Mayoral incompatibility with public hospital board membership upheld; appeal allowed and evaluation report validity confirmed

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/10.10.2017, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

Prin sentinţa nr. 32 din 5 martie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 emis de pârâtă .

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Suţine recurenta că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 87 alin. (1) Iii d) din Legea nr. 161/2003. articol ce reglementează incompatibilităţile aferente funcţiei de primar.

Astfel, cu privire la situaţie de incompatibilitate reţinută în raportul de evaluare de către inspectorul de integritate, reglementată de prevederile art, 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prima instanţă a arătat că:

"nu există între documentele de la dosar vreun înscris care să ateste că primarul însuşi s-a desemnat în calitate de reprezentant din partea sa în consiliu. (...)

În acest context, instanţa constată că, în fapt, dintr-o lipsa de diligentă a Spitalului de Psihiatrie Murgeni s-a ajuns la situaţia în care spitalul însuşi, în absenţa unei desemnări a unui reprezentant numit de primar în consiliul de administraţie (...), să aprecieze că, de fapt, reclamantul A. a preluat în calitate de primar nou ales în 2012 poziţia şi funcţia deţinută anterior de vechiul primar în consiliul de administraţie.

În absenţa oricărui document oficial care să ateste că primarul s-a autodesemnat ca membru în consiliul de administraţie, potrivit art. 187 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, concluzia ANI este una nevalidă, chiar şi în condiţiile menţiunilor din procesele-verbale de şedinţă, la care - într-un număr de 15-a participat reclamantul. De altfel, în unele se consemnează de cel ce l-a întocmit că art. fi preşedinte, în altele că ar fi invitat.

Cât priveşte sumele încasate, instanţa reţine că acestea au fost returnate şi apreciază ca plauzibilă explicaţia reclamantului privind necunoaşterea încasării efective a sumelor de bani în momentul efectuării plăţilor, dat fiind cuantumul lor periodic."

Arată recurenta pârâtă că în cauză sunt incidente Conform prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "Funcţia de primar (...) este incompatibilă cu: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice."

Conform dispoziţiilor art. 187 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii "Membrii consiliului de administraţie pentru spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sunt: c) un reprezentant numit de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, după caz".

Intimatul-reclamant nu neagă calitatea de membru în consiliul de administraţie al spitalului, susţinând în apărarea sa faptul că a participat la şedinţele consiliulului de administraţie în calitate de reprezentant al UAT Murgeni, invocându-şi, de fapt, propria turpitudine.

Cu toate acestea, în conformitate cu informaţiile comunicate de către Spitalului de Psihiatrie Murgeni prin adresele menţionate în cuprinsul raportului de evaluare şi potrivit proceselor-verbale ale şedinţelor C.A., intimatul-reclamant a participat în perioada 31.10.2012-10.12.2014 la şedinţele Consiliulului de Administraţie exercitând astfel simultan funcţia de primar pentru mandatul 2012-2016 cât şi funcţia de membru-preşedinte al Consiliului de Administraţie al Spitalului de Psihiatrie Murgeni, caz de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţa de fond, rezultă neîndoielnic calitatea domnului A. de membru al consiliului de administraţie, ca reprezentant al primarului.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, concluzia ANI este una nevalidă întrucât în cauza nu există un document oficial care să ateste că primarul s-a autodesemnat ca membru al consiliului de administraţie, potrivit art. 187 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006.

Împrejurarea că lipseşte actul prin care primarul a desemnat reprezentantul în consiliul de administraţie, este lipsită de relevanţă, cât timp nu acesta reprezintă actul de numire în consiliu de administraţie.

Aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea priveşte inexistenţa hotărârii consiliul local privind desemnarea reprezentanţilor în consiliul de administraţie.

Cât priveşte consiliul de administraţie de la nivelul unui spital public, recurenta arată că acesta este reglementat la art. 187 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, aşa cum a fost indicat anterior.

Din analiza acestui text de lege se observă că nu există prevederi legale care să stabilească că reprezentantul primarului este numit în consiliul de administraţie al unui spital public de către primar, constituirea consiliului de administraţie facându-se la nivelul fiecărui spital, în conformitate cu prevederile legale mai sus-enunţate.

De aceea, faţă de existenţa unor documente care atestă exercitarea calităţii de membru în consiliul de administraţie ca reprezentant al primarului prin participarea acestuia la şedinţe precum şi prin primirea unei remuneraţii pentru funcţia de membru-preşedinte în Consiliul de Administraţie al Spitalului de Psihiatrie Murgeni rezultă cu evidenţă calitatea intimatului de membru în consiliu, ca reprezentant al primarului.

În condiţiile în care intimatul-reclamant a participat cu regularitate la şedinţele consiliilor, semnând procesele-verbale de participare la şedinţele consiliului de administraţie, în calitate de membru, nu se poate susţine inexistenţa stării de incompatibilitate, prin raportare la lipsa calităţii de membru al consiliului de administraţie al spitalului, fiind încălcate normele speciale ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, atâta timp cât intimatul-reclamant a semnat procesele-verbale întocmite în cadrul Consiliului de Administraţie, este evident faptul că acesta s-a comportat ca un membru în cadrul Consiliului de Administraţie, participând şi semnând procesele-verbale întocmite în cadrul şedinţelor.

Faptul că procedura numirii intimatului-reclamant în cadrul Consiliului de Administraţie nu a urmat procedura legală nu prezintă relevanţă atâta timp cât domnul A. nu a avut nimic de obiectat cu privire la calitatea de membru în cadrul Consiliului de Administraţie al Spitalului de Psihiatrie Murgeni, participând la şedinţe astfel cum reiese din procesele-verbale ale Consiliului de Administraţie în intervalul 31.10.2012-10.12.2014, şedinţe ce au şi fost semnate de către acesta, astfel acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, ipoteza normei legale instituite prin art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 fiind întrunită.

În consecinţă, recurenta pârâtă consideră că hotărârea atacată reflectă greşita aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, astfel că solicită admiterea recursului său, aşa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă atacată în cauză instanţa fondului a admis acţiunea reclamantului A. şi, în consecinţă, a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/19.09.2017, emis de recurenta pârâtă, raport prin care s-a constatat, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul intimat, existenţa stării de incompatibilitate în condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a apreciat că în mod greşit a fost reţinută în sarcina reclamantului intimat existenţa stării de incompatibilitate, în contextul în care nu există niciun act prin care să fie desemnat reclamantul în calitate de reprezentant al Primarului Murgeni în consiliul de administraţie al spitalului.

În realitate, dintr-o lipsă de diligenţă a Spitalului de Psihiatrie Murgeni, apreciază prima instanţă, s-a ajuns la situaţia în care spitalul însuşi, în absenţa unei desemnări a unui reprezentant numit de primar în consiliul de administraţie (altul decât B., numit din 2010, acesta fiind secretarul oraşului Murgeni), să aprecieze că, de fapt, reclamantul A. a preluat în calitate de primar nou ales în 2012 poziţia şi funcţia deţinută anterior de vechiul primar în consiliul de administraţie.

În absenţa oricărui document oficial care să ateste că primarul s-a autodesemnat ca membru al consiliului de administraţie, potrivit art. 187 alin. (2) lit, c din Legea nr. 95/2006, concluzia ANI este una nevalidă, chiar şi în condiţiile menţiunilor din procesele-verbale de şedinţă, la care - într-un număr de 15 - a participat reclamantul. De altfel, în unele se consemnează de cel ce l-a întocmit că ar fi preşedinte, în altele că ar fi invitat.

Cât priveşte sumele încasate, instanţa fondului a reţinut că acestea au fost returnate şi apreciază ca fiind plauzibilă explicaţia reclamantului privind necunoaşterea încasării efective a sumelor de bani la momentul efectuării plăţilor, dat fiind cuantumul lor periodic concret.

Constată Înalta Curte că niciuna din împrejuările avute în vedere de prima instanţă nu atestă nelegalitatea raportului de evaluare contestat în cauză, astfel că însuşirea acestor considerente şi anularea actului administrativ în consecinţă denotă greşita aplicare a normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi art. 187 alin. (2) lit, c din Legea nr. 95/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "Funcţia de primar (...) este incompatibilă cu: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice."

Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă, fără echivoc, că unica premisă necesară dar şi suficientă pentru a se constata existenţa stării de incompatibilitate este cumulul funcţiilor avute în vedere de legiuitor, neexistând nicio condiţionare în sensul dovedirii validităţii actului de numire a primarului în funcţia de membru în consiliul de administraţie al uneia sau mai multora din entităţile din sfera de referinţă a actului normativ.

Prin urmare, considerentul instanţei de fond, în sensul că nu există la dosarul cauzei niciun act prin care primarul să se fi desemnat în calitate de reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale în consiliul de administraţie al spitalului, nu are nicio influenţă pentru aprecierea stării de incompatibilitate.

Ceea ce este nu numai necesar dar şi suficient în acest caz este faptul că este dovedită împrejurarea exercitării, de către reclamantul intimat, a calităţii de membru în consiliul de administraţie al spitalului concomitent cu cea de primar.

O a doua teză reţinută de prima instanţă în scopul înlăturării stării de incompatibilitate este aceea că reclamantul intimat a restituit sumele încasate cu titlu de indemnizaţie de participare la şedinţele consiliului de administraţie.

Nici această din urmă împrejurare nu este o condiţie pentru aprecierea stării de incompatibilitate, cât timpul textul legal în analiză nici nu prevede ca funcţia exercitată în cumul nepermis să fie şi remunerată; altfel spus, există incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 chiar şi atunci când primarul sau viceprimarul nu a obţinut nicio remunerare sau vreun alt avantaj de ordin patrimonial pentru deţinerea calităţii de membru în consiliu de administraţie.

În acelaşi sens reflectă greşita aplicare a normei de drept material şi considerentul primei instanţe, potrivit căruia participarea reclamantului intimat la şedinţele consiliului este rezultatul lipsei de diligenţă a Spitalului de Psihiatrie Murgeni, ajungându-se, în opinia curţii, la situaţia în care spitalul însuşi, în absenţa unei desemnări a unui reprezentant numit de primar în consiliul de administraţie (altul decât B., numit din 2010, acesta fiind secretarul oraşului Murgeni), să aprecieze că, de fapt, reclamantul A. a preluat în calitate de primar nou ales în 2012 poziţia şi funcţia deţinută anterior de vechiul primar în consiliul de administraţie.

Evident că participarea primarului la şedinţele consiliului de administraţie nu reprezintă altceva decât rezultatul propriei voinţe, fiind nerezonabil a se afirma că atare împrejurări pot constitui dovezi ale unei constrângeri de exercitare a calităţii interzise de lege.

În plus, reclamantul intimat are datoria de a cunoaşte regimul juridic al incompatibilităţilor, astfel că participarea sa în şedinţele consiliului de administraţie în calitate de membru pe o perioadă mai mare de doi ani, chiar în condiţiile în care nu ar fi realizat incidenţa prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, nu atestă nelegalitatea raportului de evaluare, cum greşit a susţinut prima instanţă, ci dimpotrivă, confirmă validitatea actului contestat în cauză.

Faţă de aceste considerente recursul de faţă va fi admis, cu consecinţa casării hotărârii atacate, rejudecării cauzei şi respingerii acţiunii formulate de reclamantul intimat împotriva raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 32 din 5 martie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2020.