Nullity of appeal for failure to specify material legal violations in extraordinary judicial control of administrative funding disputes

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.08.2017 (urmare declinării competenţei prin sentinţa nr. 226/16.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contenicos administrativ şi fiscal), reclamanta Universitatea A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - O.I.P.O.S.D.R.U. şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene-A.M.P.O.S.D.R.U., anularea deciziei nr. x/17.09.2015, prin care s-a respins actul adiţional nr. x la contractul de finanţare, încadrarea ca fiind eligibile a sumelor solicitate prin actul adiţional nr. x şi obligarea pârâţilor la rambursarea sumei de 36.724,13 RON, reprezentând TVA.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1374 din 22 martie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene, invocată prin întâmpinare de către reprezentantul legal Ministerul Finanţelor Publice, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Universitatea A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organism Intermediar P.O.C.U. (P.O.S.D.R.U.), ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Universitatea A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a prezentat, în esenţă, argumentele expuse în cuprinsul acţiunii.

3. Apărările formulate de intimatul-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, nefiind indicată nicio normă de drept material care ar fi fost încălcată sau aplicată greşit de prima instanţă.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.2. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanţele cauzei şi cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate.

Înalta Curte constată că, deşi la nivel formal, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe ar fi pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, limitându-se la a relua aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă.

Reţine instanţa de control judiciar că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Universitatea A. împotriva sentinţei nr. 1374 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2020.