Suspension of gambling licenses: sufficiency of administrative motivation and statutory liability of license holder in participation associations

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată la data de 15.11.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, la nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de supraveghere, a solicitat anularea Deciziei nr. 380/16.03.2017, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot - machine pentru mijloacele de joc cu seriile x şi y şi anularea adresei nr. x/15.05.2017, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 380/16.03.2017, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa civilă nr. 1706 din data de 5 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârât ca neîntemeiată. A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei, iar în rejudecare admiterea acţiunii şi anularea în tot a Deciziei nr. 380/16.03.2017 emisă de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi a adresei nr. x/15.05.2017.

4. În motivarea recursului, a arătat că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv ale art. 31 alin. (2) din Constituţia României, ale art. 151 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 111/2016, precum şi ale art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

5. Recurenta a invocat lipsa motivării actelor administrative cu caracter individual, întrucât Comitetul de Supraveghere are obligaţia să analizeze în concret circumstanţele faptei contravenţionale şi, în măsura în care se constată o gravitate sporită a acesteia, precum şi consecinţe deosebite ce decurg din săvârşirea contravenţiei, are posibilitatea (iar nu obligaţia) de a dispune, ca sancţiune complementară, măsura suspendării autorizaţiilor pe o perioadă de până la 6 luni.

6. Legiuitorul dă posibilitatea organelor de control să aplice sancţiunea complementară a suspendării autorizaţiilor de exploatare a mijloacelor de joc pe o perioadă de până la 6 luni, aşadar, pentru ca măsura suspendării să fi fost dispusă în mod legal şi temeinic, pe perioada maximă admisă de lege, este necesar ca în prealabil organele de control să fi constatat o gravitate sporită a faptei, care să fi produs consecinţe deosebite, fiind imperios necesar ca aceste constatări de fapt, care justifică aplicarea măsurii pe perioada maximă, să fie cuprinse în motivarea actului administrativ, sub sancţiunea nulităţii actului. Or, în cuprinsul Deciziei nr. 380/16.03.2017 nu există nicio menţiune privind pericolul social sporit ori consecinţele ce decurg din săvârşirea faptei, lipsesc inclusiv criteriile de indivdualizare în funcţie de care a fost stabilită perioada de suspendare - perioada maximă.

7. Comitetul de Supraveghere din cadrul Serviciului Teritorial Sud-Vest al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc a propus măsura suspendării pentru o perioadă de 3 luni, apreciind că gravitatea şi urmările produse prin săvârşirea contravenţiei, raportat la pericolul social abstract al faptei, nu ar justifica impunerea măsurii pentru perioada maximă admisă de lege. Cu toate acestea, Comitetul de Supraveghere Central a dispus (fără motivare) măsura suspendării pe perioada maximă admisă de lege. Aceeaşi atitudine a fost adoptată de organul de control şi în ceea ce priveşte soluţionarea plângerii prealabile, în adresa nr. x/15.05.2017 cu privire la respingerea acesteia nefiind prezentat cel puţin un motiv pe care se întemeiază o atare soluţie. Opinia sa este împărtăşită de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, sens în care indică hotărârile din cauzele C - 367/1995 şi C- 41/1969, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a preluat interpretările C.J.U.E. din cauzele menţionate, amintindu-le în Deciziile nr. 1580/2008, 673/2013 şi 314/2013 ale secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

8. În continuare, recurenta a invocat opozabilitatea clauzelor contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.10.2016. A arătat că la punctul de lucru controlat, din oraşul Băbeni, str. x, jud. Vâlcea, îşi desfăşoară activitatea de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc împreună cu organizatorul de pariuri în cotă fixă S.C. B. S.R.L, în baza Contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.10.2016.

9. Apreciază că instanţa a interpretat în mod eronat prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, sub aspectul răspunderii organizatorilor. Legiuitorul nu stabileşte, în situaţia desfăşurării în comun a activităţii de exploatare a jocurilor de noroc de către mai mulţi organizatori, cărui organizator îi revine răspunderea legitimării jucătorilor şi aplicării măsurilor de interzicere a accesului minorilor în locaţii, rezumându-se la acordarea posibilităţii de a încheia un contract. Aceasta implică, drept consecinţă directă, adoptarea unor clauze contractuale prin care sunt stabilite condiţiile în care părţile înţeleg să împartă obligaţiile legale.

10. În aceste condiţii, consideră că organul de control, în momentul determinării operatorului economic resposabil, trebuie să aibă în vedere modul în care organizatorii au înţeles să împartă sarcinile legale între ei. Potrivit dispoziţiilor art. 4.1 lit. f) din contract, asociatului B. îi incumba obligaţia de a asigura respectarea reglementărilor specifice jocurilor de noroc pentru fiecare dispozitiv, obligaţie ce include respectarea dispoziţiilor legale privitoare la interzicerea accesul minorilor în locaţii. În continuare, dispoziţia înscrisă la art. 4.1. lit. n) din contract prevede că B. trebuie să asigure şi aplicarea interdicţiei de practicare a jocurilor de noroc de către minori. Prin urmare, condiţiile contractuale relevă că responsabilitatea respectării reglementărilor specifice jocurilor de noroc şi aplicarea interdicţiei de practicare a jocurilor de noroc de către minori se realizează de B., iar nu de către reclamantă, care nu avea posibilitatea obiectivă de îndeplinire a obligaţiei câtă vreme personalul angajat cu contract individual de muncă în cadrul asocierii, la punctul de lucru în discuţie, aparţine societăţii B..

IV Apărările formulate în cauză

11. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

12. Referitor la lipsa motivării actelor administrative cu caracter individual, a arătat că dispoziţia cuprinsă la art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 nu distinge şi nu face nicio diferenţiere între reglementarea expresă şi înţelesul pe care recurenta reclamantă doreşte să o evidenţieze. În acest sens, măsura suspendării în condiţiile arătate poate fi acordată în funcţie de consecinţele produse, în funcţie de gravitatea faptelor constatate şi a consecinţelor care decurg din toate acestea.

13. Un alt aspect relevant de precizat este acela că măsura suspendării autorizaţiei se realizează prin decizia Comitetului de supraveghere, organul decizional şi deliberativ care hotărăşte, pe baza gravităţii faptelor constatate, elementele esenţiale pentru adoptarea unei asemenea hotărâri, dispoziţia cuprinsă la art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016, temeiul legal care a stat la baza emiterii actului administrativ, nu cuprinde "criterii de individualizare" pentru care Comitetul de supraveghere poate să dispună măsura suspendării autorizaţiilor.

14. Comitetul de supraveghere a dispus măsura suspendării pentru motivele arătate în cuprinsul actului administrativ, precum şi în Nota direcţiei de specialitate, document care a stat la baza luării hotărârii. In aceste condiţii, este ştiut faptul că, aşa cum şi recurenta recunoaşte, neinterzicerea accesului minorilor în locaţiile în care se desfăşoară activităţi de jocuri de noroc poate conduce la propagarea în rândul minorilor a dependenţei de jocuri de noroc şi la un grad crescut de pericol social. In cuprinsul actului administrativ se prezintă în clar motivul pentru care Comitetul de Supraveghere a decis suspendarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc cu seriile x şi y aflate la acel punct de lucru, pe o perioadă de 6 luni. Dispoziţiile legale din domeniul jocurilor de noroc sunt dispoziţii imperative, de strictă aplicare, fără a se putea deroga de la normele legale. Dispoziţiile cu privire la interzicerea accesului minorilor în sălile de jocuri de noroc sunt dispoziţii predictibile, iar principiul securităţii juridice nu a fost încălcat.

15. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, a subliniat, faţă de dispoziţiile legale, că recurenta reclamantă avea calitatea de organizator de jocuri de noroc la momentul controlului, având obligaţia organizării şi exploatării jocurilor de noroc cu respectarea prevederilor legale, indiferent dacă între recurentă şi o terţă persoană juridică exista încheiat un contrat de asociere în participaţiune sau nu.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

16. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată următoarele:

17. Reclamanta S.C. A. S.R.L. îşi desfăşoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc, în baza licenţei de organizare a jocurilor de noroc aprobată prin Decizia Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc nr. 2118 din 28.11.2016.

18. Prin Decizia nr. 380 din 16.03.2017, Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de supraveghere a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni, de la data comunicării deciziei, dar nu mai mult decât valabilitatea autorizaţiilor, a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot - machine emise în favoarea reclamantei pentru mijloacele de joc cu seriile x şi y.

19. Mijloacele de joc având seriile x ŞI y sunt amplasate în oraşul Băbeni, judeţul Vâlcea, şi erau exploatate de S.C. B. S.R.L. în temeiul contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.10.2016 încheiat cu reclamanta.

20. Pârâtul a avut în vedere, pentru emiterea acestei decizii, faptul că, la controlul realizat de reprezentanţi ai ONJN în locaţia menţionată, au fost identificaţi doi minori, astfel că a fost încheiat procesul-verbal de contravenţie nr. x, prin care reclamanta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în sumă de 25.000 RON. În urma propunerii formulate de direcţia de specialitate, Comitetul de Supraveghere din cadrul ONJN a emis Decizia nr. 380 din 16.03.2017.

21. Împotriva aceste decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă. Prin adresa nr. x/15.05.2017 i s-a comunicat că plângerea prealabilă a fost respinsă.

22. Împotriva Deciziei de suspendare nr. 380 din 16.03.2017, reclamanta a formulat acţiunea în anulare respinsă prin sentinţa recurată.

23. Susţinerile din recurs referitoare la lipsa motivării actelor administrative sunt nefondate.

24. Actul administrativ trebuie motivat pentru a da posibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalităţii şi temeiniciei acestuia, iar instanţei de judecată, învestită de persoana care se pretinde vătămată, să efectueze controlul jurisdicţional. Motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, în raport de natura acestuia, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărei situaţii care a determinat emiterea actului administrativ.

25. Actul administrativ contestat în cauză cuprinde situaţia de fapt, reţinută în conformitate cu procesele-verbale de control şi constatare a verificărilor şi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost întocmit şi a fost aplicată măsura suspendării.

26. Astfel, s-a arătat, Comitetul de Supraveghere a analizat propunerea Direcţiei de Specialitate privind suspendarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru mijloacele de joc cu seriile x şi y, autorizate în favoarea S.C. A. S.R.L., exploatate în punctul de lucru din Băbeni, str. x, jud. Vâlcea, unde, în data de 14.02.2017, au fost identificaţi minori la aparatele de joc, fapte consemnate în Procesul-verbal seria x.N.J.N./D.G.S.C./A nr. x/14.02.2017, Procesul-verbal seria x.N.J.N./D.G.S.C./A nr. x/21.02.2017 şi Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria x.N.J.N./D.G.S.C./A nr. x/21.02.2017.

27. S-a constatat că organizatorul de jocuri de noroc nu a respectat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (5) si art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea jocurilor de noroc, ceea ce constituie contravenţie la regimul exploatării jocurilor de noroc, conform art. 151 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, şi se sancţionează potrivit art. 151 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 111/2016.

28. S-au reţinut: art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009; art. 8 alin. (5) din H.G. nr. 111/2016; art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016; art. 151 alin. (1), (3), (4) din H.G. nr. 111/2016; art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 20/2013; art. 17 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2009.

29. Dispoziţiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea jocurilor de noroc prevăd că "Accesul minorilor în locaţiile specializate pentru desfăşurarea jocurilor de noroc, precum şi participarea acestora la orice tip de joc de noroc sunt interzise", cele ale art. 8 alin. (5) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 prevăd că "Organizatorii sunt obligaţi să interzică accesul minorilor în locaţiile specializate pentru desfăşurarea de jocuri de noroc, la mijloacele de joc ori la sistemele informatice care permit participarea la jocul de noroc. În scopul stabilirii dreptului de participare la jocul de noroc, organizatorii pot solicita participanţilor prezentarea unui act de identitate", iar conform art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016, "Organizatorii de jocuri de noroc au, în funcţie de specificul activităţii de jocuri de noroc desfăşurate, următoarele obligaţii: (...) r) să nu permită accesul minorilor în locaţiile în care se desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, la mijloacele de joc sau la sistemele informatice care permit participarea la jocurile de noroc".

30. Raportat la cele reţinute, actul administrativ contestat corespunde cerinţelor de motivare. Sunt arătate în fapt şi în drept motivele avute în vedere de pârât, iar motivarea actelor administrative permite instanţei efectuarea controlului jurisdicţional asupra acestuia.

31. Actul administrativ este întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost emis.

32. Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (7) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri, "Organizarea şi funcţionarea Comitetului, precum şi regimul juridic al deciziilor acestuia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului".

33. Conform art. 10 din H.G. nr. 298/2013 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, "(1) Decizia reprezintă act administrativ şi se emite numai în formă scrisă. (2) Decizia cuprinde, după caz, următoarele elemente: a) denumirea Comitetului; b) numărul şi data la care a fost emisă şi data de la care îşi produce efectele; c) datele de identificare a persoanei juridice; d) obiectul deciziei; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele şi semnătura preşedintelui sau ale vicepreşedintelui Oficiului, după caz; h) ştampila Comitetului; i) posibilitatea de a fi contestată", iar potrivit art. 13, "Lipsa unuia dintre elementele deciziei referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei care semnează actul administrativ, numele şi prenumele ori denumirea persoanei juridice sau a persoanei împuternicite de către aceasta, după caz, a obiectului deciziei ori a semnăturii preşedintelui sau vicepreşedintelui Comitetului, cu excepţia prevăzută la art. 11 alin. (3), atrage nulitatea acesteia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".

34. Decizia contestată cuprinde toate elementele prevăzute de aceste dispoziţii legale, astfel cum rezultă din cele expuse anterior.

35. În ceea ce priveşte răspunsul comunicat la plângerea prealabilă, dispoziţiile legale nu prevăd condiţii de formă privind conţinutul acesteia, iar modalitatea de redactare a acestui răspuns nu poate constitui motiv de nulitate a actului administrativ prin care s-a aplicat măsura de suspendare, a cărui nelegalitate se examinează raportat la data emiterii acestuia, la condiţiile de fond şi de formă proprii acestuia.

36. Sunt nefondate şi susţinerile recurentei privind faptul că actul administrativ cu caracter individual nu este motivat în ceea ce priveşte oportunitatea măsurii aplicate, durata acesteia, raportat la gradul de pericol social al faptei săvârşite, că în cuprinsul Deciziei nr. 380/16.03.2017 nu există nicio menţiune privind pericolul social sporit ori consecinţele ce decurg din săvârşirea faptei, care au format convingerea Comitetului de Supraveghere asupra legalităţii aplicării sancţiunii complementare, că lipsesc inclusiv criteriile de indivdualizare în funcţie de care a fost stabilită perioada maximă de suspendare.

37. Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că dispoziţiile art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 stabilesc limita superioară a marjei de apreciere de care beneficiază Oficiul atunci când decide adoptarea unei sancţiuni ca urmare a încălcării de către un operator de jocuri de noroc a dispoziţiilor legale care reglementează acest domeniu, şi, deşi nu s-a indicat expres în cuprinsul motivării, rezultă, din prezentarea faptelor care au determinat aplicarea măsurii, că pârâtul a apreciat că prezenţa a doi minori în locaţia unde erau exploatate mijloace de joc prezintă suficientă gravitate astfel încât să justifice măsura dispusă.

38. Potrivit dispoziţiilor art. 7 din O.U.G. nr. 20/2013, "(1) În cadrul Oficiului, se înfiinţează un comitet de supraveghere, (...), structură deliberativă şi decizională, având următoarele atribuţii: (...) b) anulează, revocă, suspendă efectele documentelor privind dreptul de organizare şi funcţionare în domeniul jocurilor de noroc şi ale deciziilor emise, potrivit legislaţiei în vigoare; (...) (2) În exercitarea atribuţiilor sale, Comitetul emite acte administrative sub formă de decizii semnate de preşedintele Oficiului, care pot fi contestate în condiţiile legii".

39. În baza acestor dispoziţii şi a celor ale art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016, care prevăd că "Comitetul de Supraveghere poate dispune, în funcţie de consecinţele produse, măsura suspendării autorizaţiei/autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc până la 6 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locaţie ori pentru locaţia/locaţiile specializată(e), precum şi pentru domeniile/platformele operatorilor, în funcţie de gravitatea faptelor constatate şi a consecinţelor ce decurg din acestea, pentru una dintre faptele prevăzute la alin. (1)", pârâtul a emis decizia contestată.

40. Raportat şi la dispoziţiile art. 13 din H.G. nr. 298/2013, care prevăd elementele a căror lipsă atrage nulitatea, motivele invocate, privind faptul că nu au fost prezentate în concret consecinţele produse, în condiţiile în care fapta a fost descrisă, cu trimitere la procesele-verbale de control şi constatare a verificărilor şi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, iar gravitatea s-a apreciat în raport de toate împrejurările menţionate, nu conduc la nelegalitatea deciziei.

41. Sunt corecte, în acest sens, susţinerile intimatului referitoare la faptul că neinterzicerea accesului minorilor în locaţiile în care se desfăşoară activităţi de jocuri de noroc poate conduce la propagarea în rândul minorilor a dependenţei de jocuri de noroc şi la un grad crescut de pericol social, că norma care interzice accesul minorilor în sălile de jocuri de noroc este o normă clară, care permite celor vizaţi să îşi corecteze conduita, să adopte strategia pe care o consideră adecvată şi să răspundă pentru conduita necorespunzătoare a normei legale.

42. Faptul că organul de control a propus aplicarea măsurii pentru o perioadă de 3 luni nu constituie, de asemenea, un motiv care să conducă la anularea deciziei, ţinând seama de faptul că ceea ce s-a comunicat este doar o propunere, formulată în temeiul art. 151 alin. (4) din H.G. nr. 111/2016, potrivit cărora "(...) organele cu atribuţii de control înaintează propunerea de sancţionare şi perioada propusă Comitetului, însoţite de întreaga documentaţie care stă la baza propunerii", care nu obligă Consiliul de Supraveghere, cel care are competenţa de a dispune măsura suspendării, potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 20/2013 şi art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016, iar perioada de suspendare a fost dispusă în limita prevăzută de dispoziţiile legale.

43. Motivele de recurs privind opozabilitatea clauzelor contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.10.2016, interpretarea eronată a prevederilor art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, sub aspectul răspunderii organizatorilor, sunt, de asemenea, nefondate.

44. Dispoziţiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 prevăd, prin excepţie de la prevederile alin. (2), conform cărora jocurile de noroc sunt exploatate în mod direct de deţinătorul licenţei, posibilitatea ca exploatarea jocurilor de noroc să se poată realiza, în comun sau nu, între un organizator de jocuri de noroc şi unul sau mai mulţi operatori economici sau persoane fizice între care există un contract încheiat în condiţiile legii, menţionând că răspunderea revine părţilor contractante.

45. Dispoziţiile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 precizează că "Răspunderea pentru organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă revine în totalitate persoanelor juridice care deţin licenţă de organizare a jocurilor de noroc".

46. Cu privire la reglementarea naţională, Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 1344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, a reţinut inclusiv jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii, prevăzută de art. 49 CE, Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de Nationale Sporttotalisator, prin care s-a reconfirmat jurisprudenţa potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune, fiind fixate criteriile pe care instanţele naţionale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naţionale de a limita dependenţa de jocurile de noroc şi de a preveni frauda în domeniu, întrucât obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori, o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, fiind în principiu compatibilă cu dreptul comunitar.

47. De asemenea, a fost reţinută Hotărârea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional şi Bwin International, C-42/07, prin care Curtea a hotărât că art. 46 alin. (1) CE permite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general, statele membre fiind libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit, şi Hotărârea din 6 martie 2007, cauzele conexate C-338/04, C-359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii, în sensul că restricţiile impuse trebuie să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor.

48. Prin Decizia nr. 380 din 16.03.2017, Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de supraveghere a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni, de la data comunicării deciziei, a două autorizaţii de exploatare a jocurilor de noroc tip slot - machine, emise în favoarea reclamantei, pentru mijloace de joc exploatate de S.C. B. S.R.L. în temeiul contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.10.2016 încheiat cu reclamanta.

49. Susţine recurenta reclamantă că legiuitorul nu stabileşte, în situaţia desfăşurării în comun a activităţii de exploatare a jocurilor de noroc de către mai mulţi organizatori, cărui organizator îi revine răspunderea legitimării jucătorilor şi aplicării măsurilor de interzicere a accesului minorilor în locaţii, considerând că organul de control, în momentul determinării operatorului economic resposabil, trebuia să aibă în vedere modul în care organizatorii au înţeles să împartă sarcinile legale între ei. Se face trimitere, astfel, la dispoziţiile cuprinse la Capitolul II din Contractul de asociere în participaţiune nr. x/13.10.2016, având ca obiect exploatarea în asociere a aparatelor de tip slot-machine deţinute legal de A., în locaţiile deţinute şi proiectate în acest scop de B., menţionate în actele adiţionale la contract, faptul că exploatarea dispozitivelor se va efectua de către angajaţii B. şi, pentru a atinge obiectivul asocierii, A. îi va pune la dispoziţie lui B. dispozitivele, iar B. va exploata dispozitivele pentru activitatea de jocuri de noroc în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

50. Potrivit dispoziţiilor art. 4.1 lit. f) din contract, asociatului B. îi incumbă obligaţia de a asigura respectarea reglementărilor specifice jocurilor de noroc pentru fiecare dispozitiv, iar conform dispoziţiei înscrisă la art. 4.1. lit. n) din contract, B. trebuie să asigure şi aplicarea interdicţiei de practicare a jocurilor de noroc de către minori. Prin urmare, susţine recurenta că responsabilitatea respectării reglementărilor specifice jocurilor de noroc şi aplicarea interdicţiei de practicare a jocurilor de noroc de către minori se realizează de B., iar nu de către reclamantă, care nu avea posibilitatea obiectivă de îndeplinire a obligaţiei câtă vreme, conform dispoziţiilor art. 4.1. lit. d) din contract, personalul angajat cu contract individual de muncă în cadrul asocierii, la punctul de lucru în discuţie, aparţine societăţii B..

51. Instanţa de fond a reţinut în mod corect lipsa de temeinicie a acestor susţineri, faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, potrivit cărora răspunderea pentru organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc revine în totalitate persoanelor juridice care deţin licenţă de organizare a jocurilor de noroc.

52. Raportat la aceste dispoziţii, în condiţiile în care ambii operatori economici, atât reclamanta, cât şi S.C. B. S.R.L., deţin licenţe de organizare a jocurilor de noroc emise de O.N.J.N., răspunderea pentru desfăşurarea activităţii de jocuri de noroc în condiţiile legii, în mod corespunzător, revine ambilor organizatori de jocuri de noroc, respectiv S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L..

53. În mod corect instanţa de fond a observat că alegerea reclamantei de a-şi exercita prin altul drepturile conferite de licenţa de organizare a jocurilor de noroc, prin încheierea contractului de asociere în participaţiune, nu este de natură a exonera reclamanta, în raporturile cu autoritatea de control în domeniu, de obligaţiile stabilite de art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009, privind interzicerea accesului minorilor în locaţiile specializate pentru desfăşurarea jocurilor de noroc, precum şi participarea acestora la orice tip de joc de noroc, art. 10 alin. (3) pct. (i) din O.U.G. nr. 77/2009, care prevăd desfăşurarea activităţii economice reprezentată de jocurile de noroc prin intermediul normelor de aplicare a legii şi a altor reglementări specifice, a unui cadru de reglementare şi supraveghere a furnizării şi consumului de jocuri de noroc tradiţionale şi la distanţă condiţionat de respectarea principiilor privitoare la protecţia minorilor şi prevenirea accesului acestora la aceste tipuri de jocuri de noroc.

54. Faptul că reclamanta a încheiat contractul de asociere în participaţiune, prin care se stabileşte în sarcina S.C. B. S.R.L. obligaţia de a nu permite minorilor accesul la mijloacele de joc, şi care produce efecte în raporturile dintre părţile contractante, nu o exonerează de răspundere în ceea ce priveşte obligaţiile care îi revin în baza dispoziţiilor legale, şi, pe cale de consecinţă, cu privire la răspunderea care îi revine în situaţia încălcării acestora.

55. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sunt nefondate motivele de recurs, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă cu aplicarea corectă a dispozţiilor legale incidente menţionate.

VI Soluţia instanţei de recurs

56. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1706 din 5 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.