Territorial competence in administrative litigation: exclusive jurisdiction at the defendant's seat when the plaintiff is a public authority

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Judeţean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu a solicitat instanţei:

- anularea Deciziei nr. 59784/20.08.2019 emisă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu prin care a fost respinsă contestaţia sa nr. 7863/30.07.2019 formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 51424/08.07.2019;

- anularea titlului de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă înregistrat sub nr. x/08.07.2019 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul "Salarii UIP" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat reclamantei anexat Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 51421/08.07.2019, înregistrată la Consiliul Judeţean Olt sub nr. x/11.07.2019 şi în consecinţă, constatarea eligibilităţii sumei de 8.842,54 RON fără TVA stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/08.07.2019 şi exonerarea de la plata sumei de 10.787,90 RON reprezentând creanţă bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE şi de la bugetul de stat, din care 2.122,21 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 şi 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/08.07.2019.

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării celor 2 acte administrative respectiv: titlul de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/08.07.2019 şi Decizia nr. 59784/20.08.2019 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, să se dispună obligarea A. S.A. la plata sumelor stabilite drept creanţe bugetare prin Procesul-verbal şi Decizia a căror anulare o solicită prin prezenta, motiv pentru care a formulat în acest dosar cerere de chemare în garanţie a acestei societăţi;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluţionarea prezentului litigiu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 376 din data de 18.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că litigiul priveşte acte administrative emise de către Ministerul Fondurilor Europene, care are sediul în Municipiul Bucureşti, valoarea creanţei bugetare stabilite în sarcina reclamantului este de 8.842,54 RON, iar reclamantul este o autoritate publică, astfel încât, în raport de prevederile art. 10 alin. (1), alin. (11) şi alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 8727 din data de 16.12.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în speţă, nu autoritatea publică are calitatea de reclamant, ci o are pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, respectiv competentă este instanţa de la sediul reclamantului.

2.3. Hotărârea Tribunalului Olt, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 116 din data de 04.03.2020, Tribunalul Olt, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a trimis cauza în vederea soluţionării conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, arătând că nu prezintă relevanţă din punct de vedere al stabilirii competenţei teritoriale calitatea pârâtului de persoană de drept privat sau de persoană de drept public, legiuitorul instituind regula stabilirii competenţei doar în raport de calitatea reclamantului.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale şi materiale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul Consiliul Judeţean Olt a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu:

- anularea Deciziei nr. 59784/20.08.2019 emisă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu prin care a fost respinsă contestaţia sa nr. 7863/30.07.2019 formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 51424/08.07.2019;

- anularea titlului de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă înregistrat sub nr. x/08.07.2019 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul "Salarii UIP" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat reclamantei anexat Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 51421/08.07.2019, înregistrată la Consiliul Judeţean Olt sub nr. x/11.07.2019 şi în consecinţă, constatarea eligibilităţii sumei de 8.842,54 RON fără TVA stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/08.07.2019 şi exonerarea de la plata sumei de 10.787,90 RON reprezentând creanţă bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE şi de la bugetul de stat, din care 2.122,21 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 şi 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/08.07.2019.

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării celor 2 acte administrative respectiv: titlul de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/08.07.2019 şi Decizia nr. 59784/20.08.2019 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, să se dispună obligarea A. S.A. la plata sumelor stabilite drept creanţe bugetare prin Procesul-verbal şi Decizia a căror anulare o solicită prin prezenta, motiv pentru care a formulat în acest dosar cerere de chemare în garanţie a acestei societăţi;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluţionarea prezentului litigiu.

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că este competent să soluţioneze prezenta cauză tribunalul, având în vedere valoarea creanţei bugetare stabilite în sarcina reclamantului, precum şi prevederile art. 10 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 02.10.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 02.10.2019.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

În speţă, Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Consiliul Judeţean Olt şi pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2020.