Appeals against ruling on disciplinary complaint challenge inadmissible as final judgment stands

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.12.2016 sub nr. de dosar x/2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, desfiinţarea rezoluţiei nr. 5764/IJ/DIP/2016/29.11.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2062 din 31 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile ca neîntemeiată.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 3145 din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2062/31.05.2017 formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2062 din 31 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii

În motivarea recursului a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată preia aproape cuvânt cu cuvânt rezoluţia Inspecţiei Judiciare, fără a detalia situaţiile concrete prezentate şi dovedite punctual. A menţionat recurentul că în speţă s-a dovedit că atât Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4, cât şi procurorul desemnat în DUP 5949/P/2015 şi-au exercitat funcţiile cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă, încălcând normele de drept material şi procesual.

Prin recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3145 din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurentul a solicitat casarea hotărârii, arătând că aceasta este nelegală.

În motivare, recurentul a arătat că a solicitat lămurirea hotărârii nr. 2062/31.05.2017 întrucât s-a precizat în cuprinsul acesteia calea de atac ca fiind recursul, contrar prevederilor Legii 317/2004, art. 47 alin. (7).

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile, având în vedere Soluţiile de principiu din 13 februarie 2017 şi 9 octombrie 2017, adoptate de judecătorii din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanta A. sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, prin care a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 5764/IJ/DIP/2016/29.11.2016.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs este întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluţii de clasare, emise de pârâta Inspecţia Judiciară.

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, constată că hotărârea nr. 2062 din 31 mai 2017 pronunţată de instanţa de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât conform dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, respectiv 28.12.2016, hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, recurată în cauza de faţă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluţia de clasare, în speţă Rezoluţia nr. 5764/IJ/DIP/2016/29.11.2016 a Inspecţiei Judiciare.

De altfel, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil", reţinându-se aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6)-(7) în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond.

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Deşi în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a indicat în mod eronat că hotărârea ce face obiectul dosarului de faţă poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel că acest aspect nu poate avea nicio înrâurire asupra dreptului părţii în exercitarea căilor de atac.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3145 din 13 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 446 din C. proc. civ., hotărârea pronunţată în temeiul art. 443 din C. proc. civ. este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat lămurirea hotărârii.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de A. împotriva sentinţei civile nr. 2062 din 31 mai 2017 şi sentinţei civile nr. 3145 din 13 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A. împotriva sentinţei civile nr. 2062 din 31 mai 2017 şi sentinţei civile nr. 3145 din 13 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2020.