Non-integration of disabled minor into regular education as discriminatory treatment under anti-discrimination law

Şedinţa publică din data de 26 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 11.01.2017 sub nr. x/2017 reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti, au solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 672/2016 emisă de CNCD pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând să se constate că faptele reclamate de petentul G. nu întrunesc elementele constitutive ale unui fapt de discriminare potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

La termenul de judecată din 19 aprilie 2017, Tribunalul Botoşani, în considerarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale.

Prin sentinţa nr. 509 din 19 aprilie 2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei instanţei în soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti, şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată la data de 03.07.2017 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi nr. de dosar, respectiv x/2017

Prin sentinţa nr. 178 pronunţată în data de 22.11.2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi G., ca nefondată.

Împotriva sentinţei nr. 178 din data de 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., încadrând în drept criticile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Solicită recurenţii admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, în rejudecare, solicită admiterea contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 672/2016 emisă în dosarul nr. x/2016 al CNCD şi constatarea că faptele reclamate de petentul G. nu întrunesc elementele constitutive ale unui fapt de discriminare, potrivit articolului 1, alin. (1) şi articolului 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 şi pe cale de consecinţă desfiinţarea acesteia.

Împotriva recursului promovat de recurenţii - reclamanţi, a formulat întâmpinare intimatul - pârât G., prin mandatar Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi solicitând în esenţă, pe calea excepţiei nulităţii recursului, anularea acestuia, ca nemotivat, faţă de dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată, întrucât prima instanţă a reţinut corect legalitatea şi temeinicia deciziei Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Recurenţii - reclamanţi nu au a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului- pârât G..

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Recursul declarat în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a fost încadrat de către recurenţi în baza art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material de către instanţa de fond în raport de soluţia recurantă.

Prin sentinţa atacată s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor-recurenţi menţinându-se ca legal emisă Hotărârea CNCD nr. 672/26 octombrie 2016 prin care se constatase existenţa unor fapte de discriminare în sensul art. 2 alin. 1, art. 2 alin. (2) şi art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

În cadrul recursului recurenţii-reclamanţi expus situaţia de fapt anterioară sesizării autorităţii competente şi susţin faptul că atât intimatul-pârât CNCD cât şi instanţa de fond au realizat o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 în sensul că în cauză a existat o discriminare faţă de minorul H., prin tratarea acestuia în mod diferit faţă de ceilalţi colegi.

Se arată că în cauză nu au existat fapte din partea recurenţilor - pârâţi - cadre didactice şi părinţi ai altor copii - colegi ai minorului de natură a fi calificate cu fapte de discriminare în sens de tratament discriminatoriu astfel cum este definit de dispoziţiile art. 2 alin. 1 al O.G. nr. 137/2000 republicată.

Se solicită reaprecierea de către instanţa de recurs a probelor administrate în faţa instanţei de fond în sensul să se constate că în cauză faptele reţinute în hotărârea emisă de CNCD nu reprezintă discriminare.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi în rejudecare admiterea acţiunii şi anularea Hotărârii CNCD nr. 672/26 octombrie 2016.

La dosar intimatul-pârât G. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea pe excepţia nulităţii recursului o va respinge pentru următoarele motive:

Conform art. 489 alin. 1 C. proc. civ. Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3) (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Curtea apreciază că aspectele de nelegalitate invocate de către recurenţii-pârâţi se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. temei de drept invocat şi de aceştia în cadrul recursului respectiv greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material. În cauză pretinsa aplicare şi interpretare greşită vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (4) şi 7 din O.G. nr. 137/2000 faţă de situaţia de fapt reclamată către autoritatea competentă, respectiv la intimatul-pârât CNCD.

În consecinţă, Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului.

Analizând recursul declarat în raport de motivul de recurs invocat, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că acesta este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (4), (7) din O.G. nr. 137/2000.

Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect faţă de situaţia de fapt reclamanta şi probele administrate că minorul H., elev în clasa a V-a la Şcoala Gimnazială nr. 13 Botoşani a fost victima unui tratament discriminatoriu din partea recurenţilor-pârâţi persoane fizice în calitatea lor de profesori şi părţi ai colegilor săi, din cauza stării sale medicale.

Acest tratament a fost apreciat că reprezintă o discriminare în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 raportat la faptul că minorul a fost diagnosticat cu sintromul Down şi a fost încadrat în gradul 1 de handicap conform Hotărârii nr. 2180/2015 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Botoşani.

În acest sens a fost emisă Hotărârea CNCD nr. 672/2006 hotărâre menţinută prin sentinţa atacată.

Instanţa de recurs verificând criticile de nelegalitate apreciază că în cauză soluţia recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi art. 2 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000 existând în cauză un tratament discriminatoriu faţă de minorul H. - diagnosticat cu sintromul Down,

Acest tratament este reprezentat de modul defectuos în care pârâţii-recurenţi persoane fizice în calitate de profesori au înţeles să-l integreze pe minor în cadrul colectivului de elevi, respectiv de faptul că nu a fost integrat copiul cu nevoi speciale într-un program de educaţie de masă.

În ceea ce priveşte pe recurenţii-pârâţi persoane fizice părinţi ai unor colegi din clasă aceştia au manifestat critici în legătură cu imposibilitatea integrării minorului prin invocarea limitelor şi comportamentelor specifice dizabilităţii sale cauzate de starea sa de sănătate.

Prima instanţă a realizat o apreciere corectă a situaţiei de fapt, în raport de probele administrate reţinând legalitatea Hotărârii CNCD în sensul că în cauză sunt îndeplinite condiţiile unei forme de discriminare diferită conform art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 137/2000 reprezentat de un tratament diferit cauzat de un handicap al minorului. Acest tratament a constat în faptul că recurenţii-pârâţi au tratat copilul în mod diferit faţă de colegii săi acesta având dreptul de a învăţa într-o şcoală normală şi de a nu fi expus discriminării din cauza stării sale de sănătate.

Curtea nu va reţine susţinerile din recurs privind inexistenţa faptelor care au fost apreciate ca reprezentând un tratament discriminatoriu, iar sancţiunea aplicată şi recomandările au fost corect individualizate în raport de situaţia reclamată în vederea integrării şi protejării minorului raportat la starea sa de sănătate.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul G..

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei nr. 178 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2020 .