Territorial jurisdiction for administrative claims: exclusive domicile under Law 554/2004 vs. factual residence

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 12 iunie 2019 sub nr. dosar x/2019, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în baza probelor ce vor fi administrate, pârâtul să fie obligat să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând eu 09.04.2015 şi pentru viitor, conform art. 1 alin, 51, art. 5 alin. (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2034 aprobata prin Legea nr. 71/2015 precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, modificat şi prin O.U.G. nr. 43/2016, şi art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, Decizia I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 32/2015 şi Decizia I.C.C.J. nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016; - obligarea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Caras-Severin să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate eu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legala aferenta, până la data plăţii efective.

La termenul de judecată din data de 01.10.2019 instanţa a disjuns cererea formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în numele şi pentru A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., a dispus trimiterea cererilor la registratură pentru formarea unor noi dosare, pentru fiecare reclamant în parte.

Pentru reclamanta L. s-a format dosarul nr. x/2019 .

Prin sentinţa nr. 464 din data de 12 noiembrie 2019 Tribunalul Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statutari - disjuns din dosar nr. x/2019 formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.A.I., în numele şi pentru L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat şi a avut în vedere domiciliul reclamantei din judeţul Vâlcea, indicat în tabelul anexat cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 232 din data de 3 martie 2020 Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrul de sindicat L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că pentru stabilirea competenţei conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 prezintă relevanţă domiciliul în fapt al reclamantei, iar, în cauză, înscrisurile din dosar - verificări efectuate în DEPABD atestă că reclamanta avea la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv 03.10.2019, reşedinţa activă în comuna Ticvania Mare, satul Ticvaniu Mare, judeţul Caraş-Severin.

Pe de altă parte, Tribunalul Vâlcea a apreciat că, dată fiind situaţia de coparticipare procesuală facultativă în care s-au regăsit toţi membrii de sindicat la momentul formulării acţiunii iniţiale, luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării .

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., pentru membrul său de sindicat L., îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin la recalcularea şi acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive şi decizii ale Curţii Constituţionale a României.

Deşi în cuprinsul hotărârii de declinare Tribunalul Vâlcea a făcut aprecieri şi asupra legalităţii măsurii de disjungere a cererilor formulate de mai mulţi membri de sindicat reprezentaţi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., Înalta Curte apreciază că, în privinţa competenţei teritoriale, aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 12.06.2019), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că atât la momentul formulării acţiunii, cât şi în prezent, reclamanta avea domiciliul în judeţul Vâlcea (conform tabelului aflat la dosar Tribunalul Caraş Severin) şi deţinea o carte de identitate valabilă, iniţial pentru perioada 2017-2027, iar în prezent pentru perioada 2019-2029, eliberată de S.P.C.L.E.P. Râmnicu Vâlcea după încheierea căsătoriei (conform fişei de evidenţă de la dosar Tribunalul Vâlcea), Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.A.I., pentru L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş Severin, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.