Administrative jurisdiction over land restitution requests and the requirement for contradictory judgments to ground a petition for review.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Deliberând asupra prezentei cereri de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Craiova (dosar nr. x/2019) şi ulterior declinată şi reînregistrată la Tribunalul Dolj (dosar nr. x/2019) reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura, prin primar şi Comisia Centrală de Reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect, obligarea pârâtelor, în temeiul dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004, la emiterea unei decizii de admitere/respingere a cererii privind titlul de proprietate solicitat de reclamant în temeiul dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, completată de Legea nr. 231/2018.

Prin sentinţa 856 din 30 mai 2019 Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar şi Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect, reţinându-se, în esenţă, că obiectul cererii reclamantului nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 din Legea nr. 554/2004, ci în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, fiind un litigiu pentru a cărui soluţionare s-a stabilit prin lege organică o altă procedură de soluţionare, în favoarea judecătoriei.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 2089 din 25 septembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 856 din 30 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar şi Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Recurentul-reclamant a investit instanţa cu o cerere în obligarea pârâtelor Comisia Locală de reconstituire a dreptului de proprietate Întorsura şi Comisia centrală de pe lângă Prefectura Dolj, la emiterea (adoptarea) unei decizii de admitere/respingere a cererii de emitere a titlului de proprietate, temeiul juridic indicat fiind art. 1 şi 2 din Legea 554/2004.

Observând susţinerile reclamantului, Curtea reţine faptul că instanţa de declinare a pus în discuţie, anterior pronunţării asupra excepţiei de necompetenţă, natura juridică a litigiului, de drept administrativ sau de fond funciar, fără însă a indica natura juridică.

Astfel cum, în mod corect susţine recurentul, prin sentinţa nr. 140/2019 a fost realizată aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept; dar în condiţiile în care instanţa se referă la actele autorităţilor locale, privitoare la drepturi subiective sau interese legitime, nu poate fi extrapolat contenciosului administrativ, în condiţiile în care, în toate ramurile dreptului privat drepturile subiective sau interesele legitime sub nuanţate în existenţă sau exerciţiu de existenţa unor acte administrative.

Mai mult, în raport de natura juridică precizată de către reclamant, precum şi de temeiul juridic al acţiunii formulate, instanţa nu putea decât să dispună declinarea competenţei, în condiţiile în care, ca instanţă necompetentă material nu putea să pregătească soluţia în cauză, prin pronunţarea asupra calificării juridice a acţiunii sau prin verificarea temeiului juridic al acesteia.

Ca atare, prima instanţă a analizat, în mod corect, inadmisibilitatea acţiunii formulate, indicând faptul că, în speţă, nu este vorba de contestarea unui act administrativ care să intre în competenţa instanţei de contencios administrativ, ci este un litigiu pentru care, prin lege, s-a stabilit o altă procedură de soluţionare. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, declinatorul de competenţă nu este obligatoriu pentru instanţa desemnată a fi competentă.

În speţă, în mod cert prin petitele cererii introductive de instanţă se invocă refuzul sau omisiunea instituţiilor abilitate prin Legea fondului funciar, să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în cadrul procedurii administrative, astfel încât, litigiul pendinte este în mod cert unul de fond funciar. Ca atare, fără a exista o confuzie asupra actelor sau faptelor dosarului, care au condus la restabilirea corectă a cadrului procesual, prima instanţă a reţinut în esenţă, faptul că reclamantul a investit instanţa cu o cerere de a obliga pârâtele să îi soluţioneze o cerere ce intră în sfera Legii nr. 18/1991, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, iar prin refuz nejustificat trebuie înţeleasă sintagma "care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III".

Că este aşa rezultă şi din jurisprudenţa I.C.C.J., potrivit căreia intră sub incidenţa art. 53 din Legea 18/1991, cererea care nu vizează o hotărâre a comisiei judeţene sau un ordin al prefectului, în condiţiile în care se invocă un refuz al instituţiei implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, manifestat în soluţionarea cererii reclamantului (decizia 62/2018).

Urmărind acest raţionament, instanţa de recurs a constat şi faptul că prima instanţă a apreciat în mod corect că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară .

Aceasta cu atât mai mult, cu cât această chestiune de drept ce priveşte raportul dintre normele contenciosului administrativ român şi cele de fond funciar a fost stabilit, inclusiv în jurisprudenţa constituţională (decizia 542/2005) în sensul că, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Din acest text constituţional rezultă că prin lege se pot institui anumite excepţii de la regulile dreptului comun în materia contenciosului administrativ. O astfel de excepţie este cuprinsă în textele de lege criticate care atribuie judecătoriei competenţa de soluţionare a plângerilor împotriva hotărârii comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 în a cărei rază teritorială este situat terenul şi împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, reprezentând o aplicare a principiului specialia generalibus derogant".

Ca atare, fiind îndeplinite toate condiţiile excepţiei de inadmisibilitate şi văzând că atât prima instanţă, cât şi instanţa de declinare au pus în discuţie, în virtutea rolului activ atât calificarea litigiului, cât şi temeiurile juridice aplicabile demersului procesual al reclamantului, s-a reţinut corecta aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

3. Cererea de revizuire

La data de 21.10.2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2089 din 25 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., solicitând anularea în tot a deciziei, precum şi admiterea acţiunii potrivit dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 8 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de admitere/respingere a cererii care nu a fost legal înregistrată, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 18/1991, deşi a fost depusă în temeiul Legii nr. 231/2018 pentru completarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.

Aşa cum s-a arătat prin acţiune şi prin precizările la aceasta, reclamantul a invocat obligaţia pârâtelor, potrivit art. 9 din Legea nr. 18/1991, de a-i înregistra şi comunica pe confirmarea de primire returnată, numărul sub care a fost înregistrată cererea, precum şi un răspuns la cererea (notificarea), fapt care a fost reţinut şi de Curtea de Apel prin sentinţa nr. 140/01.04.2019, în dosarul nr. x/2019 din care a citat:

"cauza nu este un litigiu de drept funciar, deoarece nu a fost emisă o decizie pe care să poată să o conteste. Pârâtele nu au luat nicio măsură administrativă, iar revizuentul a susţinut că litigiul este unul de drept administrativ, întrucât solicită ca pârâtele să răspundă la cererile adresate, acţiunea fiind întemeiată pe obligaţia de a face a celor două instituţii" .

Prin urmare, s-a solicitat, potrivit dispoziţiilor legale invocate anterior, ca funcţionarii publici, primarul comunei Întorsura şi secretara acestei instituţii, să înregistreze şi să răspundă cererii nr. x/20.11.2018 trimise prin poştă cu AR către Primăria comunei Întorsura, precum şi către Prefectura Dolj - cererea nr. x/21.11.2018, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 231/2018, în vigoare de la data de 09.08.2018.

A mai arătat revizuentul că prin acţiune nu a contestat vreun act administrativ, aşa cum a reţinut instanţa de recurs prin Decizia nr. 2089/25.09.2019, invocând dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în respingerea recursului, preluând motivarea instanţei de fond, deşi curtea de apel, prin sentinţa nr. 140/01.04.2019, a reţinut:

"cauza nu este un litigiu de drept funciar, deoarece nu a fost emisă o decizie pe care să poată să o conteste".

Astfel, prin sentinţa nr. 140/01.04.2019 Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei şi a reţinut următoarele:

"În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, obiectul litigiului îl constituie un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept subiectiv de către o autoritate publică de nivel local, aşa încât în temeiul art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., se constată că tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ faţă de împrejurarea că pârâtele sunt autorităţi publice locale", iar reţinerea acestei prime instanţe, care şi-a declinat competenţa, a fost contrazisă de instanţa de fond care, în motivarea respingerii acţiunii, susţine în mod eronat prin sentinţa nr. 856/30.05.2019 că:

"Se reţine, aşadar, că prin lege specială a fost stabilită o competenţă specială de soluţionare a cererilor referitoare la procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", precum şi instanţa de recurs care a reţinut aceeaşi motivare prin Decizia nr. 2089 din 25.09.2019 în respingerea recursului şi a acţiunii.

Faţă de aceste hotărâri definitive pronunţate de Curtea de Apel Craiova, a apreciat revizuentul că sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a reţinut că:

"solicitarea este un litigiu de contencios administrativ, faţă de împrejurarea că pârâtele sunt autorităţi publice locale", iar a doua instanţă din recurs a reţinut că:

"potrivit art. 5 alin. (2) din Legea 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

De asemenea, în susţinerea faptului că acest litigiu este supus Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin notele scrise depuse la 25.09.2019, s-a arătat că potrivit definiţiei prof. C. Rarincescu, contenciosul administrativ este:

"totalitatea litigiilor născute între particulari şi Administraţiunea publică cu ocaziunea organizării şi funcţionării serviciilor publice şi în care sunt puse în cauză reguli, principii şi situaţiuni juridice aparţinând dreptului public", în timp ce potrivit definiţiei prof. B.: în sens larg, se înţelege "prin contencios administrativ litigiile de competenta instanţelor judecătoreşti, dintre un organ al administraţiei publice, respectiv, un funcţionar public sau, după caz, o structură autorizată să presteze un serviciu public, pe de o parte, şi alt subiect de drept, pe de altă parte, în care organul public sau funcţionarul public apare ca purtător al autorităţii publice".

Mai pe scurt, potrivit definiţiei pe care o dă art. 2 lit. f) din Legea 554/2004, rezultă că:

"contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim", iar aceste prevederi se aplică şi în cazul revizuentului, faţă de refuzul nejustificat al pârâtelor de a înregistra şi răspunde la o cerere.

Asupra refuzului de a înregistra o cerere s-a pronunţat şi Curtea de Apel Craiova când a reţinut, prin sentinţa nr. 140/01.04.2019, că dispoziţiile art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile după cum urmează:

"(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal." Refuzul de a înregistra cererea rezultă din înscrisurile depuse de revizuent în susţinere, respectiv cererea depusă prin poştă cu AR nr. x/20.11.2018, la care a primit confirmarea de primire, pe care nu era înscris numărul de înregistrare al cererii şi nici atunci când i-a fost comunicat răspunsul nr. x/11.01.2019, după ce a revenit cu nouă cerere trimisă prin poştă nr. x/20.12.2018, acest număr de înregistrare i-a fost comunicat la 31.07.2019, prin adresa nr. x/29.07.2019, când a primit hotărârea nr. 3/24.07.2019, ca răspuns la notificare. Astfel, i-a fost adus la cunoştinţă că cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate a fost înregistrată sub nr. x/22.11.2018, dar, retroactiv, aşa cum rezultă din răspunsul nr. x/11.01.2019, comunicat ca urmare a notificării prin poştă.

Tot din cele prezentate în paragraful anterior se constată că, deşi Legea nr. 231/2018 a intrat în vigoare de la 09 august 2018, pârâta Primăria Întorsura nu avea un registru în care să înregistreze cererile depuse de către proprietarii care solicitau în temeiul dispoziţiilor legii notificările privind constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate şi că numărul de înregistrare al cererii a fost antedatat după constituirea dosarului în temeiul legii citate.

Prin urmare, având în vedere faptele expuse în această speţă prin prezenta, precum şi dispoziţiile art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României, revizuentul a apreciat că se află în situaţia reţinută prin pronunţarea sentinţei nr. 140/01.04.2019 de declinare a competenţei către Tribunalul Dolj.

Întrucât obiectul litigiului îl constituie un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept subiectiv de către o autoritate publică locală, a apreciat revizuentul că în mod eronat şi nemotivat, în fapt şi drept, instanţa de recurs a constatat că excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu de instanţa de fond, este întemeiată.

Prin decizia nr. 2541 din data de 25 noiembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura prin primar şi Comisia centrală de reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj prin prefect, împotriva deciziei nr. 2089/2019 din data de 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire a aceeaşi decizii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. x/2019, iar în cuprinsul memoriilor transmise prin e-mail la datele de 4.04.2020 şi 20.05.202 de către revizuent, acesta a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ.

Revizuentul nu a indicat o dispoziţie legală sau o întrebare ce ar putea fi adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a limitat la a aprecia că aplicarea neunitară a legii este una dintre principalele cauze ale discreditării sistemului judiciar, generând discriminări nejustificate şi evident, sentimente de injustiţie în rândul justiţiabililor.

4. Apărările intimatului

Intimatele Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura prin primar şi Comisia centrală de reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj prin prefect nu au formulat întâmpinare, în faţa acestei instanţe, faţă de cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. formulată de revizuentul A..

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând cu prioritate cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În cadrul "notelor de probatorii" depuse la dosar la datele de 4.04.2020 şi 20.05.202 revizuentul A. a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., fără a indica o dispoziţie legală sau o întrebare ce ar putea fi adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, limitându-se la a aprecia că aplicarea neunitară a legii este una dintre principalele cauze ale discreditării sistemului judiciar, generând discriminări nejustificate şi evident, sentimente de injustiţie în rândul justiţiabililor.

Obiectul sesizării reglementate de dispoziţiile art. 519 C. proc. civ. îl reprezintă o chestiune (problemă) de drept ce trebuie să întrunească condiţiile enumerate în textul de lege menţionat:

- să fie formulată în legătură cu o judecată aflată în curs.

- judecata să fie pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a unei curţi de apel ori a unui tribunal, iar acestea să fie învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.

- lămurirea chestiunii de drept să fie determinantă în ce priveşte soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost ridicată.

- să fie nouă, asupra acesteia să nu fi statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii.

Primele două condiţii din cele anterior enumerate se constată a fi îndeplinite în cauză.

Pentru analiza celorlalte două condiţii, instanţa de trimitere are obligaţia identificării chestiunii de drept care necesită interpretarea, caracterizarea aspectului de noutate al acesteia, în planul interpretării şi aplicării, identificarea aspectelor din care rezultă caracterul dificil sau dual al interpretării unor norme de drept, precum şi a modului în care chestiunea de drept semnalată poate să determine soluţionarea cauzei pe fond.

În prezenta cauză, având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura prin primar şi Comisia centrală de reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj prin prefect, împotriva deciziei nr. 2089/2019 din data de 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul solicită interpretarea unitară a legii, fără a formula o întrebare la care să poată primi un răspuns şi fără a indica în concret o chestiune de drept care să poată fi supusă analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, nu este necesar a fi dezlegată printr-o hotărâre de principiu modalitatea de analiză a două hotărâri definitive, pretins a fi potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, nefiind dovedit faptul că această cale procesuală creează confuzie în practica administrativă şi judiciară.

Dificultatea chestiunii de drept, ca element subsumat admisibilităţii cererii, îşi găseşte justificarea în dezideratul ca intervenţia instanţei supreme să nu se transforme într-un mecanism indirect de suprimare a rolului instanţei învestite legal cu soluţionarea unei cereri, acela de a judeca în mod direct şi efectiv o cauză în baza legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu se conturează o veritabilă problemă de drept care să necesite intervenţia instanţei supreme în exercitarea rolului său interpretativ, Înalta Curte va respinge cererea. Asupra cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de revizuire a fost formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2089/2019 din data de 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se contradicţia acesteia cu sentinţa nr. 140/01.04.2019 a Curţii de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 2089 din 25 septembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 856 din 30 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar şi Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect.

Prin sentinţa 856 din 30 mai 2019 Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar şi Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect, reţinându-se, în esenţă, că obiectul cererii reclamantului nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 din Legea nr. 554/2004, ci în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, fiind un litigiu pentru a cărui soluţionare s-a stabilit prin lege organică o altă procedură de soluţionare, în favoarea judecătoriei.

Prin sentinţa nr. 140/01.04.2019, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a reţinut următoarele:

"În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, obiectul litigiului îl constituie un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept subiectiv de către o autoritate publică de nivel local, aşa încât în temeiul art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., se constată că tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ faţă de împrejurarea că pârâtele sunt autorităţi publice locale".

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- există hotărâri definitive "potrivnice", contradictorii; -hotărârile contradictorii sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; -cea de a doua hotărâre este pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese;

- hotărârile sunt date în dosare diferite;

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, pentru că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii lucrului judecat.

Din analiza conţinutului hotărârilor menţionate mai sus se poate lesne constata că nu există o contradicţie între dispozitivele acestora sau între considerentele lor, condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire nefiind îndeplinite în mod cumulativ.

Astfel, după punerea în discuţia părţilor a naturii juridice a litigiului dedus judecăţii, în contextul precizărilor reclamantului că litigiul este de contencios administrativ, cu respectarea principiului disponibilităţii, prin sentinţa nr. 140/01.04.2019, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 şi în considerarea rangului autorităţilor publice locale în contradictoriu cu care s-a formulat acţiunea.

Prin sentinţa 856 din 30 mai 2019 Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant, soluţie menţinută în calea de atac a recursului, prin decizia nr. 2089 din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei asupra cererii de revizuire şi temeiul juridic al acesteia

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2089 din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulată de revizuentul A..

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2089 din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.