Auxiliary court staff salary claims upheld; appeal quashed as moot after retroactive payments issued.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) dismissed the appeal filed by the defendant Court of Appeal as lacking interest, thereby leaving the first-instance judgment fully in force. The underlying dispute was an administrative challenge by auxiliary court personnel against salary calculation decisions issued by the president and management college of a court, seeking annulment of those decisions and reissuance with a higher sectoral reference value under salary legislation (Law No. 71/2015 and Emergency Ordinance No. 20/2016), plus payment of salary differences with inflation adjustment and legal interest. The first-instance court had partially upheld the claim, ordering the issuing of new salary decisions using reference values of RON 405 (9 April 2015–30 November 2015) and RON 445 (1 December 2015–1 October 2016) and payment of differences; the appeal was dismissed because, after filing the appeal, the appellant had issued new salary decisions and paid the differences, so the appellant no longer had an actual, current legal interest in pursuing the appeal, as required by Articles 32(1)(d) and 33 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ; Auxiliary court staff salary claims upheld; appeal quashed as moot after retroactive payments issued: În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 29 mai 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantele A., B., C., D., E. şi F. au formulat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL GALAŢI, TRIBUNALUL GALAŢI şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, contestaţie împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Deciziile nr. 27/2.02.2017 şi nr. 31/7.02.2017 ale Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi şi Hotărârea nr. 20/31.03.2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, solicitând:
- anularea acesteia în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială de 405, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia;
- emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Lieşti, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16 ianuarie 2014;
- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Judecătoriei Lieşti, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, conform Legii nr. 71/2015, plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015;
- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv, restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-am fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, + 10% începând cu 01.12.2015) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3876 din 23 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, şi a respins cererea, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; a anulat parţial Hotărârea nr. 20/31.03.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, precum şi Decizia Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi nr. 27/02.02.2017, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii din tabelul anexă acţiunii, şi a obligat pârâta Curtea de Apel Galaţi, prin preşedinte, să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor din tabelul anexă acţiunii de faţă, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015- 30.11.2015, respectiv, de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015- 01.10.2016; a obligat pârâta Tribunalul Galaţi la plata către fiecare reclamant din tabelul anexă acţiunii de faţă a diferenţei de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, actualizate cu indicele de inflaţie în ziua plăţii efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective, şi a respins, în rest, acţiunea, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta CURTEA DE APEL GALAŢI, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecinţa anulării, ca netemeinică şi nelegală, a sentinţei civile recurate.
Prin precizările scrise înregistrate la dosar, la data de 27 august 2018, recurenta- pârâtă Curtea de Apel Galaţi a susţinut că, fără a fi necesară o nouă analiză a apărărilor formulate, înţelege să arate instanţei de control judiciar că acţiunea reclamanţilor este rămasă fără obiect, având în vedere că, faţă de recomandarea din 25.05.2018 a Ministerului Justiţiei, comunicată curţilor de apel prin adresa nr. x/2018, Curtea de Apel Galaţi - prin Preşedinte a emis Deciziile de salarizare nr. 126 şi 127 din 22.06.2018, prin care reclamanţilor din prezenta cauză le-a fost recunoscut şi acordat, începând cu luna august 2018, pentru intervalul 09.04.2015- la zi, un nivel de salarizare superior celui obţinut prin sentinţa civilă nr. 3876 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, solicitând să se constate că actele administrative contestate în cauză şi-au încetat aplicabilitatea, acţiunea reclamanţilor rămânând fără obiect.
În ceea ce priveşte capetele acţiunii potrivit cărora reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata sumelor indicate, actualizate cu indicele pozitiv de inflaţie şi dobânda legală la aceste sume, recurenta- pârâtă a precizat că aceste petite sunt accesorii capătului principal de cerere, iar potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale, se impune a fi respinse, ca neîntemeiate, în opinia recurentei, neputând fi primită ipoteza acordării dobânzii legale şi actualizarea cu indicele de inflaţie a unor sume (viitoare) cu titlu de diferenţe salariale care nu au fost încă plătite, din lipsă de fonduri în bugetul ordonatorului principal de credite.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul- pârât TRIBUNALUL GALAŢI a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 09.02.2018, prin care, fără a invoca excepţii, apreciază, în esenţă că apar ca neîntemeiate pretenţiile salariale ale reclamanţilor solicitate pentru perioada anterioară datei de 09.04.2015, considerând, totodată, că, soluţia pronunţată de prima instanţă de judecată este legală, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015, a Deciziei I.C.C.J. nr. 23/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Deciziei CCR nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029/21.12.2016.
Intimatul- pârât MINISTERUL JUSTIŢIEI a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat admiterea recursului, ca fondat, şi casarea sentinţei civile recurate în ceea ce priveşte fondul cauzei, în sensul respingerii, în totalitate, a acţiunii reclamanţilor.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Întrucât cauza de faţă are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamante, în stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi evenimentele survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.
Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 22 iunie 2018, recurenta- pârâtă Curtea de Apel Galaţi a emis Decizia de salarizare nr. 126, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite intimatelor- reclamante, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015. Totodată, susţine că reclamantelor le-au fost achitate diferenţele salariale rezultate din aplicarea acestei decizii.
În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul recunoaşterii pretenţiilor intimatelor- reclamante.
Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta- pârâtă CURTEA DE APEL GALAŢI împotriva sentinţei civile nr. 3876 din 23 octombrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.