Unsigned emailed appeal nullified; proceedings suspension upheld.

Şedinţa publică din data de 29 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă publică din 25 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, având în vedere că petentul, legal citat, nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecata în lipsă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 1303 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, petentul A., cerere de recurs care nu a fost semnată de parte, transmisă prin email şi înregistrată la data de 26.02.2019.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată din oficiu, pentru nesemnarea recursului, Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că recursul trebuie să cuprindă semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia, sub sancţiunea nulităţii.

Pornind de la aceste texte de lege, în cauza de faţă, se constată că deşi recurentul A. a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancţiunea nulităţii, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, partea nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă până la termenul de judecată fixat pentru data de 29.05.2020.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Şi la art. 148 C. proc. civ. se prevede că, "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (...), precum şi semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Conform art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă, potrivit art. 148 alin. (2) şi art. 149 alin. (4) C. proc. civ.

În acest context legal, cererea de recurs de faţă, neînsoţită de semnătura recurentului, nu poate constitui act de procedură căruia să i se recunoască efectul de exercitare a căii de atac, conform art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., în condiţiile în care recurentul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de a complini acest aspect ulterior, astfel că, nu i se pot da efectele prevăzute de lege unui înscris neînsuşit de cel de la care se pretinde că provine.

Consecinţa nesemnării cererii de recurs este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând lipsa semnăturii părţii; cum recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna memoriul de recurs, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. respectiv, anularea cererii de recurs şi,

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 196 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. art. 486 alin. (1) lit. e), C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, găsind întemeiată excepţia nulităţii, va dispune anularea recursului formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499, din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 25 februarie 2019, a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.