RCA insurance guarantee fund payment refusal: lack of biunivocal link between vehicle damages and failure to order technical expertise

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 24 mai 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Asigurare a Asiguraţilor, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 30/09.05.2015 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de respingere a cererii de plată cu privire la suma de 6.403,65 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1058 din 24 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, şi a anulat decizia nr. 30/09.05.2015 emisă de pârâtul FGA.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecarea litigiului în fond.

Sub un prim aspect, recurentul-pârât susţine că hotărârea atacată conţine motive străine de natura pricinii, având în vedere chiar constatările instanţei de fond, care s-a raportat exclusiv la aspecte ce au reieşit din planşele foto cu autovehiculul reparat (respectiv s-a raportat la o situaţie ulterioară evenimentului rutier), deşi, relevantă era situaţia la momentul când autovehiculul în discuţie nu era reparat şi daunele erau vizibile aşa cum se prezentau anterior reparaţiei.

În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond ar fi trebuit să ţină cont de înălţimea/lăţimea avariilor barei autovehiculului nereparat, iar aceste aspecte reieşeau din cuprinsul unei fotografii din dosarul de daună, respectiv cea transmisă către FGA, prin e-mail, de către conducătorul auto A. (conducător al auto "agresor") şi care a fost depusă în copie şi la dosarul de fond. Din compararea planşelor foto cu autovehiculul "agresor" înainte şi după efectuarea reparaţiei, în ceea ce priveşte dimensiunea avariilor, reiese cu claritate lipsa de biunivocitate între daunele celor două autoturisme.

Cu toate acestea, în considerentele sale, instanţa de fond a constatat că, "deşi pârâta susţine că prin compararea amprentelor de pe cele două autovehicule, rezultă o neconcordanţă evidentă între avariile autoturismelor implicate, nu poate fi reţinută această susţinere, câtă vreme din analizarea planşelor fotografice existente la dosar reiese o concordanţă între configuraţia barei de protecţie faţă a autoturismului x, pe care se observă, în partea stângă faţă, cele trei striaţii proeminente, suprafaţă de contact care corespunde cu avariile în profunzime de pe cele două portiere ale auto x, care au acelaşi diametru fiecare".

În mod evident, arată recurentul-pârât, hotărârea instanţei de fond conţine motive străine de natura cauzei, întrucât s-a raportat la o situaţie de fapt care nu reţinea cu precizie avariile produse, relevante pentru stabilirea împrejurărilor privind producerea accidentului fiind daunele astfel cum se prezentau după producerea acestuia, iar nu după efectuarea reparaţiilor, fiind denaturate astfel aspecte privind întinderea şi dimensiunea avariilor.

De asemenea, hotărârea pronunţată de instanţa de fond încalcă dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora, FGA procedează la verificarea dosarelor de daună ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice cuprinse în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul în faliment.

Cât priveşte constatarea avariilor, recurentul-pârât arată că au fost respectate dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, coroborate cu cele ale Normei ASF nr. 23/2014, respectiv a fost efectuată pe baza elementelor justificative de la momentul producerii accidentului, acestea fiind relevante pentru dimensionarea avariilor produse.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25.01.2018, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-reclamant arată că inspectorii de daune în materie de asigurări auto nu au procedat la efectuarea verificărilor la locul de producere a accidentului rutier din data de 2.09.2015, deşi a formulat o solicitare telefonică în acest sens, precum şi că autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x nu a fost verificat niciodată de către aceşti inspectori, care au făcut doar verificări sumare pe baza fotografiilor pe care acesta le-a trimis la dosar, aspect ce poate fi verificat.

Inspectorii de daune nu şi-au putut face o părere concludentă, obiectivă şi reală cu privire la mecanismul de producere al accidentului, doar pe baza unor fotografii efectuate de terţe persoane, fără a repune autoturismele în poziţia iniţială producerii accidentului. Astfel, consideră intimatul-reclamant, era necesară şi obligatorie efectuarea verificărilor la faţa locului pentru a se efectua măsurători cu ruleta metrică, privind înălţimea de la nivelul solului, precum şi concordanţa dintre avariile produse celor două autoturisme pentru a se putea vedea foarte clar că acestea corespund ca dimensiuni, precum şi ca mecanism de producere.

Mai arată intimatul-reclamant că declaraţia pe care a dat-o la data de 25.09.2015 în prezenţa inspectorului de daune corespunde adevărului.

Totodată, dacă reprezentanţii Fondului de Garantare a Asiguraţilor care s-au ocupat de analizarea dosarului de daună aveau dubii cu privire la locul producerii evenimentului şi a mecanismului de producere, de la data de 25.09.2015, când s-a făcut constatarea, şi până la data de 9.05.2015, când s-a emis decizia de respingere a cererii de plată, consideră intimatul-reclamant că aceştia aveau posibilitatea să ceară date suplimentare atât de la el, cât şi de la A., însă nu au făcut acest lucru.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 29 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 3 iunie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârile Colegiului de Conducere nr. 109 şi 110 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine caracterul fondat al recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-pârât a criticat sentinţa primei instanţe indicând drept motive de casare prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Hotărârea recurată va fi verificată, sub un prim aspect, din perspectiva incidenţei prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce constituie un motiv de casare de ordine publică. Potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În literatura de specialitate s-a precizat că, deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Verificând sentinţa atacată prin prisma considerentelor teoretice de mai sus, se constată că judecătorul fondului nu a efectuat o cercetare a litigiului, întrucât nu a lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei.

Prin recursul său, a susţinut recurentul-pârât că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât judecătorul fondului a avut în vedere o altă situaţie de fapt, respectiv cea ulterioară evenimentului rutier, în condiţiile în care relevantă era situaţia de la momentul când autovehiculul avariat nu fusese încă reparat iar daunele erau vizibile.

Înalta Curte reţine că reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând legalitatea deciziei nr. 30 din 6 mai 2016, prin care Fondul de Garantare a respins cererea de plată formulată de către reclamant, prin care acesta a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile FGA cu suma de 6.403,605 RON, suma reprezentând contravaloare reparaţii la autovehiculul avariat.

Prin actul administrativ contestat, autoritatea pârâtă a reţinut, în esenţă, că, între avariile prezente pe cele două autoturisme implicate în evenimentul rutier nu există o legătură biunivocă, nici ca unitate de mărime (pe bara de protecţie faţă a autoturismului marca x, asigurat RCA la B. S.A., se poate vedea o avarie pe o suprafaţă cu înălţimea de aproximativ 25 de cm, iar pe autovehiculul marca x aparţinând petentului A., de-a lungul portierelor de pe partea stângă se poate observa o avarie cu o lăţime de 10 cm) şi nici ca formă a acestor deformări.

Contestând concluziile actului administrativ atacat, reclamantul a susţinut că dosarul de daună a fost instrumentat şi analizat superficial, cu multiple date neconforme cu realitatea, în referire la avariile la cele două portiere faţă-spate ale autoturismului său, arătând că dimensiunile acestora sunt de 23-25 cm şi nu de 10 cm, astfel cum s-a precizat în decizie, sens în care, reclamantul a depus la dosarul cauzei un set de fotografii pe care le-a realizat el însuşi cu ruleta metrică.

Instanţa de fond, soluţionând cauza, şi-a întemeiat, în mare parte, considerentele hotărârii pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, concluzionând succint că, "deşi pârâta susţine că prin compararea amprentelor de pe cele două autovehicule, rezultă o neconcordanţă evidentă între avariile autoturismelor implicate, nu poate fi reţinută această susţinere, câtă vreme din analizarea planşelor fotografice existente la dosar reiese o concordanţă între configuraţia barei de protecţie faţă a autoturismului x, pe care se observă în partea stângă faţă, cele trei striaţii proeminente, suprafaţă de contact care corespunde cu avariile în profunzime de pe cele două portiere ale auto x, care au acelaşi diametru fiecare".

În contextul anterior expus, este evident că soluţia judecătorului s-a bazat pe alte aspecte decât cele avute în vedere de emitentul actului atacat pentru a-i confirma legalitatea, fiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi considerente străine de natura cauzei.

Înalta Curte reţine că, pentru o corectă soluţionare a cauzei, chestiunea litigioasă principală ce se impunea a fi analizată în speţă se referă la corecta identificare a daunelor suferite, urmare producerii accidentului de circulaţie din 2 septembrie 2015, împrejurare de natură a clarifica aspectele de legalitate a actului administrativ atacat, din perspectiva cuantumului prejudiciilor propuse.

Instanţa de fond avea obligaţia, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În acest sens, Înalta Curte reţine că nu s-a clarificat dacă există o concordanţă între avariile autoturismelor implicate în evenimentul rutier din 2 septembrie 2015, astfel cum a apreciat prima instanţă.

În atare condiţii, Înalta Curte reţine temeinicia criticilor recurentului din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constatând că prima instanţă nu a făcut o veritabilă cercetare a fondului cauzei deduse judecăţii, pe care a soluţionat-o fără a pune în discuţie necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică auto, ignorând astfel poziţiile antagonice ale părţilor cu privire la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Aşa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Întrucât lămurirea cauzei necesită administrarea probei cu expertiză de specialitate, Înalta Curte, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., constată că se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării, în raport de dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., instanţa de fond urmează să pună în discuţia părţilor administrarea probei cu expertiză tehnică, precum şi orice alte probatorii vor fi apreciate ca fiind concludente în soluţionarea cauzei, în vederea lămuririi aspectelor menţionate mai sus, asupra cărora părţile au poziţii divergente, urmând ca instanţa de rejudecare să analizeze şi celelalte motive de recurs ale recurentului, ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinţei civile nr. 1058 din 24 martie 2017 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond care va rejudeca pricina ţinând cont de îndrumările prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1058 din 24 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2020.