Municipality’s administrative challenge sent to Bucharest Tribunal at defendant’s seat.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Bistriţa, prin primar, in contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 196/03.09.2019 privind contestaţia formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bistriţa şi înregistrată la MDRAP sub nr. x/19.08.2019 - aferentă Cererii de plată nr. x;

- admiterea Contestaţiei privind Nota neconformitate nr. 81309/10.07.2019 cu privire ta Contractul de finanţare cod SMIS: 117957 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 16" - aferentă Cererii de plată nr. x;

- anularea Notei neconformitate nr. 81309/10.07.2019 cu privire la Contractul de finanţare cod SMIS: 117957 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 16", şi drept urmare eliminarea corecţiei financiare în procent de 100%. - aferentă Cererii de plată nr. x;

- obligarea pârâtului la achitarea sumelor aferente corecţiilor în procent de 100% aplicate Contractului de finanţare pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 16", cod SMIS 117957 - aferentă Cererii de plată nr. 1.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 8902 din data de 19.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că litigiul dedus judecăţii nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică - MDRAP, emitent al actului administrativ considerat nelegal, şi o persoană pretins vătămată - Municipiul Bistriţa, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacţionând în regim de putere publică, ci adresându-se instanţei de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Cum autoritatea publică din prezenta cauză are calitatea de pârât, acţiunea nu poate fi introdusă la instanţa de la sediul pârâtului, fiind competentă instanţa de la sediul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bistriţa-Năsăud

Prin sentinţa civilă nr. 44 din data de 12.03.2020, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a trimis cauza în vederea soluţionării conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, respectiv competentă este instanţa de la sediul pârâtului, având în vedere că, în cauză, reclamantul este o persoană juridică de drept public.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul Municipiul Bistriţa, prin primar, a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP):

- anularea Deciziei nr. 196/03.09.2019 privind contestaţia formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bistriţa şi înregistrată la MDRAP sub nr. x/19.08.2019 - aferentă Cererii de plată nr. x;

- admiterea Contestaţiei privind Nota neconformitate nr. 81309/10.07.2019 cu privire ta Contractul de finanţare cod SMIS: 117957 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 16" - aferentă Cererii de plată nr. x;

- anularea Notei neconformitate nr. 81309/10.07.2019 cu privire la Contractul de finanţare cod SMIS: 117957 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 16", şi drept urmare eliminarea corecţiei financiare în procent de 100%. - aferentă Cererii de plată nr. x;

- obligarea pârâtului la achitarea sumelor aferente corecţiilor în procent de 100% aplicate Contractului de finanţare pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 16", cod SMIS 117957 - aferentă Cererii de plată nr. 1.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 30.09.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 30.09.2019.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

În speţă, Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistriţa şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2020.