Salary recalculation upheld: Ministry ordered to fund judicial staff's base allowance increase with indexed interest

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti au solicitat:- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a emite pentru fiecare dintre reclamante, în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), noi ordine de salarizare care să înlăture discriminarea existentă şi să recalculeze indemnizaţia de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de nivelul maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţii publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie;- obligarea pârâţilor la plata, începând cu 09.04.2015, a diferenţei salariale ce rezultă faţă de nivelul maxim de salarizare, individual, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, sumă care se va actualiza cu indicele de inflaţie şi asupra căreia se va calcula şi dobânda legală.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 43/F-CONT din 07 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantele A., B., şi C..

Instanţa a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamantelor, pentru fiecare în parte, începând cu data de 09.04.2015, noi ordine de salarizare care să înlăture discriminarea existentă şi să recalculeze indemnizaţia de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de nivelul maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti să plătească reclamantelor, începând cu data de 09.04.2015, diferenţe salariale ce rezultă faţă de nivelul maxim de salarizare, individual, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie în cadrul aceleaşi instituţii sau autorităţi publice, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi asupra căreia se va calcula şi dobânda legală.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia necompetenţei teritoriale invocată de Ministerul Justiţiei, întrucât instanţa competentă să soluţioneze fondul acţiunii este Curtea de Apel Bucureşti.

S-a arătat că litigiul de faţă impune o procedură specială derogatorie de la dispoziţiile din materia contenciosului administrativ, iar conform art. 7 Cap VIII Anexa VI din Legea nr. 284/2010, Curtea de Apel Bucureşti deţine o competenţă exclusivă în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect stabilirea de drepturi salariale.

Pe fondul cauzei, se arată că atribuţia ministrului justiţiei este de a stabili indemnizaţia de încadrare concretizată prin emiterea de ordine de salarizare şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate, obligaţie care incumbă Curţii de Apel Bucureşti.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Se constată că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., context în care, sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestor motive de casare.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar îl va respinge ca nefondat, având în vedere faptul că în raport cu interesul general ocrotit de dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, aceste dispoziţii se aplică şi în cazul stabilit de legiuitor a unei competenţe exclusive.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, obligând recurentul la plata diferenţelor salariale, instanţa de fond a avut în vedere obligaţia legală a Ministerului Justiţiei de a vira sumele de bani către Curtea de Apel Bucureşti, această instituţie realizând efectiv plata sumelor menţionate

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 43/F-CONT din 07 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.