârșită de inculpatul fruntaș B.M.A., așa cum i s-a imputat prin rechizitoriu, deoarece declarațiile îndoielnice și oscilante ale martorilor la care s-a făcut referire în actul de sesizare, nu sunt în măsură să formeze convingerea că inculpatul respectiv este autorul uciderii victimei R.I.

S-a relevat că, față de probele existente, instanța nu poate reține ca certă decât împrejurarea că victima a fost ucisă prin împușcare de către militarii din dispozitiv.

S-a motivat că aceeași concluzie se impune și cu privire la vătămarea corporală prin împușcare a părților vătămate C.M. și K.M., astfel că s-a reținut că și aceste două persoane au fost împușcate de militari neidentificați din dispozitiv.

Tot în seara zilei de 21 decembrie 1989, în zona Pieții Libertății - latura din apropierea Anticariatului, după consumarea evenimentelor din fața Librăriei Universității și a Hotelului C., s-a menținut starea de tensiune.

Așa cum s-a mai arătat, în această zonă fusese dirijată o subunitate condusă de căpitanul I.G., în spatele căreia au fost dispuse, mai târziu, trupe de securitate.

În jurul orei 19.00, grupurile de manifestanți din zonă, puternic afectați de evenimentele violente anterioare, s-au apropiat amenințător de dispozitiv, militarii fiind speriați, deoarece s-a ajuns la contact fizic cu unii civili aflați sub influența alcoolului, care erau agitați și dădeau foc la ziare, rostogolind tomberoane spre cordonul de militari.

În acele momente de tensiune, dinspre dispozitivul de militari, s-a tras asupra civililor, producându-se victime.

În urma executării tragerilor cu arme de foc, de către militarii din dispozitivul comandat de cpt. I.G., în zona Anticariat, a fost ucisă victima S.I., aceasta fiind împușcată în cap.

Cu aceeași ocazie, militari neidentificați au cauzat vătămarea corporală, prin împușcare, următoarelor persoane ce s-au apropiat de dispozitiv: C.A., care a fost rănit în coapsa stângă, fiindu-i necesare, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale; V.E.M., rănită în picior, căreia i-au fost necesare, pentru vindecare, 45 - 50 zile de îngrijiri medicale și P.I., de asemenea, împușcat în picior, căruia i-au fost necesare, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.

S-a motivat că, chiar dacă prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în privința incidentului din fața Anticariatului, instanța, din moment ce este sesizată cu faptele ce au legătură cu inculpatul T.I., față de care acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru toate evenimentele sângeroase din municipiul Cluj-Napoca din ziua de 21 decembrie 1989, este obligată conform art. 343 C. proc. pen., să rezolve cauza în întregime, pe baza probelor de la urmărirea penală - declarații de martori, schița de la fața locului, rapoartele medico-legale, precum și pe baza celor administrate cu ocazia cercetării judecătorești.

S-a motivat că spre deosebire de rechizitoriu, în care s-a reținut că inculpatul D.I. ar fi ucis două persoane, instanța de judecată a apreciat că acest inculpat a ucis, nemijlocit, numai pe victima C.E.

De asemenea, în ceea ce privește pe inculpatul B.M.A., căruia i s-a imputat, prin actul de sesizare, că a ucis, prin împușcare, pe victima R.I., s-a motivat în sensul că nu există probe certe din care să rezulte că acest inculpat este autorul acestei fapte.

În ceea ce privește contribuția celorlalți inculpați la uciderea sau rănirea persoanelor care s-au aflat în zonele unde militarii, din dispozitivele constituite în municipiul Cluj-Napoca, au executat focuri de armă în după amiaza și seara zilei de 21 decembrie 1989, s-au învederat următoarele considerente:

În perioada în care s-au produs evenimentele ce fac obiectul cauzei, în România exista un regim politic de dictatură, exercitată de N.C., învestit prin dispoziții legale cu autoritate nelimitată, astfel că nu este de presupus că inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al Comitetului Județean P.C.R. Cluj, precum și inculpatul T.I., în calitate de comandant al Armatei a 4-a, subordonat comandantului suprem N.C., s-ar fi putut opune ordinului dat de acesta în ședința Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, pe care l-a transmis personal în cadrul teleconferinței din după amiaza aceleiași zile. În această privință, s-a mai relevat că și în ipoteza insubordonării celor doi inculpați, cu urmările previzibile ce le-ar fi putut avea pentru ei o asemenea atitudine, este neîndoielnic faptul că șeful statului de atunci ar fi persistat și impus executarea ordinului de implicare a unităților militare în împiedicarea manifestațiilor împotriva regimului.

În legătură cu aducerea la îndeplinire a ordinului de constituire de dispozitive cu militari pe străzile municipiului Cluj-Napoca, s-a motivat că în raport cu dispozițiile ce le-au primit din partea șefului statului, în timpul teleconferințelor, cu prevederile din cele 14 puncte ale ordinului transmis de ministrul apărării naționale, precum și cu informațiile primite cu privire la o posibilă invadare a teritoriului României, inculpații T.I. și M.I. au avut neîndoielnica reprezentare că Armata a 4-a, comandată de primul, putea fi confruntată cu situații de luptă reale, cu dezordini iminente, care să preceadă un atac extern.

S-a subliniat că, potrivit reglementărilor din capitolul III al Decretului nr. 367/1971, intitulat „uzul de armă”, al căror conținut a fost analizat în cuprinsul considerentelor, folosirea armelor de foc, chiar în situații de genul celor la care s-a făcut referire, poate avea loc numai în anumite împrejurări și doar cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel că se impune a se reține că inculpatul T.I., ca profesionist în domeniu, nu a luat toate măsurile necesare pentru prevenirea uciderii sau rănirii altor persoane, decât cele la care se referea art. 36 din Decretul nr. 367/1971. Sub acest aspect, s-a precizat că succesiunea evenimentelor produse în municipiul Cluj-Napoca în cursul zilei de 21 decembrie 1989, demonstrează că măsurile luate de inculpatul menționat nu au fost suficiente pentru prevenirea uciderii și rănirii unui număr atât de mare de persoane.

S-a arătat că din probele administrate a rezultat că inculpatul T.I. nu s-a preocupat să asigure punerea în practică a planului de acțiune, în așa fel încât să fie evitată producerea de victime, ceea ce reiese și din împrejurarea că, în urma ordinelor ce le-a dat, au fost introduși în dispozitive din zone centrale ale orașului, militari cu o pregătire precară, având încărcătoarele atașate la arme, deși încă nu se constatase existența concretă a vreunei situații de natura celor prevăzute de Decretul nr. 367/1971. S-a menționat că prin constituirea dispozitivelor cu soldați slab instruiți, în zone unde circulau mase mari de oameni, dintre care unii manifestau, acest inculpat a fost lipsit de prevederea ce o impunea situația în care se afla în acel moment municipiul Cluj-Napoca, spre deosebire de factorii de comandă aparținând Ministerului de Interne, care au folosit, în intervențiile făcute, ofițeri și subofițeri ce au acționat în așa fel încât nu au cauzat ucideri sau vătămări de persoane.

Cu toate că a fost informat imediat despre incidentele în timpul cărora unele persoane și-au pierdut viața, iar altele au fost rănite, inculpatul T.I. a continuat să mențină, în zonele aglomerate ale orașului, dispozitive formate din militari slab instruiți și chiar a instalat noi dispozitive, ceea ce a accentuat starea de tensiune dintre armată și populație, determinând confruntări în urma cărora s-au produs noi victime.

Ca urmare, s-a concluzionat că, prin modul în care a planificat și pus în aplicare acțiunile militare din ziua de 21 decembrie 1989, inculpatul g-ral col. T.I. a încălcat principiile de ordin militar menite să protejeze viața persoanelor civile, precum și dispozițiile art. 40 din Decretul nr. 367/1971, iar prin această lipsă de prevedere și ușurința cu care și-a îndeplinit atribuțiile ce i-au revenit, a cauzat uciderea, prin împușcare, a 26 persoane, precum și rănirea, tot prin împușcare, a altor 53 persoane, din care la 23 li s-au produs vătămări corporale grave, iar la 30 li s-au cauzat vătămări corporale vindecabile în 10 - 60 de zile.

S-a motivat că, în raport cu consecințele produse, faptele reținute în sarcina inculpatului g-ral col. T.I. constituie infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen. (26 victime cărora li s-a cauzat moartea), 23 infracțiuni de vătămare corporală gravă prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. (23 victime cărora li s-au cauzat leziuni vindecabile în mai mult de 60 zile sau li s-a pus viața în primejdie), precum și alte 30 infracțiuni de vătămare corporală prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (30 victime cărora li s-au cauzat leziuni vindecabile într-un interval de 10 - 60 zile).

S-a relevat că aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la omor deosebit de grav și, respectiv, de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, pentru care inculpatul sus-menționat a fost trimis în judecată, deoarece din probele administrate a reieșit că formarea dispozitivelor cu militari a fost concepută ca o acțiune de intimidare, pentru prevenirea tulburării ordinii publice, iar nu în scopul unei confruntări violente cu manifestanții. Conchizându-se, s-a subliniat că uciderea și, respectiv, rănirea victimelor, sunt consecința modului defectuos în care a fost organizată și realizată acțiunea respectivă, iar nu rezultatul unei pregătiri deliberate în vederea unei confruntări violente cu manifestanții.

Făcându-se referire la inculpatul M.I., s-a motivat că din materialul probator administrat a rezultat că acesta, atât în etapa premergătoare zilei de 21 decembrie 1989, cât și în cursul acelei zile, a avut o poziție defensivă față de evenimente, concretizată în asigurarea ce a dat-o șefului statului, că situația din municipiul Cluj-Napoca era calmă, în atitudinea sa pasivă față de evenimente și în lipsa oricărei inițiative din partea sa, pentru combaterea celor care manifestau.

S-a mai învederat că, chiar dacă au existat consultări între inculpații M.I. și T.I., acestea nu pot fi considerate de natură a contribui la declanșarea focurilor de armă împotriva manifestanților, cât timp M.I. nu a cerut să fie scoase trupe din unități, a atras atenția să nu se tragă, iar ulterior a adresat reproșuri celor pe care i-a considerat implicați în deschiderea focului de armă și chiar a cerut, prin stație, să nu se tragă în manifestanți.

Ca urmare, s-a conchis că faptele inculpatului M.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată sau ale vreunei alte infracțiuni, impunându-se achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la inculpații B.V. și C.I.L., s-a motivat că, chiar dacă cele 3 utilaje grele ce rulau spre dispozitiv, puteau prezenta un pericol pentru siguranța militarilor, ordinele date de acești inculpați, de a se trage în faruri și roțile utilajelor, au fost lipsite de prevedere.

S-a subliniat că și în condițiile critice din acele momente, cei doi inculpați trebuiau și puteau să prevadă că militarii din dispozitiv, mai ales că nu erau suficient pregătiți, nu vor reuși să nimerească numai farurile și roțile din cauciuc, ci vor lovi, cu gloanțele trase, alături sau prin ricoșare, persoanele ce se aflau în spatele utilajelor.

Relevându-se că împușcarea victimelor putea fi evitată, dacă inculpații B.V. și C.I.L. ar fi recurs, ca și lt. major H.M., la manevre de deplasare a subunității pe străzi lăturalnice, s-a apreciat că acțiunea celor doi inculpați, ca profesioniști în domeniul armelor, este culpabilă, deoarece a fost lipsită de prevedere.

S-a motivat, însă, că în raport cu situația critică și tensionată în care s-au aflat, nu se poate considera că inculpații B.V. și C.I.L. ar fi urmărit sau acceptat producerea morții sau rănirii unor persoane, ca rezultat al executării focurilor de armă asupra utilajelor ce se îndreptau spre dispozitiv.

Ca urmare, s-a ajuns la concluzia că faptele inculpaților B.V. și C.I.L. trebuie încadrate în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen. (9 victime), în 6 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., precum și în 7 infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) din același cod.

În legătură cu situația inculpatului D.I., s-a motivat că în raport cu împrejurările rezultate din probele administrate, se impune a se reține că acest inculpat a împușcat mortal pe C.E., de la o distanță de 3 metri, după care a ordonat în mod repetat foc de avertisment asupra manifestanților, fiind ucise 3 persoane și rănite alte 10 persoane.

Arătându-se că modul în care a acționat, demonstrează că inculpatul D.I. a prevăzut și a urmărit sau, cel puțin, a acceptat rezultatul faptelor sale, s-a conchis că acestea trebuie încadrate în:

- infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) C. pen. (victimă C.E.); - infracțiunea de omor deosebit de grav, săvârșită în condițiile omorului calificat cu participație improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen. (victime I.I., P.T. și Ț.M.C.); - tentativă de omor deosebit de grav, săvârșită în condițiile omorului calificat cu participație improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2), cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și la art. 176 lit. b) C. pen. S-a motivat că infracțiunile de omor deosebit de grav și de tentativă la omor deosebit de grav au fost săvârșite în forma de participație improprie prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., deoarece, în condițiile în care au acționat, militarii din dispozitiv, lipsiți de pregătirea militară necesară și amenințați cu împușcarea de către inculpatul D.I., nu au avut posibilitatea să aprecieze caracterul faptelor pe care au fost determinați să le săvârșească, fiindu-le, astfel, aplicabile dispozițiile art. 51 C. pen., referitoare la eroarea de fapt.

Considerând că atitudinea inculpatului D.I., de a amenința fără justificare pe subordonați, cu arma, a fost de natură a le anihila voința, încât au acționat fără vinovăție, s-a reținut că el a săvârșit fapta în condițiile participației improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că, față de împrejurările în care a fost comisă fapta de către inculpatul D.I., respectiv sub imperiul amenințării din partea lt. col. C.F., că va fi trimis în judecată pentru trădare, dacă manifestanții vor trece peste pod, a violențelor exercitate de unele persoane care s-au apropiat de dispozitivul comandat de el, a aruncării de către C.V., a unui borcan cu amoniac lichid asupra dispozitivului și a încercării unui conducător auto de a-l lovi cu autoturismul, care i-au produs o puternică tulburare, se impune să se rețină circumstanțe atenuante în favoarea sa.

Totodată, s-a apreciat că în ceea ce privește pe inculpații g-ral col. T.I., col. B.V. și lt. col. C.I.L., sunt aplicabile dispozițiile art. 122 lit. c) și d) și ale art. 124 C. pen., referitoare la intervenirea prescripției răspunderii penale pentru toate infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, ca urmare a schimbării încadrării juridice, ceea ce a impus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Împotriva sentinței au declarat recurs:

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- inculpații T.I., B.V., D.I. și C.I.L.;

- partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale;

- părțile civile B.F., C.A., M.C., M.M.E., I.D., J.V., J.I., B.I., L.D., N.M.I., P.G., N.C.N., R.M., I.B., M.S., L.L., Ț.R., P.I., I.A.D., D.C.D., C.I., V. (D.) S., M.E., N.A., D.Z., L.D., L.S., N.M., P.M., C.I., E.C., C.V., C.C., M.M., R.M.V., M.A., S.R., C.M., R.L., R.G., P.T.V., F.G., R.M.D., I.V., T.B.A., B.Ș., S.E.M., M.G., C.I., F.A. și D.M., precum și avocatul T.A.

A. Prin motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, au fost formulate critici sub următoarele aspecte:

- Cu privire la inculpatul T.I., s-a susținut că din probele administrate rezultă că acțiunile și ordinele sale relevă intenția sa clară de reprimare a demonstranților și, chiar dacă nu a urmărit uciderea sau rănirea anumitor persoane, a acceptat posibilitatea producerii unor astfel de consecințe. Ca urmare, s-a relevat că, din moment ce acest inculpat a inițiat atacul împotriva demonstranților, se impunea să se rețină că a prevăzut și acceptat rezultatul ce putea fi produs prin folosirea armelor de foc, încât în mod greșit s-a considerat că uciderea și, respectiv, rănirea victimelor s-a produs din culpa sa, iar nu cu intenție.

S-a subliniat că, ordonând ca militarii din dispozitive, în majoritate insuficient instruiți, să intervină, înarmați cu arme și muniție de război, împotriva demonstranților, inculpatul g-ral col. T.I. și-a asumat implicit, și răspunderea pentru eventualitatea uciderii sau rănirii unor persoane, prin împușcare, așa cum s-a și întâmplat.

Conchizându-se, s-a arătat că prin executarea ordinului conținând 14 puncte, emis de ministrul apărării naționale, în care sens a ordonat scoaterea trupelor din cazărmi și constituirea acestora în dispozitive dotate cu armament și muniție de război, inculpatul sus-menționat a pus în pericol iminent viața și integritatea corporală a locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, ceea ce a avut ca urmare uciderea a 26 persoane și rănirea altor 53, prin acțiunile în care s-au implicat militarii din dispozitivele respective, astfel că trebuia menținută încadrarea juridică dată faptelor sale, prin rechizitoriu, în instigare la omor deosebit de grav și instigare la tentativă de omor deosebit de grav.

- Cu privire la inculpatul M.I., s-a susținut că în mod greșit s-a considerat de prima instanță că acest inculpat a avut un rol pasiv în cursul zilei de 21 decembrie 1989, o atare constatare fiind contrazisă de coinculpatul T.I., precum și de prevederile planului unic de intervenție pentru restabilirea ordinii și liniștii publice întocmit în baza Ordinului nr. 02600/1988 al ministrului de interne și aprobat de el în calitate de președinte al Consiliului județean al apărării.

S-a învederat că, din moment ce inculpatul M.I. era învestit cu atribuții de comandă politico-militară în județul Cluj, în baza cărora, alături de coinculpatul T.I., a hotărât scoaterea efectivelor de militari, dotați cu armament și muniție de război, pe străzile municipiului Cluj-Napoca, în scopul reprimării manifestațiilor antidictatoriale, trebuia să se rețină în sarcina sa, săvârșirea infracțiunilor de instigare la omor deosebit de grav și de instigare la tentativă de omor deosebit de grav.

- Cu privire la inculpații B.V. și C.I.L., s-a susținut că schimbările de încadrare juridică efectuate de prima instanță nu se justifică, deoarece din materialul probator administrat rezultă în suficientă măsură că acești doi inculpați au avut inițiativa, prin ordinele pe care le-au dat, de a se trage cu armamentul de război asupra demonstranților, iar în urma focurilor de armă executate, au fost împușcate mortal 9 persoane și rănite alte 13.

În concluzie, s-a învederat că faptele acestor doi inculpați trebuiau încadrate în infracțiunile de instigare la omor deosebit de grav și instigare la tentativă de omor deosebit de grav.

- Cu privire la inculpatul D.I., s-a susținut că împrejurările invocate în considerentele sentinței, nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestui inculpat, învederându-se că excesul de zel pe care el l-a manifestat și modul concret în care a acționat, amenințând pe subordonați cu împușcarea, ca și efectele grave produse de acțiunile sale, impuneau atât menținerea încadrărilor juridice din rechizitoriu, cât și aplicarea de pedepse severe, mai ales că uciderea victimei C.E. a realizat-o prin comiterea de acte de cruzime, în accepțiunea art. 75 lit. b) C. pen.

- Cu privire la inculpatul B.M.A., s-a susținut că soluția de achitare este greșită, deoarece din probele dosarului rezultă că acest inculpat, fără să primească ordin, a executat foc de armă, de mai multe ori, asupra victimei R.I., care a fost ucisă.

Printr-un alt motiv de casare formulat de procuror, s-a mai susținut că schimbarea încadrării juridice s-a făcut cu încălcarea prevederilor legii.

S-a relevat, în acest sens, că, în raport cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., în vederea respectării garanțiilor procesuale, prima instanță era obligată să pună în discuție noua încadrare juridică și să atragă atenția inculpaților, că au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau chiar amânarea judecății, pentru pregătirea apărării.

S-a subliniat că aceste dispoziții trebuie respectate și în ipoteza schimbării încadrării juridice într-o infracțiune mai ușoară, pentru că și într-o astfel de situație, inculpatul trebuie să aibă posibilitate să-și facă o apărare eficientă, în raport cu noua încadrare dată faptei ce i se impută.

Or, făcându-se referire la cauza de față, s-a învederat că la data de 20 ianuarie 2003, când s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, nu au fost prezente toate părțile, între care majoritatea părților vătămate și a părților civile.

În concluzie, s-a precizat, prin acest motiv, că prima instanță a încălcat prevederile art. 334 C. proc. pen., deoarece a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaților, în infracțiuni mai ușoare, fără ca victimele, respectiv, părțile vătămate și cele civile, care au lipsit, să-și poată expune punctul de vedere cu privire la noua încadrare.

În fine, s-a susținut, printr-un alt motiv de casare, că prima instanță a procedat în mod arbitrar la stabilirea cuantumului sumelor de bani care să fie plătite cu tot cu despăgubiri.

Sub acest aspect, s-a relevat că unor părți civile, cum sunt Ț.R., B.F., S.A., P.C., R.M., N.C.N. și M.A., li s-au acordat despăgubiri în cuantum de peste 200.000.000 lei, în timp ce pentru alte părți civile s-au stabilit despăgubiri între 5 milioane și 100 milioane de lei, fără să se învedereze temeiul ce a determinat aceste diferențieri.

S-a mai subliniat că respingerea cererilor de despăgubiri formulate de părțile civile F.C.I., M.M.E., G.A., I.D., P.A.I., N.M., L.S., M.M., D.C., P.I., P.T., D.Z., S.C.A., S.M., A.M., S.A., A.S. și Ș.T., a fost dispusă, fără să se motiveze convingător această soluție, cu argumente deduse din împrejurările concrete ale cauzei.

S-a arătat, de asemenea, că prima instanță nu a relevat, prin considerentele sale, modalitatea de calcul a cuantumului despăgubirilor, pentru ca instanța de control judiciar să aibă posibilitatea să verifice temeinicia criteriilor avute în vedere.

Totodată, s-a cerut să se observe că prima instanță nu a examinat în cuprinsul sentinței, situația Ministerului Finanțelor Publice, indicat prin actul de sesizare și citat în cursul judecății, în calitate de parte responsabilă civilmente, contravenind, astfel, prevederilor art. 16 alin. (3) C. proc. pen.

În concluzie, făcându-se referire la dispozițiile art. 3851 lit. d) și la cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 12, 16, 17, 171, 21 și alin. (2) C. proc. pen., s-a cerut casarea sentinței și rejudecarea cauzei.

B. Prin motivele comune de casare formulate de inculpații g-ral col. T.I. și col. B.V. au fost invocate cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I și pct. 171 teza a II-a C. proc. pen.

S-a susținut, în dezvoltarea acestor motive, că s-a reținut greșit că trupele scoase pe străzile municipiului Cluj-Napoca, ar fi avut o pregătire militară precară, relevându-se că, fără a fi formate din profesioniști, subunitățile din care s-au constituit dispozitive, aveau în compunerea lor, militari cu un anumit grad de instruire, specific unei armate formate pe baza recrutării obligatorii.

S-a subliniat că inculpatului g-ral col. T.I. nu i se poate reproșa lipsa de prevedere, cât timp a informat corect pe subordonații săi despre conținutul ordinului în 14 puncte emis de ministrul apărării naționale, a numit doi ofițeri superiori temeinic pregătiți și cu multă experiență, pentru a comanda trupele din microgarnizoanele Florești și Someșeni, a dispus să se facă imediat cercetări, de către procurorul militar, cu privire la ivirea primului incident soldat cu victime, iar după seara zilei de 21 decembrie 1989 nu s-a mai produs nici un eveniment sângeros în municipiul Cluj-Napoca.

S-a mai susținut că, deși a reținut corect că inculpații T.I. și B.V. nu au acționat cu intenție directă sau indirectă, pentru reprimarea sângeroasă a manifestanților, prima instanță a considerat greșit că acești inculpați au îndeplinit în mod culpabil atribuțiile ce le-au revenit din funcțiile încredințate.

Sub acest aspect, s-a arătat că trebuia să se aibă în vedere că inculpații menționați nu aveau de unde să aleagă alți militari, mai bine instruiți, pentru îndeplinirea misiunilor pe care erau obligați să le execute în baza ordinului în 14 puncte.

S-a mai învederat că în mod nejustificat nu s-a ținut seama, la evaluarea faptelor și a consecințelor, de împrejurarea că incidentele violente s-au produs în urma agresării militarilor din dispozitive.

În concluzie, s-a cerut achitarea inculpaților T.I. și B.V. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum și exonerarea lor de obligația de a plăti despăgubiri, părților civile.

Tot în sprijinul recursului declarat de inculpatul T.I. s-a mai susținut, prin motivele invocate de avocatul D.Io., că ansamblul materialului probator a confirmat justețea soluției adoptate inițial de secția parchetelor militare, în cadrul ordonanței din 15 octombrie 1992, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților M.I., N.C., g-ral col. T.I., g-ral maior Ș.I., maior B.V. și cpt. D.I.

Relevându-se că infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală, urmată de semnarea rechizitoriului, s-a bazat pe o sumară completare a cercetărilor, precum și că nici cercetarea judecătorească nu a evidențiat elemente noi, de natură a confirma vinovăția inculpatului T.I., s-a cerut să se constate că reținerea culpei în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către acest inculpat, este total nejustificată.

S-a învederat, în această privință, că informațiile ce-i parveniseră, în calitate de comandant al Armatei a 4-a, erau de natură a-i crea inculpatului T.I. convingerea că va fi confruntat cu situații de luptă reale, precedate de provocarea de dezordini urmate de un atac extern, astfel că nu i se poate reproșa introducerea militarilor în dispozitive și nici executarea ordinului ministrului apărării naționale, care nu era ilegal.

S-a arătat că producerea de incidente, numai în zonele ocupate de patru dispozitive, din cele 34 care s-au constituit în municipiul Cluj-Napoca, demonstrează că tocmai atacurile declanșate în scop de provocare au determinat reacția militarilor, prin folosirea armelor de foc, iar nu slaba lor instruire. Tot lipsită de justificare s-a susținut că este și reținerea lipsei de preocupare pentru selectarea militarilor incluși în dispozitive, subliniindu-se că această obligație revenea comandanților de subunități, iar nu unui comandant de armată, mai ales că la comanda dispozitivelor au fost numiți ofițeri combatanți bine instruiți, iar nu din serviciile auxiliare.

În fine, s-a susținut că au fost încălcate prevederile art. 317 C. proc. pen., deoarece faptele comise în legătură cu incidentele din Piața Libertății, nu au făcut obiectul trimiterii în judecată, pentru cele comise în legătură cu incidentele din zona „Continental” s-a adoptat o soluție de neurmărire penală, iar pentru zona „Anticariat” s-a dispus disjungerea cauzei, în vederea continuării cercetărilor.

S-a relevat că, soluționând cauza și cu privire la aceste fapte, fără să se fi extins cercetările, care nu se puteau realiza fără infirmarea soluțiilor de neurmărire penală și de disjungere, instanța de judecată a încălcat dispozițiile legale referitoare la limitele judecății și ale soluționării laturii civile.

Subliniindu-se că probatoriul administrat demonstrează evidenta implicare a unor forțe externe, care au organizat provocările din zona celor patru dispozitive unde s-au produs incidentele, în lipsa cărora militarii nu ar fi ripostat cu focuri de armă, s-a cerut casarea sentinței și achitarea inculpatului T.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

C. Prin motivele de casare formulate de inculpatul D.I., s-a susținut că prima instanță a încălcat dispozițiile legale referitoare la competența materială și cu privire la calitatea persoanei prevăzute în art. 28 pct. 1 lit. a) și în art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora competența de a-l judeca revenea Tribunalului Militar Teritorial, astfel că, fiind judecat în primă instanță de secția penală a Curții Supreme de Justiție, a fost lipsit de un grad de jurisdicție, al judecății în apel.

S-a învederat, în această privință, că nu există nici o legătură între dispoziția dată de inculpatul g-ral col. T.I., de a se constitui dispozitive militare în oraș, fără ordin de a se trage în manifestanți, și incidentele ce s-au produs, care nu au fost provocate de militari, constând în atacarea dispozitivelor și punerea în pericol a vieții militarilor, care au fost nevoiți să riposteze.

Cu privire la fondul cauzei, s-a susținut că în raport cu contextul social-politic intern și internațional în care au avut loc evenimentele, soluția de condamnare a inculpatului cpt. D.I. este nelegală și netemeinică. Sub acest aspect, s-a relevat că nu s-a ținut seama că informațiile ce le deținea Comandamentul Armatei a 4-a, confirmau posibilitatea atacării României din exterior, de lipsa de probe neîndoielnice că D.I. sau militarii din subordinea sa ar fi avut intenția să ucidă pe cei care demonstrau și nici de împrejurarea că din dispozitivul comandat de el nu s-a deschis foc, decât atunci când viața militarilor era pusă în pericol sau a existat riscul de a fi dezarmați.

D. Prin motivele de casare formulate de inculpatul C.I.L., s-a susținut că secției penale a instanței supreme nu-i revenea competența de a soluționa cauza în privința sa, deoarece faptele ce i s-au imputat, le-ar fi săvârșit în cadrul dispozitivului ce l-a comandat, având caracter distinct de cele care au făcut obiectul trimiterii în judecată a coinculpatului g-ral col. T.I., trebuiau judecate în primă instanță de Tribunalul Militar Teritorial, ceea ce i-ar fi dat dreptul la 3 grade de jurisdicție.

S-a mai susținut că din materialul probator aflat în dosar, nu rezultă că acest inculpat s-ar fi implicat în săvârșirea vreunei fapte, susceptibilă a fi considerată infracțiune, actele de comandă pe care le-a exercitat, fiind îndeplinite în limitele admise de dispozițiile legale ce-i erau aplicabile.

În concluzie, subliniindu-se că nu s-a dovedit că, în urma ordinelor date de inculpatul C.I.L., s-ar fi produs victime, s-a cerut achitarea acestui inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

E. Prin motivele de casare formulate de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, s-a susținut că toți inculpații s-au aflat în starea de legitimă apărare prevăzută de art. 44 C. pen., deoarece au acționat în starea de tensiune produsă de elementele care au provocat dezordini, iar focurile de armă au fost trase numai după atacarea militarilor din dispozitive, cu care ocazie s-a încercat și dezarmarea lor.

În concluzie, s-a cerut achitarea inculpaților g-ral col. T.I., col. B.V., lt. col. C.I.L. și maior D.I. pentru infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, precum și exonerarea acestora și a Ministerului Apărării Naționale, în calitate de parte responsabilă civilmente, de obligația de a plăti despăgubiri, persoanelor constituite părți civile.

F. La rândul lor, părțile civile recurente au criticat sentința, sub aspectul soluționării laturii civile a procesului penal, după cum urmează:

- Partea civilă M.E. a susținut, prin motivele de recurs formulate, că despăgubirile ce i s-au acordat, sunt insuficiente, cerând obligarea inculpaților, solidar cu părțile responsabile civilmente, să-i plătească suma de 218.450.000 lei, cu titlu de daune materiale și 3 miliarde lei, cu titlu de daune morale. A precizat, totodată, că solicită obligarea solidară și a Statului Român, la plata acestor despăgubiri, susținând că, fiind stat totalitar până în decembrie 1989, îi revine această răspundere pentru împușcarea oamenilor de către agenții săi.

- Partea civilă C.V. a susținut că sumele ce i s-au acordat cu titlu de daune materiale și daune morale. sunt vădit insuficiente, cerând majorarea acestora.

- Partea civilă C.C. a învederat, prin motivele invocate, că, deși s-au constituit parte civilă și surorile sale, rămase în urma decesului tatălui lor, împușcat la 21 decembrie 1989, celorlalte două surori nu li s-au acordat despăgubiri.

- Partea civilă F.A. a solicitat, prin motivele formulate, să-i fie acordate și daune morale, în cuantum de 600.000.000 lei, pe lângă cele materiale de 100.000.000 lei, ce i s-au stabilit prin sentință.

- Partea civilă M.G. a solicitat, în cadrul precizărilor făcute la recursul declarat, să i se acorde, ca despăgubiri, suma de 1.500.000.000 lei, cu titlu de daune materiale și 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă J.J. a solicitat, prin motivele invocate, majorarea daunelor materiale ce i s-au acordat, de la 20 milioane lei, la 200 milioane lei, iar a celor morale, de la 60 milioane lei, la 800 milioane lei.

- Partea civilă Ț.R. a susținut, prin motivele invocate, că sumele ce i s-au acordat cu titlu de despăgubiri, nu pot suplini pierderile materiale și suferințele morale suportate prin pierderea soțului.

- Partea civilă N.A. a susținut, prin motivele formulate, că suma ce i s-a acordat ca despăgubire, în urma decesului fiului său, este vădit insuficientă și inexplicabil de redusă, în comparație cu sumele acordate unor persoane rănite.

- Partea civilă B.Ș. a susținut, în cadrul motivelor invocate, că suma ce i s-a acordat ca despăgubire, în urma pierderii fiului său, care a provocat și decesul soției, este ridicol de mică, cerând să fie majorată.

- Partea civilă M.C. a solicitat, prin motivele invocate, să i se acorde suma de 30.560.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă B.F. a solicitat, prin motivele invocate, să se dispună rejudecarea cauzei, în vederea obligării inculpaților B.V. și C.I.L., solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, să-i plătească suma de 1.500.000.000 lei, ca daune morale, să se recalculeze daunele materiale ce i s-au stabilit și să i se acorde un sprijin material lunar pentru angajarea unei femei care să o ajute la îngrijirea copiilor.

Pentru stabilirea cât mai exactă a daunelor materiale ce i se cuvin, această parte civilă a solicitat să se dispună efectuarea unei expertize contabile judiciare.

- Partea civilă L.D. a cerut, prin motivele invocate, să se reaprecieze cuantumul despăgubirilor ce i s-au acordat de prima instanță, în raport cu sumele mai mari acordate altor părți civile, care au suferit răni mai ușoare, vindecabile într-un număr redus de zile.

- Pentru părțile civile P.G., N.C.N., J.V., N.M.I. și D.L., s-a susținut că sumele ce s-au acordat acestor părți civile, cu titlu de despăgubiri, pentru repararea daunelor materiale și a celor morale, sunt vădit insuficiente, cerându-se majorarea, pentru fiecare, la câte 400.000.000 lei, daune materiale și la câte 1.000.000.000 lei, daune morale.

- Pentru partea civilă I.D. s-a cerut, prin motivele formulate de apărător, majorarea daunelor materiale la 475.000.000 lei, iar a celor morale, de 1.600.000.000 lei.

- Partea civilă B.L., prin memoriul formulat personal, a solicitat extinderea recursurilor declarate de celelalte părți civile, și cu privire la situația sa, în vederea acordării sumei de 1.800.000.000 lei, cu titlu de daune materiale și 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă L.L. a solicitat, prin memoriul pe care l-a formulat personal, să i se acorde suma de 500.000.000 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă I.D. a solicitat, prin memoriul formulat, să se constate că în mod greșit nu i s-au acordat daune morale, așa cum a cerut în fața primei instanțe, pentru traumele psihice suferite în urma decesului fratelui său, care a fost împușcat.

- Partea civilă M.D. a solicitat, prin memoriul formulat personal, majorarea daunelor morale acordate, ca urmare a decesului soțului, la 1.000.000.000 lei.

- Partea civilă D.M.C., fără să fi declarat recurs, a solicitat, prin memoriu, să i se acorde suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune materiale și 500.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă D.M. a solicitat, prin memoriul formulat personal, majorarea cuantumului despăgubirilor acordate, la suma totală de 200.000.000 lei.

- Partea civilă C.I. a solicitat, prin memoriul ce l-a formulat, majorarea daunelor materiale acordate la 50.000.000 lei, iar a celor morale, la suma de 700.000.000 lei.

- Partea civilă S.E.M. a solicitat, prin memoriu, reaprecierea cuantumului daunelor materiale și morale acordate, în sensul majorării acestora.

- Partea civilă I.V. a susținut, prin memoriu, că în mod greșit nu i s-au acordat daune morale, ca urmare a împușcării soțului său, cerând stabilirea acestor daune la suma de 50.000.000 lei.

- Partea civilă R.M.D. a susținut că în mod greșit i s-au acordat numai daune materiale, în sumă de 12.600.000 lei, cerând să-i fie acordate și daune morale în sumă de 40.000.000 lei.

- Partea civilă F.G. a susținut că sumele acordate ca daune materiale și daune morale, sunt prea mici, necorespunzătoare prejudiciilor ce i s-au cauzat, cerând să fie majorate.

- Partea civilă C.A. a susținut, prin memoriul depus, că suma ce i s-a acordat cu titlu de daune morale, este vădit insuficientă, față de traumele psihice suferite, cerând majorarea acesteia, de la 25.000.000 lei, la 75.000.000 lei.

- Părțile civile B.I., N.M.I., R.M., I.B., M.S., P.I., I.A.D., D.C.D., C.I., V. (D.) S., D.Z., P.M., I.C., E.C., R.M.V., M.A., S.R., C.M., R.L., (văduvă a părții vătămate R.G.), G.R. și T.B.A., prin memorii personale și apărători, au susținut că daunele materiale și, respectiv, morale, ce li s-au acordat, sunt insuficiente, cerând să fie majorate.

- Părțile civile M.M.E., L.S., N.M., M.M. și P.T.V. au susținut că în mod greșit li s-au respins cererile de despăgubiri, solicitând obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente, de a le plăti daune pentru prejudiciile suferite.

G. În fine, recurentul-avocat T.A. a susținut, în cadrul motivelor formulate prin memoriu și oral, că prima instanță nu i-a acordat onorariu pentru toate părțile civile pe care le-a reprezentat, învederând în acest sens că s-a omis să se dispună obligarea inculpatului T.I., solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, să plătească onorariu de avocat pentru părțile civile C.M., N.C.N., P.T., P.G., N.A., S.E.M., M.C., T.B.A., L.D., M.M., B.I., B.P.I., C.I., C.M., D.M., E.I., C.C., I.B., J.I., I.A.D., F.V., A.M., J.V., S.L., P.I., V.E.M. și C.A.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate prin motivele de recurs ce s-au invocat în sprijinul recursurilor declarate, se constată următoarele:

Potrivit art. 334 C. proc. pen., la care s-a făcut referire prin unul din motivele formulate în sprijinul recursului declarat de procuror, „dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea”.

Din această dispoziție cu caracter imperativ rezultă neîndoielnica obligație a instanței de a pune în discuție, schimbarea încadrării juridice, ori de câte ori se consideră că această schimbare este necesară.

Sub acest aspect, este de observat că dispozițiile legale ce reglementează schimbarea încadrării juridice nu fac nici o distincție în raport cu împrejurarea dacă noua încadrare juridică este mai ușoară sau mai grea, decât aceea menționată în actul de sesizare. O atare lipsă de distincție este firească, dacă se are în vedere caracterul esențial al încadrării juridice, de care depinde soluționarea aspectelor principale ale cauzei, efectele sale privind atât reținerea vinovăției și tratamentul ei, cât și eventuala soluționare a laturii civile a cauzei.

De aceea, neconformarea instanței la dispoziția de a pune în discuția părților, schimbarea încadrării juridice a faptelor cu care este sesizată, constituie o încălcare vădită a dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, în sensul prevederilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., putând atrage nulitatea actului, dacă vătămarea adusă nu poate fi înlăturată în alt mod.

Or, nepunerea în discuția părților, a schimbării încadrării juridice într-o infracțiune cu conținut și consecințe radical diferite de cele pe care le-ar fi avut încadrările juridice date faptelor prin actul de sesizare a instanței, nu poate fi suplinită în nici un caz, atunci când schimbarea încadrării juridice coincide cu momentul soluționării fondului cauzei, lipsind părțile, de orice posibilitate de a se apăra în raport cu eventualitățile create de noua încadrare.

Raportând cerințele menționate, la modul concret în care prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, se constată că nu au fost respectate dispozițiile legale aplicabile în această privință, astfel că se impune desființarea actului, adică a sentinței, cât timp carența respectivă nu poate fi acoperită într-un alt mod.

În adevăr, din examinarea încheierii privind ședința de la 20 ianuarie 2003, când au avut loc dezbaterile, rezultă că nu au fost prezente toate părțile, pentru a-și formula susținerile cu privire la eventualitatea schimbării încadrării juridice a faptelor de instigare, în sensul dacă nu ar corespunde mai bine, conținutului acestora, încadrarea în infracțiuni săvârșite din culpă, care a fost pusă în discuție, din oficiu, de către prima instanță.

În exprimarea punctului de vedere cu privire la această schimbare de încadrare juridică, procurorul a pus concluzii pentru condamnarea inculpaților, în raport cu încadrările juridice reținute prin actul de sesizare, susținând că din actele dosarului nu rezultă că inculpații au acționat din culpă, ci că au săvârșit faptele cu intenție.

Apărătorul părților civile reprezentate, precum și părțile civile care au fost prezente personal, au arătat că lasă la apreciere modul de soluționare a cauzei sub acest aspect.

Reprezentantul părții responsabile civilmente Ministerul Apărării Naționale, referindu-se la schimbarea încadrării juridice pusă în discuție din oficiu, a precizat că nu mai este cazul să-și expună punctul de vedere în această privință, cât timp consideră că inculpații nu se fac vinovați de comiterea faptelor imputate.

La rândul lor, apărătorii inculpaților T.I. și B.V. au învederat că nu se poate susține că acești inculpați au acționat din culpă, cât timp, prin concluziile puse, au demonstrat că infracțiunilor ce li s-au imputat, le lipsesc unul din elementele constitutive esențiale, și anume, latura subiectivă.

Apărătorul inculpatului M.I., referindu-se la aceeași eventualitate a schimbării încadrării juridice, a menționat că faptele acestui inculpat nu pot fi examinate sub aspectul comiterii lor din culpă, cât timp el a acționat în vederea executării ordinului primit și în limitele acelui ordin, motiv pentru care a pus concluzii de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) și la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului C.I.L., punând concluzii pentru achitarea acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu argumentarea că inculpatul respectiv a acționat în condițiile stării de necesitate ce fusese instituită și a ordinului legal de folosire a armamentului din dotare, s-a raliat concluziilor celorlalți apărători în ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție de instanță.

Apărătorul inculpatului D.I., cerând să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 C. pen., a relevat că, în ipoteza în care nu se admite aplicarea acestor dispoziții, ar putea fi acceptată ideea că acțiunea de a trage focuri de armă în asfaltul străzii a fost săvârșită din culpă, iar nu cu intenție.

Apărătorul inculpatului B.M.A., a cărui faptă nu este vizată de schimbarea de încadrare juridică, pusă în discuție de prima instanță, a cerut achitarea acestui inculpat, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., susținând că inculpatul respectiv a acționat din ordin, în urma instituirii stării de necesitate, precum și că nici nu sunt probe din care să rezulte că a tras în manifestanți sau că a fost văzut împușcând mortal pe vreo persoană.

Dar, cât timp la data de 20 ianuarie 2003, când a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice, au lipsit majoritatea părților vătămate și a părților civile, iar avocatul T.A., care s-a prezentat și a pus concluzii, a avut mandat să reprezinte doar pe o parte dintre ele, nu se poate considera că instanța a asigurat o reală și completă examinare, de către toate părțile, a noii încadrări juridice.

Mai mult, față de natura și complexitatea cauzei, nu se poate considera că suspendarea ședinței de judecată pentru un scurt interval de timp, în cursul aceleiași zile, a dat posibilitate părților să se pregătească pentru o discutare reală, în contradictoriu, a unei eventualități de importanța celei pe care o reprezintă schimbarea încadrării juridice, pentru mai mulți inculpați, din instigare la omor deosebit de grav și instigare la tentativă de omor deosebit de grav, în infracțiunile de ucidere din culpă, de vătămare corporală gravă și de vătămare corporală.

Nedepunerea, în această privință, de concluzii scrise, de către nici una dintre părți, ca și susținerile cu totul sumare, mai mult implicite și chiar echivoce, cu privire la aspectul menționat, învederează caracterul improvizat al examinării noilor încadrări juridice, ceea ce nu a dat posibilitate instanței să reflecteze cu atenția ce se impunea asupra unei probleme de asemenea importanță.

Ca urmare a acestui mod de a proceda, nici considerentele din cuprinsul sentinței nu sunt îndeajuns de convingătoare, atât cu privire la justețea schimbării încadrării juridice, cât și cu privire la posibilitatea reținerii culpei în acțiunile de executare a ordinelor primite de către inculpații vizați prin actul de sesizare.

În consecință, rezultând că au fost încălcate prevederile art. 334 C. proc. pen., referitoare la obligativitatea și modul de punere în discuție a schimbării încadrării juridice dată faptelor inculpaților, prin actul de sesizare, încălcare ce atrage nulitatea sentinței, în conformitate cu prevederile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., deoarece vătămările aduse nu pot fi înlăturate, așa cum s-a mai arătat, decât prin înlăturarea actului respectiv, se constată că se impune admiterea recursurilor declarate și casarea sentinței, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

- Pe de altă parte, așa cum corect s-a arătat prin cel de al treilea motiv de casare formulat de procuror, în care sens au făcut susțineri și o parte dintre părțile civile recurente, nu s-a demonstrat, prin considerentele sentinței, existența temeiurilor avute în vedere la admiterea cererilor de despăgubiri și, respectiv, la respingerea cererilor de despăgubiri formulate de unele părți vătămate și, mai ales, criteriile stabilirii cuantumului despăgubirilor și modalitatea determinării acestora.

Este adevărat că, sub acest aspect, prima instanță a prezentat, în considerentele privind soluționarea laturii civile, numele persoanelor care s-au constituit părți civile, făcând referire și la cererile prin care acestea au solicitat despăgubiri.

Dar, după expunerea unor judicioase considerente de ordin general cu privire la îndreptățirea persoanelor respective, de a cere despăgubiri și corecte referiri la temeiurile avute în vedere și la dispozițiile legale aplicabile, prima instanță a ajuns la concluzii privind stabilirea de cuantumuri diferențiate ale daunelor materiale și morale, evident în urma unei evaluări a prejudiciilor suferite de fiecare, dar fără a preciza pe ce probe sau prezumții s-a bazat la determinarea sumelor concrete cuvenite celor cărora le-a acordat despăgubiri.

Sub acest aspect, este de observat că astfel de detalieri de argumentare, ce se impuneau a fi deduse din fapte și împrejurări stabilite pe bază de probe și, eventual, prezumții, lipsesc din considerentele sentinței care privesc soluționarea laturii civile a procesului.

Or, în aceste condiții, Completul de 9 judecători, ca instanță de control judiciar în recurs, nu are posibilitate să verifice dacă au fost aplicate corect principiile de drept civil ce guvernează soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, potrivit art. 346 C. proc. pen., precum și dacă stabilirea cuantumului despăgubirilor, pentru daunele materiale sau morale suferite, a fost făcută cu respectarea criteriilor legale menite să asigure, în conformitate cu prevederile art. 14 și urm. din același cod, o justă și echitabilă reparare a prejudiciilor efectiv suferite.

Mai este de reținut, totodată, că, deși unele părți civile au solicitat să fie obligat la despăgubiri și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, iar ministerul respectiv a și fost citat ca parte responsabilă civilmente, prima instanță nu a examinat acest aspect esențial al susținerilor din acțiunile civile exercitate.

Așa fiind, se constată că, sub acest aspect, hotărârea atacată este supusă și cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

- În fine, verificându-se și criticile formulate de avocatul T.A., cu privire la neacordarea onorariului de avocat cuvenit pentru asistența juridică acordată părților civile menționate la pct. IV subpct. 3 din dispozitivul sentinței, se constată că, în adevăr, s-a omis a se dispune obligarea inculpatului T.I., solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la plata onorariilor de avocat pentru asistența juridică acordată acelor părți.

În consecință, constatându-se că sentința conține aspecte de nelegalitate și de netemeinicie care privesc procedura de soluționare a problemei încadrării juridice și a acordării despăgubirilor, încât necesitatea trimiterii cauzei, spre rejudecare, este de natură a împiedica luarea în considerare a criticilor formulate prin celelalte motive de casare invocate de procuror, inculpați, partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale și de părțile civile, urmează a se admite toate recursurile declarate și a se casa sentința, fără a se mai examina și acele motive.

Sub acest aspect, este de observat că, față de legătura indisolubilă ce există între faptele pentru care nu au fost respectate prevederile legale referitoare la punerea în discuție a schimbării încadrării juridice și cele care nu au făcut obiectul unei astfel de schimbări de încadrare, specificul cauzei impune casarea sentinței în întregime, în vederea rejudecării și soluționării deodată a procesului în ansamblul său.

Totodată, verificându-se sentința cu privire la excepția de necompetență formulată pentru inculpații D.I., B.V. și C.I.L., se constată că această excepție este nefondată.

În această privință, este de observat că, potrivit art. 33 lit. a) C. proc. pen., există indivizibilitate, atunci „când la săvârșirea unei infracțiuni au participat mai multe persoane”.

Or, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpații D.I., B.V. și C.I.L. au fost trimiși în judecată pentru comiterea de fapte în legătură vădită cu executarea ordinului primit de la coinculpatul g-ral col. T.I., de a face uz de arme de foc împotriva manifestanților, astfel că imputarea participării lor la săvârșirea aceleiași infracțiuni, este evidentă.

În atare situație, existând, în accepțiunea prevederilor art. 33 lit. a) C. proc. pen., indivizibilitate între faptele inculpaților D.I., B.V., C.I.L. și cele ale inculpatului g-ral col. T.I., pentru a cărui judecare, în primă instanță, competența revine, potrivit art. 29 pct. 1 lit. d) din același cod, Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că excepția de necompetență formulată de primii trei inculpați nu poate fi primită.

Așa fiind, urmează a se respinge, ca nefondată, excepția de necompetență invocată de inculpații D.I., B.V. și C.I.L., a se admite recursurile declarate de procuror, inculpați, partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, părțile civile și avocatul T.A., a se casa sentința și a se trimite cauza, spre rejudecare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, mai urmează a se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaților C.I.L. și B.M.A., să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca nefondată, excepția de necompetență materială invocată de apărătorii inculpaților D.I., B.V. și C.I.L.

II. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, de inculpații T.I., B.V., D.I. și C.I.L., de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, de părțile civile B.F., C.A., M.C., M.M.E., I.D., J.V., J.I., B.I., L.D., N.M.I., P.G., N.C.N., R.M., I.B., M.S., L.L., Ț.R., P.I., I.A.D., D.C.D., C.I., V. (D.) S., M.E., N.A., D.Z., L.D., L.S., N.M., P.M., I.C., C.El., C.V., C.C., M.M., R.M.V., A.M., S.R., C.M., R.L., R.G., P.T.V., F.G., R.M.D., I.V., T.B.A., B.Ș., S.E.M., M.G., C.Io., F.A. și D.M., precum și de avocatul T.A.

Casează sentința nr. 33 din 9 aprilie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2956/1998.

Trimite cauza, pentru rejudecare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților C.I.L. și B.M.A., în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2004.