Inadmissibility of appeal against final data protection complaint judgment under Law 677/2001

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.10.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal contestaţie împotriva deciziei de prelungire nejustificată a termenului de soluţionare a plângerii înregistrată sub nr. x/07.09.2017, solicitând anularea răspunsului pârâtei (primit la data de 06.10.2017) şi obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii înregistrată sub nr. x din data de 07.09.2017 cu respectarea condiţiilor şi termenului prevăzut de art. 25 alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea prelucrării datelor reclamantei cu caracter personal prin dezvăluire participanţilor, în sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A., inclusiv a sistemului de evaluarea automată individuală F/CO, până la soluţionarea definitiva pe fond a plângerii, A mai solicitat să se constate faptul că ANSPDCP, "a apreciat greşit faptul că nu se impune aplicarea prevederilor art. 25 alin. (7) din Legea nr. 677/2001 şi faptul că documentul contestat, este şi o decizie, nemotivată de respingere a cererii de suspendare, cu care a fost investită pârâta. Totodată a mai solicitat obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) coroborat cu alin. (5) şi art. 19 din Legea nr. 554/2004 şi art. 1349-1350 C. civ., la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluţionată, până la data la care ANSPDCP, va soluţiona efectiv plângerea şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 12.12.2017, pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, excepţia nulităţii cererii, excepţia netimbrării cererii, excepţia lipsei dovezi calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, excepţia prematurităţii acţiunii, excepţia lipsei îndepliniri procedurii plângerii prealabile, excepţia lipsei de obiect şi de interes a cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi nefondată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1006 din 7 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâtă ca neîntemeiate, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea Naţională de Supraveghre a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantei înregistrată sub nr. x/07.092017 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea 677/2001, a respins în rest cererea ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în valoare de 100 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488. alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea, în tot, a cererii de chemare în judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererilor de recurs, invocată de instanţă din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt inadmisibile pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că, obiect al recursului poate fi o hotărâre dată în apel sau o hotărâre dată fără drept de apel, iar nu o hotărâre pronunţată, la rândul ei, într-un alt recurs exercitat de aceeaşi parte, admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, examinându-se restrictiv, în raport cu hotărârile prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.".

În speţă, recurentul-reclamant A. şi recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal au declarat recurs împotriva unei sentinţe prin care a fost soluţionată cererea formulată de recurentul-reclamant pe temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) teza finală din aceeaşi Lege:

"Cererea- contestarea deciziei autorităţii de supraveghere, s.n.- se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă".

În atari condiţii, raportat şi la prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reţine inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurentul-reclamant şi recurenta-pârâtă.

Or, în lipsa unei dispoziţii derogatorii, hotărârea prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva deciziei autorităţii de supraveghere conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, nu poate fi atacată nici prin căile ordinare, şi nici prin căile extraordinare de atac, recursul declarat împotriva unei asemenea hotărâri fiind inadmisibil, întrucât, hotărârea recurată nu este din cea la care se referă textul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care, în această ipoteză, exercitarea căii ordinare de atac este inadmisibilă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Se reţine, deci, că, sentinţa care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de instanţă din oficiu, cu consecinţa respingerii recursurilor deduse judecăţii, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de A. şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei nr. 1006 din 7 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2020.