Religious property restitution: unreasonable administrative delay justifies specific performance despite missing third-party legal status data

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15 martie 2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de restituire a imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. x - 68, conform prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4068 din 01 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi a obligat autoritatea publică pârâtă să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei privind soluţionarea cererii de restituire a imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. x - 58, conform prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4068 din 01 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a formulat, în esenţă, următoarele critici:

Instanţa de fond a ignorat prevederile art. 3 alin. (8) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În conformitate cu aceste dispoziţii legale, în vederea solutionării unei cereri de retrocedare, pe lângă dovada dreptului de proprietate şi a preluării abuzive a imobilului, este necesară şi situaţia juridică actuală a imobilului, comunicată de către deţinătorul acestuia.

Din analiza actelor existente la dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.01.2003, rezultă situaţia complexă a imobilului în ansamblu, având în vedere că pe lângă construcţia existentă la momentul preluării, s-au edificat construcţii de către statul român, fapt ce a impus completarea dosarului aferent cererii de retrocedare cu depunerea unui raport de expertiză tehnică în construcţii şi a unui raport de expertiză topo-cadastrală, pentru delimitarea imobilului solicitat spre restituire.

Ulterior depunerii de către A. a rapoartelor de expertiză menţionate, secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a formulat mai multe solicitări (adresele nr. 98l/C/01.06.2009, nr. 981/C/15.10.2012, nr. 981/C/01.04.2015 şi nr. 981/C/30.06.2015) către Primăria Sectorului 1 - Direcţia pentru Administraţia Unităţilor de învăţământ preuniversitar, pentru a transmite un punct de vedere cu privire la raportul de expertiză tehnică în construcţii, precum şi situaţia juridică a imobilului solicitat.

Aceste solicitări sunt motivate de faptul că raportul de expertiză tehnică în construcţii cuprinde date referitoare la situaţia juridică a imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. x - 58, obligaţia de comunicare a datelor respective revenind deţinătorului imobilului. Acesta din urmă nu a dat curs solicitărilor Comisiei speciale de retrocedare, iar fără lămurirea informaţiilor privind situaţia juridică a imobilului, cererea de retrocedare nu poate fi soluţionată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-reclamantă a susţinut, în esenţă, că la solicitarea acesteia, Direcţia pentru Administraţia Unităţilor de învăţământ preuniversitar, prin adresa nr. x/07.01.2015, a comunicat că nu există vreun act normativ care să instituie o comisie de analiză şi aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, refuzând să furnizeze informaţiile solicitate.

Intimata-reclamantă a precizat că imobilul prezintă configuraţia de la momentul preluării abuzive de către stat, terenul fiind diminuat prin ocuparea abuzivă a unei suprafeţe de către Radiodifuziunea Română. Referitor la construcţii, expertiza tehnică întocmită în dosarul aferent cererii de retrocedare a identificat o singură construcţie nouă, în suprafaţă de 13,10 m.p., nerelevantă în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 21 mai 2020, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl formează cererea de restituire depusă la registratura generală a Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/28.01.2003, de către Arhiepiscopia Romano - Catolică Bucureşti, în numele şi pe seama Institutului Sfânta Maria, actual A., prin care s-a solicitat retrocedarea imobilului situat în Bucureşti, str. x - 68, în principal, prin restituire în natură, iar în subsidiar, prin acordare de despăgubiri.

Susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (8) din O.U.G. nr. 94/2000, sunt neîntemeiate.

Analiza prevederilor legale invocate de către recurentă relevă că autorităţile publice au obligaţia de a furniza Comisiei speciale de retrocedare informaţii privind situaţia juridică a imobilelor care fac obiectul cererilor de restituire, fără a condiţiona soluţionarea acestor cereri de transmiterea informaţiilor solicitate.

Mai mult, dispoziţiile legale de care se prevalează recurenta stabilesc un termen de 30 zile pentru comunicarea de către instituţiile publice a relaţiilor solicitate de Comisia specială de retrocedare, tocmai pentru a nu lăsa furnizarea informaţiilor respective la latitudinea autorităţilor publice şi a nu prelungi nejustificat timpul necesar rezolvării acestor solicitări.

În cauza dedusă judecăţii, fără a se analiza necesitatea informaţiilor solicitate Primăriei Sectorului 1 Bucureşti în legătură cu imobilul care face obiectul cererii de restituire, se constată că aceste relaţii au fost solicitate de către Comisia specială de retrocedare prin adresele nr. x/01.06.2009, nr. y/15.10.2012, nr. z/01.04.2015 şi nr. 981/C/30.06.2015, cu depăşirea termenului rezonabil pentru soluţionarea cererii reclamantei, termen care a început să curgă din anul 2003, de la data înregistrării cererii de restituire la secretariatul Comisiei speciale de retrocedare.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reţine că, deşi O.U.G. nr. 94/2000 nu impune un termen limită pentru soluţionarea cererilor de retrocedare, în speţă, nefinalizarea procedurii administrative într-un interval foarte mare în raport cu data înregistrării dosarului la Comisia specială de retrocedare, poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantei la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei Comisia specială de retrocedare îi revin, fără putinţă de tăgadă, obligaţii în acest sens, fiind ţinută de respectarea principiului operativităţii, specific oricărei activităţi a autorităţilor administrative.

Întrucât cererea de restituire a imobilului a fost înregistrată la secretariatul Comisiei speciale de retrocedare în anul 2003 şi nu a fost soluţionată până în prezent, astfel că procedura administrativă se derulează de peste 17 ani, este evident că autoritatea publică pârâtă a depăşit în mod nejustificat termenul rezonabil de soluţionare a cererii reclamantei, şi pe cale de consecinţă, motivele invocate de către pârâtă în susţinerea refuzului de emitere a deciziei privind soluţionarea cererii de restituire, sunt neîntemeiate, şi se circumscriu noţiunii de refuz nejustificat în soluţionarea cererii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 4068 din 1 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.