Taxpayer's joint liability challenge quashed and remanded for joinder of issuing authority.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the taxpayer's appeal, quashed the first-instance judgment, and remanded the case for retrial to the same court, which must first apply the procedural rules on introducing any necessary party before deciding the merits. The underlying dispute concerned a tax authority decision rejecting the taxpayer's administrative challenge to a prior decision holding him jointly liable with a company for unpaid taxes of about 9.7 million RON; the taxpayer sought annulment of both the rejection decision and the original liability decision. The first instance had dismissed his claims on procedural grounds—lack of standing of the named defendant for the original decision and lack of interest for the rejection decision—but the appellate court found this was a misreading of the claim, which clearly sought annulment of both acts. The legal basis was that the lower court improperly ignored the claimant's expressed intent and failed to follow the statutory procedure (art. 161 of Law 554/2004) for ensuring the issuing authority was properly joined, while also misapplying procedural rules on passive standing and interest. The final operative outcome is that the prior decision is overturned and the case returns for a new examination.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 56 alin. (2) din C. proc. civ, art. 161 din Legea nr. 554/2004, art. 20 din Legea nr. 554/2004, Art. 497 C. proc. civ; Taxpayer's joint liability challenge quashed and remanded for joinder of issuing authority: The underlying dispute concerned a tax authority decision rejecting the taxpayer's administrative challenge to a prior decision holding him jointly liable with a company for unpaid taxes of about 9.7 million RON; the taxpayer sought annulment of both the rejection decision and the original liability decision. The first instance had dismissed his claims on procedural grounds—lack of standing of the named defendant for the original decision and lack of interest for the rejection decision—but the appellate court found this was a misreading of the claim, which clearly sought annulment of both acts. The legal basis was that the lower court improperly ignored the claimant's expressed intent and failed to follow the statutory procedure (art. 161 of Law 554/2004) for ensuring the issuing authority was properly joined, while also misapplying procedural rules on passive standing and interest. The final operative outcome is that the prior decision is overturned and the case returns for a new examination.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and annulling the lower court's decision.
Cited together with Art. 497 C. proc. civ. as the ground for cassation and referral for retrial.
Mentioned as an obligation for the retrial court, to be respected prior to resolving the merits.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 mai 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/30.08.2016, reclamantul A. a contestat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Decizia nr. 95/23.06.2016 prin care pârâta a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 393/10.10.2012, emisă de Activitatea Metodologie şi Administrarea Veniturilor Statului din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale solidare cu S.C. B. S.R.L. Andrăşeşti, jud. Ialomiţa, pentru suma de 9.718.619 RON, în temeiul art. 27 alin. (2) lit. c) şi d) din O.G. nr. 92/2003. Prin cerere, reclamantul a solicitat desfiinţarea Deciziei nr. 95/23.06.2016 şi, ca o consecinţă, admiterea contestaţiei sale împotriva Deciziei nr. 393/10.10.2012.
În cauză, din oficiu, instanţa a invocat (pentru termenul din 8.03.3018, primul termen de judecată după soluţionarea conflictului negativ de competenţă), mai întâi, excepţia lipsei de interes în contestarea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative în condiţiile în care nu s-a solicitat anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare; apoi, având în vedere răspunsul reclamantului la această excepţie, la termenul din 8.03.2018, instanţa a pus în discuţie greşita stabilire a cadrului procesual pasiv, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în ceea ce priveşte anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 46 din 29 martie 2018 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi, prin urmare, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 393 din 10.10.2012 privind atragerea răspunderii solidare emisă de emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ialomiţa - Activitatea Metodologie şi Administrarea Veniturilor Statului (în prezent, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa) - capăt de cerere din acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; în consecinţă a admis excepţia lipsei de interes şi a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 95 din 23.06.2016 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, ca fiind lipsit de interes.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamantul A. solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Recurentul-reclamant consideră că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 40 alin. (1), art. 56 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 279 şi urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Arată recurentul-reclamant faptul că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea atât a Deciziei nr. 95/23.06.2016, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 393/10.10.2012, prin care s-a dispus atragerea răspunderii solidare cu S.C. B. S.R.L. pentru suma de 9.718.619 RON.
Mai susţine recurentul-reclamant şi că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa nu are personalitate juridică, astfel că stă în judecată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, prin urmare, în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celei de-a doua autorităţi pentru capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 393/10.10.2012 emisă de Activitatea Metodologie şi Administrarea Veniturilor Statului din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte constată că prima instanţă a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în contestarea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative fiscale, în condiţiile în care nu s-a solicitat şi anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare, apoi, având în vedere poziţia reclamantului prin care a considerat că a formulat şi un atare capăt de cerere, a pus în discuţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti cu privire la anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare.
Verificând conţinutul acţiunii introductive, Înalta Curte reţine că reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 95/23.06.2016 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia depusă împotriva Deciziei nr. 393/10.10.2012 emisă de Activitatea Metodologie şi Administrarea Veniturilor Statului din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa.
În paragraful al doilea al acţiunii, reclamantul a cerut şi admiterea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 393/10.10.2012 emisă de compartimentul din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa, prin care s-a dispus atragerea răspunderii solidare.
Aceeaşi solicitare a făcut-o reclamantul şi în ultimul paragraf al acţiunii.
Înalta Curte apreciază că reclamantul şi-a exprimat în mod neechivoc solicitarea de a fi anulate cele două decizii, deşi formularea ar putea să fie considerată deficitară, însă judecătorul fondului, deşi i-a solicitat părţii să-şi precizeze obiectul acţiunii şi văzând că aceasta a arătat în mod expres că a formulat contestaţie împotriva ambelor acte, în mod greşit a considerat că acţiunea priveşte doar anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative fiscale.
Soluţia primei instanţe sub acest aspect este criticabilă şi, prin urmare, admiterea excepţiei lipsei de interes a cererii având ca obiect anularea Deciziei nr. 95/23.06.2016, este esenţialmente greşită, deoarece instanţa a trecut, în mod nepermis, peste voinţa părţii exprimată în cuprinsul acţiunii şi ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei.
Surprinzătoare este şi soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti pentru capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 393/10.10ş2012 privind atragerea răspunderii solidare emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ialomiţa - Activitatea Metodologie şi Administrarea Veniturilor Statului.
Soluţia este surprinzătoare, cum deja s-a afirmat, avându-se în vedere că instanţa de fond, anterior, a apreciat că reclamantul a solicitat doar anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative fiscale şi nu şi a deciziei de angajare a răspunderii solidare.
Prima instanţă avea însă obligaţia să analizeze atent conţinutul acţiunii introductive, să observe că partea a solicitat anularea celor două decizii şi, văzând că nu a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ialomiţa, emitenta Deciziei nr. 393/10.10.2012, să pună în discuţia părţilor, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, necesitatea introducerii în cauză a acestei autorităţi.
Potrivit disp. art. 161, teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea acesteia, cererea va fi respinsă fără ca instanţa să se pronunţe pe fond.
În pricina de faţă, deşi instanţa de fond a arătat în mod corect faptul că anularea deciziei de atragere a răspunderii solidare nu poate fi soluţionată în lipsa chemării în judecată a autorităţii emitente, indiferent dacă emitentul are/nu are personalitate juridică conform teoriei din dreptul administrativ, a aplicat în mod rigid dispoziţiile legale referitoare la cuprinsul obiectului acţiunii, cerând reclamantului enunţarea acestuia sub o anumită formulă, "anularea" şi nu "desfiinţarea", cum a arătat reclamantul.
Or, manifestarea de voinţă a recurentului-reclamant a fost clară atât în cuprinsul acţiunii, cât şi cu ocazia precizării cerute de însuşi judecătorul fondului, în sensul că se solicită anularea celor două acte.
Faţă de acestea, în temeiul art. .497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de rejudecare având obligaţia, anterior soluţionării fondului cauzei, să respecte dispoziţiile art. 161 din Legea contenciosului administrativ şi să procedeze în funcţie de opţiunea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 46 din 29 martie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2020.