Prosecutors' salary claims revived: High Court quashes admissibility dismissal, remands for retrial on RON 405 reference value.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: - obligarea pârâtului să emită ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015; - obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2828 din 4 iulie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., N., O., P. şi L. în nume personal şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esenţă, au arătat că instanţa şi-a întemeiat respingerea acţiunii pornind de la o premisă greşită în sensul că, pe lângă Ordinul nr. 332 din 27.01.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pe care reclamanţii 1-au atacat, ar exista şi ordine de salarizare individuale pe care ar fi omis să le atace.

Arată că la nivelul parchetelor nu s-au emis ordine de salarizare în masă pentru fiecare procuror în parte cu ocazia rectificării valorii sectoriale ci a existat doar unul şi acelaşi ordin de salarizare nr. 332/27.01.2017 care, însă, a fost însoţit de o anexă care cuprindea toţi procurorii pe unităţi de parchet în parte şi în baza cărora s-a făcut încadrarea salarială a procurorilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Jusitiţie a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat împotriva SC 2828/4.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.

Apreciază că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a admis excepţia inadmisibilităţii întrucât reclamanţii nu au contestat Ordinul nr. 1704 din data de 30 iulie 2015 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit cu care s-au stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, indemnizaţiile majorate ale procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea pârâtului să emită ordin de salarizare, in aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015.

2. obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-aş fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2828 din 04.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamanţilor.

Instanţa a avut în vedere faptul că nu au fost contestate actele administrative individuale, iar, pe de altă parte, emiterea altor ordine de salarizare nu poate fi dispusă decât în ipoteza anulării ordinelor prin care s-au stabilit drepturi salariale pentru perioada în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, circumscrise dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanţii au solicitat plata drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi prin care s-a introdus alin. (5)/1 la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Potrivit art. 11 din Legea nr. 293/2015, prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. 1 - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie", capitolul II - Unităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Învăţământ", anexa nr. IV - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Cultură", anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Diplomaţie", anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie", anexa nr. VII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională" şi anexa nr. VIII - Reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului la Legea-cadru nr. 284/2010*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 "salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referinţă, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului".

Capitolul I din Anexa VI "FAMILIA OCUPAŢIONALĂ DE FUNCŢII BUGETARE JUSTIŢIE" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (abrogată prin Legea nr. 153/28.06.2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) reglementa Coeficienţii de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Valoarea de referinţă sectorială de 405 RON a fost stabilită definitiv prin hotărâri judecătoreşti pentru o parte din magistraţi (exemplificativ, decizia civilă nr. 402/02.02.2011 a Curţii de Apel Oradea; în acelaşi sens este şi punctul de vedere al Direcţiei de Contencios a CSM nr. 527/2017 însuşit de Plenul CSM în şedinţa din 17.01.2017 cu recomandarea către ordonatorii de credite, în raport de Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, ca în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familiale ocupaţionale să nu existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referinţă sectorială fiind o constantă, astfel că, diferenţele de salarizare în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" trebuie să rezulte exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad, care se aplică valorii de referinţă sectorială maximă, aflată în plată, de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015).

Prin Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale s-a constatat că în vederea egalizării prevăzute de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Având în vedere această evoluţie a legislaţiei, hotărârile judecătoreşti definitive ce se raportau la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON încă din anul 2011, dispoziţiile Legii nr. 71/2015 care s-au raportat la aceeaşi valoare de referinţă sectorială, pentru angajaţi care aveau aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie începând cu data de 09.04.2015, dispoziţiile Legii nr. 293/2015 care majorau cu 10% cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare din data de 01.12.2015, aplicabilitatea imediată a Deciziei CCR nr. 794/2016, în cauză a rezultat astfel că pârâtul trebuie să emită urgent ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, majorate cu 10% începând cu data de 01.12.2015. Salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referinţă, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului (Salariu de bază/indemnizaţia lunară = Valoarea de referinţă * coeficient de ierarhizare aferent clasei de salarizare).

Solicitarea reclamanţilor nu este inadmisibilă, deoarece abia după emiterea Deciziei CCR nr. 794/2016 reclamanţii au fost în măsură să înţeleagă şi să conteste maniera de salarizare discriminatorie.

De asemenea, efectul interpretativ al Deciziei CCR nr. 794/2016 care a lămurit nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prin raportare la art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu intră în conflict cu principiul general al aplicării pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale.

În prezenta cauză, instanţa şi-a întemeiat admiterea acţiunii pornind de la premisa că, pe lângă Ordinul nr. 332 din 27.01.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pe care reclamanţii 1-au atacat, ar exista şi ordine de salarizare individuale pe care aceştia ar fi omis să le atace.

Înalta Curte reţine că la nivelul parchetelor nu s-au emis ordine de salarizare pentru fiecare procuror în parte cu ocazia rectificării valorii sectoriale ci a existat acelaşi ordin de salarizare nr. 332/27.01.2017 însoţit de o anexă care îi cuprindea pe toţi procurorii pe unităţi de parchet în parte şi în baza cărora s-a făcut încadrarea salarială a procurorilor, aspect necontestat de către intimatul pârât.

Instanţa de fond a apreciat de asemenea că s-ar fi impus anularea vechilor ordine de salarizare însă prin Ordinul nr. 332/2017 sumele datorate au fost acordate pentru perioada 1.10.2016 şi în continuare, fiind exclusă perioada cuprinsă între 09.04.2015 şi 1.10.2016, ce face obiectul prezentei judecăţi.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., N., O., P. şi L. împotriva sentinţei nr. 2828 din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

În rejudecare, vor fi analizate pretenţiile deduse judecăţii prin prisma susţinerilor şi apărărilor formulate în cauză, cu luarea în considerare a celor mai sus statuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., N., O., P. şi L. împotriva sentinţei nr. 2828 din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.