Financial correction notice based on audit recommendations as supplementary data under O.U.G. 66/2011
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the ministry’s appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court’s decision to annul the administrative notice of financial corrections and the related contestation decision, resulting in the exoneration of the private company from the 5% financial correction. The dispute concerned the legality of a second administrative notice issued by the Managing Authority for the Regional Operational Programme, which applied a 5% financial correction based on a final European Commission audit report, following a prior 2% correction that had been annulled in a previous judicial proceeding. The court held that the issuance of a new notice was unlawful because the recommendations in the final audit report did not constitute "supplementary data" within the meaning of Article 31 of O.U.G. No. 66/2011; the factual circumstances and the alleged irregularity (imposition of illegal qualification requirements during a tender procedure) were identical to those already known at the time of the initial verification. Consequently, the authority failed to comply with the requirement for new factual elements to justify resuming control activities, and the new title violated the principles of legal certainty, trust, and predictability of administrative acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 496 din C. proc. civ; Financial correction notice based on audit recommendations as supplementary data under O.U.G. 66/2011: The dispute concerned the legality of a second administrative notice issued by the Managing Authority for the Regional Operational Programme, which applied a 5% financial correction based on a final European Commission audit report, following a prior 2% correction that had been annulled in a previous judicial proceeding. The court held that the issuance of a new notice was unlawful because the recommendations in the final audit report did not constitute "supplementary data" within the meaning of Article 31 of O.U.G. No. 66/2011; the factual circumstances and the alleged irregularity (imposition of illegal qualification requirements during a tender procedure) were identical to those already known at the time of the initial verification. Consequently, the authority failed to comply with the requirement for new factual elements to justify resuming control activities, and the new title violated the principles of legal certainty, trust, and predictability of administrative acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to reject the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 mai 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.04.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 24/18.01.2016 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare nr. x/10.11.2015, cu consecinţa exonerării de la sancţiunea corecţiilor financiare aplicate prin nota anterior menţionată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3060 din 14 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Au fost anulate decizia MDRAP-AM POR nr. 24/18.01.2016 şi nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/10.11.2015.
A fost exonerată reclamanta de la sancţiunea corecţiilor financiare aplicate prin nota de constatare.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare nr. x/10.11.2015 a fost emisă ca urmare a unei aplicări eronate a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011.
Recurenta a arătat că a adus la îndeplinire constatările consemnate de Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi în raportul de audit, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 511 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi.
Tot cu privire la obligativitatea implementării recomandărilor Autorităţii de Audit, a menţionat şi prevederile art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit.
A invocat prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 şi a arătat că la data controlului au apărut date noi, respectiv Raportul final al Comisiei Europene transmis autorităţilor române, inclusiv AMPOR cu nr. ARES (2015) 1032531-09.03.2015 cu recomandarea aplicării unei corecţii de 5 % la valoarea aceluiaşi contract.
A apreciat că dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 consacră posibilitatea reluării activităţii de control, în cazul apariţiei datelor suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor dintr-o notă de constatare întocmită ulterior încheierii unei note de constatare anterioare.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că Raportul Final de Audit invocat de MDRAP drept temei pentru emiterea Notei de Constatare şi pentru aplicarea unei sancţiuni majorate nu cuprinde nici un fel de date suplimentare care să fi fost necunoscute la data efectuării verificărilor bazate pe recomandările Raportului preliminar.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 24/18.01.2016 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare nr. x/10.11.2015 cu consecinţa exonerării de la sancţiunea corecţiilor financiare aplicate prin nota anterior menţionată.
În motivarea notei s-a reţinut că neregula a fost semnalată în baza raportului final de audit, iar recomandarea Comisiei Europene a fost acceptată de AM POR în raport de dispoziţiile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011.
Împotriva acestei note reclamanta a formulat contestaţie administrativă ce a fost respinsă prin decizia MDRAP - AM POR nr. 24/18.01.2016.
Soluţia instanţei de fond de admitere a acţiunii formulate de reclamantă este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Înalta Curte reţine că prin nota de constatare întocmită la data de 13.11.2014, MDRAP a aplicat A. corecţia financiară de 2% la valoarea contractului de lucrări atribuit, reţinând că reclamanta ar fi restricţionat participarea operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului prin impunerea de cerinţe minime de calificare nelegale, respectiv prin impunerea unui "Specialist RTE - responsabil tehnic cu execuţia (...) care să deţină atestat MDRT pentru domeniul l, construcţii civile şi industriale (...)".
Reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat anularea ca nelegale atât a primei note de constatare, cât şi a deciziei de respingere a contestaţiei formulate împotriva acesteia, acţiune ce a fost admisă iniţial în dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Ulterior, la 24.10.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a casat sentinţa atacată şi, în rejudecare, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Urmare a transmiterii către AM POR a Raportului final de audit x pentru Programul Operaţional Regional CCI 2007x la data de 10.03.2015 de către Comisia Europeană, prin adresa nr. x/05.10.2015, MDRAP a adus la cunoştinţa reclamantei faptul că la nivelul autorităţii a fost înregistrată o nouă sesizare cu privire la suspiciunea de neregulă privind atribuirea Contractului de Lucrări, respectiv sesizarea UGNFE nr. 71603/24.08.2015.
La data de 10.11.2015 a fost emisă a doua notă de constatare cu nr. x, contestată în prezenta cauză, prin care MDRAP a aplicat o corecţie financiară de 5%, valoarea corecţiei financiare finale fiind stabilită la suma de 1.620.050,15 RON.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
(2) În condiţiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru eventuale diferenţe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului."
Prin urmare, reţine Înalta Curte că poate fi reluată activitatea de control dacă înăuntrul termenului de prescripţie apar alte date suplimentare, activitate care se poate finaliza prin emiterea unui nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau notă de constatare a neregulilor şi de aplicare a corecţiilor financiare.
Noţiunea de date suplimentare folosită de legiuitor se referă la descoperirea de elemente factuale noi, apte de a complini sau a reconfigura starea de fapt anterior reţinută, de natură a angaja răspunderea administrativă a persoanei controlate prin emiterea unui nou proces-verbal sau a unei note de constatare.
Recomandările din Raportul de audit, în sine, nu constituie date suplimentare de natură a justifica emiterea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, aşa cum se susţine de emitentul actelor contestate.
Acestea nu conţin elemente factuale concrete referitoare la conduita reclamantei S.C. A. S.R.L., cu caracter de noutate faţă de datele cunoscute la momentul controlului anterior, apte de a configura o nouă stare de fapt de natură a antrena răspunderea administrativă a reclamantei prin emiterea unei noi note de constatare. De altfel, starea de fapt reţinută prin nota de constatare şi neregula imputată reclamantei sunt identice cu cele anterior constatate.
Pe de altă parte, emitentul notei de constatare s-a prevalat greşit de dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 în justificarea conduitei adoptate.
La o analiză a textului legal în discuţie, se observă că ipoteza sa de aplicare se referă la situaţia emiterii unui proces-verbal de constatare neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de aplicare a corecţiilor financiare, în vigoare şi care produce efecte juridice, dar ale cărei dispoziţii, în urma descoperirii de elemente de fapt suplimentare, nu sunt îndestulătoare în a acoperi complet prejudiciul creat prin neregula astfel conturată, ceea ce justifică emiterea unui titlu executoriu nou "pentru eventuale diferenţe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului".
Astfel, potrivit acestei norme legale, ar fi trebuit să fie emis un nou proces-verbal pentru acoperirea diferenţei de prejudiciu, însă prin cea de-a doua notă de constatare s-a aplicat corecţia de 5% recomandată în raportul final de audit, fără ca primei note să-i fie aduse modificări.
Prin urmare, emiterea unui nou titlu executoriu în temeiul art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, fondat pe aceleaşi considerente de fapt şi drept cu cele care au stat la baza unui titlu executoriu anterior, privind aceeaşi persoană, în condiţiile în care nu există elemente noi care să nu fi fost cunoscute organelor de control la data primei verificări este nelegală şi se încalcă principiul certitudinii, încrederii şi previzibilităţii actului administrativ.
În aceste condiţii, este judicioasă concluzia primei instanţe în sensul că nu există temei juridic care să justifice reluarea activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi că, implicit, nu putea fi emisă o altă notă de constatare prin care să se stabilească o nouă corecţie financiară.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 3060 din 14 octombrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 3060 din 14 octombrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2020.