Completion of judgment for omitted constitutional referral on statutory incompatibility and rejection of preliminary ruling request

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2020

Asupra cererii de completare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.11.2019, A. a formulat cerere de completare a deciziei nr. 5620 din 14 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul completării considerentelor şi a dispozitivului deciziei arătate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curţi în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

1.1. Cererea de completare a deciziei

Recurentul-reclamant a arătat faptul că anterior termenului de judecată din data de 14.11.2019 a trimis prin poştă rapidă mai multe înscrisuri, respectiv: excepţie de neconstituţionalitate, cerere de sesizare a ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, note de şedinţă, decizia nr. 1025/2016 a ICCJ, un articol publicat la data de 26.08.2019 şi extrase de pe portalul ÎCCJ.

De asemenea, a arătat că la data de 13.11.2019, orele 02:02 PM, a trimis pe adresa de e-mail a instanţei aceleaşi cereri, însă, la data de 14.11.2019, instanţa de recurs s-a pronunţat pe fondul recursului, fără a se avea în vedere şi cererile formulate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei nr. 5620 din 14 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Analizând cererea de completare a hotărârii arătate, Înalta Curte reţine că este întemeiată, motiv pentru care o va admite, având în vedere argumentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

După efectuarea verificărilor la grefa instanţei, Înalta Curte constată că la dosarul de recurs, la data de 13.11.2019, prin e-mail, orele 14:02 PM, recurentul-reclamant a depus înscrisurile despre care a făcut vorbire în cererea sa de completare a hotărârii. De asemenea, la data de 15.11.2019, au fost înregistrate la Înalta Curte şi originalele trimise prin poştă de recurent.

Având în vedere faptul că cererile au fost formulate şi transmise instanţei prin mijloacele de comunicare e-mail şi poştă anterior termenului de judecată stabilit pentru judecarea recursului, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 444 din C. proc. civ. şi va proceda la completarea considerentelor şi a dispozitivului deciziei nr. 5620 din 14 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, văzând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată şi cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte urmează a soluţiona cererile arătate după cum urmează:

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

2.1. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Recurentul-reclamant B. a solicitat instanţei de recurs sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum şi a art. unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 privind modificarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raporat la prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

Recurentul a arătat că prin modificările succesive aduse normelor care reglementau exercitarea funcţiei de viceprimar, textul aşa cum era iniţial a creat o serie de inadvertenţe fiind lipsit de claritatea, accesibilitatea şi previzibilitatea legii, afectând principiul securităţii raporturilor juridice.

2.2. Soluţia instanţei

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial (…).

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Condiţiile de admisibilitate desprinse din textele de lege enunţate, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele: - excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituţionale; - excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar, în faţa instanţei de judecată; - excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către recurentul din proces.

Cât priveşte condiţia existenţei unei legături între dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în care a fost invocată, Înalta Curte constată că şi această condiţie este îndeplinită, având în vedere argumentele prezentate în continuare.

Dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale se aplică raportului juridic dedus judecăţii, având în vedere că intimata-pârâtă a emis Raportul de evaluare ce face obiectul acţiunii judiciare, fiind întemeiat pe cazul de incompatibilitate prevăzut de 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, rezultă cu evidenţă că dispoziţiile legale de mai sus au legătură cu soluţionarea litigiului ce formează obiectul examinării în cauză, întrucât autoritatea pârâtă, făcând aplicarea textelor de lege invocate acum ca fiind neconstituţionale, a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de către recurentul-reclamant.

În aceste condiţii, în care se solicită sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie vizând o dispoziţie legală ce este incidentă în prezentul litigiu, Înalta Curte constată că este îndeplinită cerinţa de admisibilitate referitoare la existenţa unei legături între norma legală în raport cu care se invocă excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei.

Opinia Înaltei Curţi cu privire la excepţia invocată este aceea că norma legală în discuţie nu aduce atingere drepturilor prevăzute în Constituţia României.

Date fiind considerentele anterior expuse, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va sesiza Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raporat la prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

3.1. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile

Prin cererea formulată recurentul a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

- Dacă, în interpretarea şi aplicarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, aşa cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, se aplică şi situaţiilor în care nu s-au definitivat rapoartele de evaluare a stării de incompatibilitate întocmite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 128/2017?

3.2. Soluţia instanţei

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este inadmisibilă cererea recurentului de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ., "dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept s-a subliniat cu consecvenţă că, prin mecanismul reglementat de art. 519 şi următoarele din C. proc. civ., se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, în interpretarea unei norme legale îndoielnice, lacunare sau neclare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în speţă, chestiunea de drept ce face obiectul sesizării nu este suficient de dificilă. Or, întotdeauna problema pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite. De asemenea, chestiunea de drept trebuie să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; noţiunea de "soluţionare pe fond" trebuie înţeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material ci şi pe cele de drept procesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora să depindă soluţionarea pe fond a cauzei (în aceste sens s-au pronunţat atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre ex. prin decizia nr. 1/2013 privind dezlegarea unor chestiuni de drept pronunţată în dosar nr. x/2013, cât şi doctrina)

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 519 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea recurentului de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de A..

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 5620/2019 din 14 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul că:

Sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.