Late-payment penalty appeal over procurement contract assigned to Bucharest Tribunal on ordinary civil jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Civil Section VI, which will hear the claimant's appeal against a first-instance judgment that partially granted its claim for late-payment penalties under a public procurement contract. The dispute arose when the claimant sought penalties for delayed works; the first court awarded part of the sum, and the claimant appealed. The Tribunal and the Court of Appeal each declined jurisdiction, disagreeing on which court should hear the appeal. The High Court held that, because the case concerns the execution phase of a public procurement contract, material jurisdiction lies with the ordinary civil courts under Article 53(1¹) of Law No. 101/2016; therefore, under Article 483(4) of the Civil Procedure Code, the appeal must go to the hierarchically superior court (the Tribunal), not to the administrative and fiscal section of the Court of Appeal, as Article 55(3) of the same law does not cover judgments issued by ordinary civil courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 68 din Legea nr. 101/2016, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 483 alin. (4) din C. proc. civ, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Late-payment penalty appeal over procurement contract assigned to Bucharest Tribunal on ordinary civil jurisdiction: The dispute arose when the claimant sought penalties for delayed works; the first court awarded part of the sum, and the claimant appealed. The Tribunal and the Court of Appeal each declined jurisdiction, disagreeing on which court should hear the appeal. The High Court held that, because the case concerns the execution phase of a public procurement contract, material jurisdiction lies with the ordinary civil courts under Article 53(1¹) of Law No. 101/2016; therefore, under Article 483(4) of the Civil Procedure Code, the appeal must go to the hierarchically superior court (the Tribunal), not to the administrative and fiscal section of the Court of Appeal, as Article 55(3) of the same law does not cover judgments issued by ordinary civil courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the court to settle the negative conflict of jurisdiction and designate the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reclamanta Compania Naţională de Investiţii "CNI" S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 21.122,26 RON, reprezentând penalităţi de întârziere; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1266/25.02. 2019 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională de Investiţii "C.N.I." - S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 5676,67 RON reprezentând penalităţi de întârziere rămase de achitat aferente perioadei 13.11.2017 - 15.02.2018, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere pentru perioada 16.02.2018 - 21.03.2018, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, Compania Naţională de Investiţii "C.N.I.", prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, şi în consecinţă, admiterea în întregime a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată şi obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 11.122,26, reprezentând penalităţi de întârziere.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă
Prin decizia civilă nr. 94/2019 din 27 iunie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei au ca izvor un contract de achiziţie publică, iar în conformitate cu prevederile art. 54 şi 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, hotărârea pronunţată în primă instanţă în soluţionarea acţiunilor privind executarea contractelor de achiziţie publică se atacă cu recurs la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
Prin decizia civilă nr. 930 din 23.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că într-adevăr există o necorelare între modificarea dispusă prin art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 şi art. 55 alin. (3) care a rămas neschimbat, însă dacă s-a schimbat competenţa de soluţionare a fondului în mod expres, rezultă că se aplică în privinţa căii de atac regulile generale ale C. proc. civ.
Faţă de regulile generale legiuitorul nu a considerat necesar să prevadă expres că în privinţa litigiilor privind executarea contractului calea de atac ar trebui să fie soluţionată tot de instanţa de drept comun, pentru că prin art. 68 din Legea nr. 101/2016 a prevăzut că dispoziţiile acestei legi se completează cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ.
A reţinut instanţa că regula prevăzută la art. 55 alin. (3) din lege este prevăzută în considerarea faptului că în cadrul instanţei de recurs, care judecă recursurile împotriva litigiilor privind atribuirea, nulitatea contractelor, precum şi acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, trebuie să existe complete specializate, spre deosebire de reglementarea anterioară, O.U.G. nr. 34/2006 care nu prevedea necesitatea existenţei unor complete specializate de achiziţii publice.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.
Înalta Curte constată că reclamanta a învestit Judecătoria cu o acţiune ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata unor sume ce rezultă din contractul de achiziţie publică încheiat între părţi, fiind solicitate penalităţi de întârziere pentru încălcarea obligaţiei de a finaliza lucrările în termenul contractual.
Astfel, competenţa materială a cauzei de faţă, care priveşte strict faza de executare a contractului de achiziţie publică, este stabilită expres de legiuitor în favoarea instanţei civile de drept comun, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.
În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat în fond de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, motiv pentru care Înalta Curte reţine că în privinţa competenţei materiale de soluţionare a recursului sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ. în conformitate cu care "Recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată."
Aceasta, în condiţiile în care, nu se poate considera că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii acţiunii) s-ar referi şi la hotărâri pronunţate de instanţa civilă de drept comun. Acceptarea acestei teze ar determina concluzia conform căreia hotărârile pronunţate de judecătorie în materie civilă ar putea fi atacate cu recurs la curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal. O asemenea posibilitate nu este prevăzută însă de C. proc. civ., iar art. 122 din acest act normativ stipulează expres că reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că instanţa ierarhic superioară judecătoriei este tribunalul, motiv pentru care conflictul negativ de competenţă ivit se va soluţiona în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Investiţii "CNI" S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.