Taxpayer’s appeal over tax assessment rejected as time-barred; fiscal acts validly communicated by website posting upheld.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.11.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Venituri Buget Local sector 2, anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 37984/02.06.2016 şi, în principal, obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale, iar, în subsidiar, admiterea contestaţiei fiscale, anularea deciziei de impunere nr. x/28.05.2015 şi a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/28.05.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1249 din 06 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, obligarea intimatei-pârâte la soluţionarea contestaţiei administrative pe fond.

În motivarea recursului, a reluat situaţia de fapt şi a menţionat că nu locuieşte în ţară şi că a primit înştiinţarea nr. 79629/23.12.2015 emisă de Serviciul de recuperare creanţe persoane juridice şi fizice la 05.01.2016. În urma cererii sale, a primit cele două decizii de impunere emise de pârâtă pentru suma totală de 24272097 RON abia la 29.01.2016.

Urmare a contestaţiei administrative, s-a emis Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 37984/02.06.2016. Prin aceasta a fost respinsă ca tardiv introdusă contestaţia formulată, cu motivarea că termenul de 30 de zile ar fi început să curgă de la 02.09.2015, dată la care a expirat termenul de 15 zile de când s-a publicat Anunţul colectiv nr. x/17.08.2015.

A mai arătat recurentul că ulterior primirii deciziei a căutat Anunţul colectiv pe site-ul ANAF, dar nu l-a putut identifica.

La dosarul instanţei de fond ar fi trebuit să existe măcar un proces-verbal de afişare a acestui anunţ, în aceste condiţii nefiind îndeplinită prima condiţie instituită de art. 44 din Codul de procedură fiscală, respectiv publicarea la sediul instituţiei emitente.

Nici în ceea ce priveşte publicarea pe pagina de internet nu s-a făcut vreo dovadă validă. La o căutare efectuată pe site-ul intimatei la rubrica Listă Anunţuri Colective se deschide o arhivă inventariată pe ani, iar la lista aferentă anului 2015 poate fi identificat anunţat invocat de intimată, însă ceea ce este publicat pe pagina de internet este doar o listă în care sunt enumerate aceste anunţuri, fără a putea fi vizualizate prin accesarea unui link. Astfel, pe site-ul intimatei este imposibilă vizualizarea unui astfel de anunţ colectiv, ceea ce echivalează cu lipsa publicării acestuia. Totodată, lista cuprinde numai numărul anunţului şi data emiterii acestuia, fără a face vreo menţiune cu privire la identitatea contribuabililor la care se referă.

Recurentul a mai menţionată că, la o căutare după CNP-ul său, a găsit o listă care diferă de cea depusă de intimată la dosarul cauzei. În tabel sunt prevăzute exclusiv denumirea actului administrativ fiscal emis, numărul şi data emiterii, fără nicio referire la numărul anunţului colectiv şi la data afişării acestuia.

Nu există nicio modalitate practică în care un contribuabil să facă legătura pe pagina de internet a intimatei între un număr de act administrativ şi data publicării sale. Nici la căutarea după CNP şi nici în Anunţul colectiv nu se face vreo referire la conţinutul actului administrativ fiscal emis, în sensul de a se preciza în ce constau obligaţiile fiscale restante şi suma acestora, astfel încât contribuabilul să poartă lua cunoştinţă în mod efectiv de sarcina fiscală ce i se impută.

În lipsa acestor informaţii, procedura de comunicare nu este îndeplinită în mod legal.

În consecinţă, data comunicării actelor administrative fiscale contestate este 29.01.2016, astfel încât contestaţia depusă la 19.02.2016 este formulată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata a invocat prevederile art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 şi a arătat că nu subzistă obligaţia în sarcina organelor fiscale ale administraţiei publice locale relativ la efectuarea vreunor alte formalităţi ce ar putea constitui dovada faptului că anunţul colectiv a fost afişat atât pe pagina de internet, cât şi la sediul instituţiei. Astfel, legea impune afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, iar afişarea unor date suplimentare de natura celor cu caracter personal ar încălca prevederile Legii 677/2001.

Prin consultarea paginii web pe care autoritatea emitentă o gestionează ori prin prezentarea la sediul acesteia, contribuabilul poate lua cunoştinţă de faptul că în sarcina sa au fost emise actele administrative despre a căror existenţă face menţiune anunţul colectiv publicat.

Legea nu prevede necesitatea afişării unor informaţii superioare, ceea ce figurează afişat fiind suficient pentru ca un contribuabil să ia cunoştinţă despre emiterea, în sarcina sa, a actelor administrative.

Totodată, potrivit Ordinului nr. 144/2016 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri ale bugetelor locale de către organele fiscale locale, conţinutul anunţului colectiv este strict precizat la modelul x, respectat întocmai de către intimată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 37984/02.06.2016 şi, în principal, obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale, iar, în subsidiar, admiterea contestaţiei fiscale, anularea deciziei de impunere nr. x/28.05.2015 şi a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/28.05.2015.

Instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând că în mod legal contestaţia fiscală a fost respinsă ca tardivă.

Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, arătând că argumentaţia acesteia este una incompletă şi eronată. A menţionat că nu este îndeplinită prima condiţie instituită de art. 44 din Codul de procedură fiscală, respectiv publicarea la sediul instituţiei emitente.

Înalta Curte reţine că decizia de impunere nr. x/28.05.2015 prin care prin care a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de plată a sumei de 16.839.179 RON, reprezentând impozit pe clădire, precum şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 21783, în cuantum de 24.272.097 RON, împreună cu adresa nr. x/04.06.2015, au fost transmise reclamantului în data de 05.06.2015, la domiciliul său din Bucureşti, respectiv la domiciliul său fiscal, prin intermediul serviciilor de curierat, însă destinatarul nu s-a prezentat pentru a ridica corespondenţa, aceasta fiind restituită expeditorului în data de 09.06.2015.

În aceste condiţii, organul fiscal a procedat la comunicarea actelor administrative fiscale prin publicitate, întocmind anunţul colectiv nr. x/17.08.2015, acesta fiind afişat la data de 17.08.2015 concomitent la sediul DVBL Sector 2 şi publicat pe pagina de internet www.x.ro, potrivit procesului-verbal cu acelaşi număr depus la dosar recurs. În cadrul anunţului, la poziţiile 3-4, este menţionat reclamantul din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte publicarea pe site, recurentul a arătat că intimata nu a făcut o dovadă validă în acest sens, întrucât ceea ce este publicat pe pagina de internet este doar o listă în care sunt enumerate anunţurile, fără ca persoanele interesate să poată vizualiza anunţurile prin accesarea unui link. Imposibilitatea de vizualizare a anunţului colectiv echivalează, în opinia recurentului, cu lipsa publicării acestuia.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

"(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat (…). (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (…) (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau 3, după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (5) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorităţii publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean sau a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului."

Astfel, din dispoziţiile mai sus citate, reiese că organul fiscal are obligaţia afişării unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, fără a fi precizate alte menţiuni sau date suplimentare care ar fi trebuit inserate în cuprinsul acestuia. Totodată, aspect necontestat de recurent şi dovedit chiar de înscrisul ataşat de acesta cererii de recurs la fila x, la o căutare după CNP-ul său, este generat un tabel care cuprinde: numele şi prenumele contribuabilului, domiciliul, denumirea actului administrativ fiscal emis, numărul şi data emiterii, petentul având posibilitatea ulterior să ia cunoştinţă de conţinutul actului administrativ emis şi de sarcinile fiscale care îi incumbă.

În condiţiile în care s-a probat de către pârâtă respectarea procedurii prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate susţinerile recurentei, potrivit cărora ar fi primit cele două acte administrative la data de 29.01.2016, în raport de care ar fi formulat contestaţia administrativă în termen legal.

Astfel, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de către prima instanţă, Curtea constată că aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1249 din 06 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1249 din 06 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2020.