Scope of military service contract liability: exclusion of post-academy training costs under non-retroactivity principles.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.11.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea Militară 01961 Otopeni, desfiinţarea Deciziei administrativ-jurisdicţionale nr. l/CJI 1452/2016 din data de 03.03.2016, pronunţate de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale si a Hotărârii nr. 2 din data de 07.09.2016 a Comandantului UM 01961 Otopeni; desfiinţarea Hotărârii nr. 3 din data de 26.10.2016 a Comandantului UM 01961 Otopeni şi a Procesului-verbal de soluţionare a Contestaţiei nr. A. 14653/20.10.2016, aferent hotărârii; anularea Deciziei de Imputare nr. A. 13063 din data de 22.09.2016, emise de Comandantul UM 01961 Otopeni şi a Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A 12278 din data de 06.09.2016, ce a stat la baza emiterii Deciziei de imputare menţionate si a Hotărârii nr. 2 din data de 07.09.2016 mai sus menţionate; suspendarea executării deciziei de imputare sus-menţionate până la pronunţarea unei soluţii definitive în prezenta cauză; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1957 din 26 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 406 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare.

A fost admisă acţiunea în anulare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea Militară 01961 Otopeni.

Au fost anulate Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 1/CJI 1452/2016 din data de 03.03.2016, hotărârea nr. 2 din 07.09.2016 a Comandantului UM 01961 Otopeni, Hotărârea nr. 3 din 26.10.2016 a Comandantului UM 01961 Otopeni, procesul-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. A 14653/20.10.2016, decizia de imputare nr. A 13063 din 22.09.2016 şi procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A 12278/06.09.2016.

Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 2200 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Apărării Naţionale pentru Unitatea Militară 01961 Otopeni, care poate fi încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că faptul că ar fi fost realizată o greşită excludere a cheltuielilor ocazionate de urmarea cursului de bază aviaţie naviganţi la Şcoala de aplicaţie pentru Forţele Aeriene "Aurel Vlaicu" nu ducea la concluzia că cererea de repunere în termenul de cercetare administrativă era întemeiată, deoarece nu era vorba de o împrejurare nouă, ce nu fusese cunoscută la data deciziei iniţiale.

A menţionat că nu pot fi acceptate cele reţinute de instanţa de fond conform cărora ar fi fost vorba de un aspect ce fusese detaliat în cadrul primei cercetări administrative, iar comandantul unităţii emitente a deciziei de impunere nu ar fi luat decizia de a nu se include cheltuielile aferente.

Totodată, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că neanalizarea cheltuielilor respective ar fi fost intenţionată, şi nu omisă din eroare.

Potrivit prevederilor pct. 8 lit. a) din Precizările Direcţiei financiar-contabile nr. 2672/23.03.2012 referitoare la aplicarea unitară în Ministerul Apărării Naţionale a Normelor de restituire a cheltuielilor pe timpul şcolarizării, prin "timpul şcolarizării" se înţelege perioada de timp de la data începerii cursurilor în instituţia militară de învăţământ, şcoala de aplicaţie şi/sau centrul de instruire şi până la numirea în prima funcţie de cadru militar în activitate/soldat profesionist, inclusiv perioada de urmare a cursului de bază.

Cadrele militare care nu respectă angajamentul încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale sunt obligate să restituite cheltuielile suportate pentru întreţinerea şi instruirea acestora, conform legilor în vigoare la data prezentării demisiei.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că data la care comandantul unităţii a luat cunoştinţă de producerea pagubei reprezentate de cheltuieli de şcolarizare este 25.09.2014, iar încheierea procesului-verbal de cercetare administrativă la 06.09.2016 este tardivă, actul fiind lovit de nulitate.

Faptul că recurenta a realizat o greşită excludere a acestor cheltuieli nu conduce la concluzia că cererea de repunere în termenul de cercetare administrativă este întemeiată, întrucât nu este vorba despre o împrejurare nouă, ce nu fusese cunoscută la data emiterii deciziei iniţiale. În mod corect a apreciat instanţa de fond că această situaţie nu se încadrează în dispoziţiile art. 33 din O.G. nr. 121/1998 (decizia de imputare s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală).

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că, din perspectiva cheltuielilor de şcolarizare, paguba materială se apreciază prin raportare la contractul semnat şi la normele juridice legal care reglementează drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi.

A mai arătat intimatul că nu a semnat nici un act adiţional la contractul încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale la 15.10.2003, în situaţia sa fiind aplicabile doar dispoziţiile legale în vigoare la data semnării contractului.

A susţinut, totodată, că la momentul începerii cursului de bază la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene fusese deja numit în prima funcţie şi beneficia de toate drepturile care decurgeau din calitatea de angajat al Ministerului Apărării Naţionale, astfel că nu îi puteau fi imputate nici cheltuielile de cazare şi de întreţinere aferente şcolarizării privind acest curs de bază.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat desfiinţarea Deciziei administrativ-jurisdicţionale nr. l/CJI 1452/2016 din data de 03.03.2016, pronunţate de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale si a Hotărârii nr. 2 din data de 07.09.2016 a Comandantului UM 01961 Otopeni; desfiinţarea Hotărârii nr. 3 din data de 26.10.2016 a Comandantului UM 01961 Otopeni şi a Procesului-verbal de soluţionare a Contestaţiei nr. A. 14653/20.10.2016, aferent hotărârii; anularea Deciziei de Imputare nr. A. 13063 din data de 22.09.2016, emise de Comandantul UM 01961 Otopeni şi a Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A 12278 din data de 06.09.2016, ce a stat la baza emiterii Deciziei de imputare menţionate si a Hotărârii nr. 2 din data de 07.09.2016 mai sus menţionate.

Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât nu a încadrat recursul într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă, în raport de criticile de nelegalitate invocate, constată că acestea se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

O primă critică adusă de recurent hotărârii instanţei de fond este că aceasta a apreciat în mod eronat că faptul că ar fi fost realizată o greşită excludere a cheltuielilor ocazionate de urmarea cursului de bază aviaţie naviganţi la Şcoala de aplicaţie pentru Forţele Aeriene "Aurel Vlaicu" nu ducea la concluzia că cererea de repunere în termenul de cercetare administrativă era întemeiată, deoarece nu era vorba de o împrejurare nouă, ce nu fusese cunoscută la data deciziei iniţiale. Totodată, a susţinut recurentul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că neanalizarea cheltuielilor respective ar fi fost intenţionată, şi nu emisă din eroare.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond, în ceea ce priveşte decizia administrativ-jurisdicţională nr. l/CJI 1452/2016 din data de 03.03.2016, pronunţată de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, că repunerea în termen pentru situaţia în care decizia de imputare a fost emisă pentru o pagubă mai mică decât cea reală are în vedere situaţia subevaluării eronate, ca urmare a calculului, din omisiune sau ca urmare a apariţiei unor consecinţe neprevăzute ale prejudiciului avut în vedere iniţial.

Astfel, potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 121/1998 avute în vedere la emiterea deciziei administrativ-jurisdicţionale prin care s-a dispus admiterea cererii de repunere în termenul de cercetare administrativă formulate de comandantul UM 01961 Otopeni:

"(1) Atunci când, din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevăzute la art. 23 alin. (1), (2) şi la art. 25 alin. (4), precum şi în cazul în care decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba ori pentru o pagubă mai mică decât cea reală, comandantul sau şeful unităţii competent poate cere comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor repunerea în termen. Cererea se face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau emiterea deciziei de imputare ori de la data când comandantul sau şeful unităţii competent a luat cunoştinţă că decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba sau pentru o pagubă mai mică decât cea reală.

(2) Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, judecând cererea de repunere în termen, o admite sau o respinge prin hotărâre, care este definitivă. Hotărârea se comunică în cel mult 15 zile de la pronunţare comandantului sau şefului unităţii care a solicitat repunerea în termen."

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului în sensul că în mod greşit s-a reţinut că aspectele privind cheltuielile ar fi fost detaliate în cadrul primei cercetări administrative, iar comandantul unităţii emitente a deciziei de imputare nu ar fi luat decizia de a nu se include cheltuielile aferente şi că neanalizarea cheltuielilor respective ar fi fost intenţionată, Înalta Curte constată că acestea sunt contrazise de probatoriul aflat la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. x/18.11.2014 emisă de UM 01838 Boboc prin care s-a comunicat faptul că Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene Aurel Vlaicu nu calculează cheltuieli de instruire şi întreţinere pentru cursurile de bază, deoarece nu intră sub incidenţa Ordinului nr. M 111/2011. Astfel, s-a reţinut în mod corect de instanţa de fond faptul că acest aspect, respectiv dacă cheltuielile efectuate de această şcoală intrau sau nu în calculul sumei ce urma să fie imputată reclamantului, fusese avut în vedere la data emiterii primei decizii de imputare.

În aceste condiţii, acest aspect fiind deja analizat şi fiind luată hotărârea de a nu se include cheltuielile aferente cursului de bază aviaţie naviganţi la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene "Aurel Vlaicu" în mod intenţionat, nu poate fi vorba despre faptul că cererea de repunere în termenul de cercetare administrativă este întemeiată, întrucât, aşa cum a reţinut instanţa de fond, nu este vorba despre o împrejurare nouă, necunoscută la data emiterii deciziei iniţiale.

Recurentul a mai invocat obligaţia cadrelor militare care nu respectă angajamentul încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale de a restitui cheltuielile suportate pentru întreţinerea şi instruirea acestora conform legilor în vigoare la data prezentării demisiei.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte reţine că legea aplicabilă în speţă este determinată de data semnării contractului de angajare nr. x/15.10.2003, iar nu de legea în vigoare la data prezentării demisiei. La momentul încheierii contractului menţionat, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor era certă, iar întinderea acestora era determinabilă sub aspectul lichidităţii:

"pe timpul executării Contractului, părţile au drepturile şi obligaţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare."

Totodată, reclamantul nu a semnat un act adiţionat la acest contract de angajare pentru a-i fi aplicabile prevederile art. 5 din Ordinul M 111/2011, prin care au fost introduse în categoria cheltuielilor şi cele ocazionate de instruire pe timpul şcolarizării, pe lângă cele de întreţinere pe timpul şcolarizării, proporţional cu perioada de contract rămasă neexecutată, astfel cum se prevedea prin art. 411 alin. (6) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare modificată şi completată prin O.U.G. nr. 90/2001.

Mai mult, în cuprinsul Angajamentului tip ce era semnat la momentul contractului, sintagma "cheltuieli de întreţinere" este definita ca fiind cheltuieli efectuate de Ministerul Apărării pe timpul şcolarizării cu hrănirea, echiparea, cazarea şi transportul dus-întors din vacanţe.

Totodată, Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi dispoziţiile art. 6 din Noul C. civ., potrivit cărora actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

În ceea ce priveşte cheltuielile efectuate la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene "Aurel Vlaicu", respectiv dacă acestea reprezintă cheltuieli de şcolarizare la care reclamantul s-ar fi angajat prin contractul nr. x/15.10.2003, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că obligaţiile asumate prin contract vizează strict cheltuielile de întreţinere din timpul şcolarizării pe perioada Academiei, iar nu cheltuielile cu cursurile ulterioare absolvirii acesteia.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale pentru UM 01961 Otopeni împotriva sentinţei civile nr. 1957 din 26 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale pentru UM 01961 Otopeni împotriva sentinţei civile nr. 1957 din 26 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2020.