Interim injunctive relief for 100% state compensation of unlisted oncology medication pending administrative inclusion proceedings.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, la data de 05.11.2019, petenta A. a chemat în judecată pe intimaţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea care va fi pronunţată să se dispună pe calea ordonanţei preşedinţială obligarea pârâţilor la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului ALECTINIB (denumite comercială ALECENSA) până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ, în temeiul art. 997 din C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii invocate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

A fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială.

Au fost obligaţi pârâţii ca până la soluţionarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti să asigure reclamantei în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, a medicamentului ALECTINIB (denumire comercială ALECENSA).

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3.1 Recurentul Ministerul Sănătăţii a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că motivarea sentinţei este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situaţia de fapt, existând astfel contradicţie între textele de lege indicate şi soluţia dată.

Pe de altă parte, a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Sănătăţii, reţinând că fiecare dintre pârâtele chemate în judecată are calitate procesuală pasivă, fiind implicate în procesul de elaborare a listei cu medicamentele de care beneficiază asiguraţii în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

A menţionat însă că Ministerul Sănătăţii nu are atribuţii în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează şi se finanţează programul naţional de oncologie,ca program naţional curativ. Instanţa de fond a făcut confuzie între obligaţia de a acorda medicamente în regim de compensare 100% şi obligaţia de includere în Listă, care sunt atribuţii complet diferite şi au titulari diferiţi, astfel că Ministerul Sănătăţii nu are atribuţii cu privire la acordarea medicamentelor în regim de compensare 100%. Toată motivarea instanţei din considerente cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii se referă la atribuţiile acestuia de includere în Listă a medicamentului, fapt pentru care, opinează că nici instanţa de fond nu a avut argumente cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii în raport cu obiectul ordonanţei preşedinţiale.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că soluţia instanţei de fond este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât dreptul reclamantului nu derivă din parcurgerea procedurii reglementate de art. 232 din Legea nr. 95/2006, şi anume recunoaşterea dreptului de a beneficia de un medicament ce nu se află pe lista menţionată de acest text de lege.

A mai arătat că, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut că în favoarea reclamantului există aparenţa dreptului, conturată de faptul că urmare a tratamentului administrat şi achiziţionat prin mijloace proprii s-a conturat o îmbunătăţire relativă a stării de sănătate.

Raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, reclamantul nu are în favoarea sa o aparenţă a dreptului, deoarece prin "pipăirea fondului" se constată că la nivel de aparenţă reclamantul în calitate de asigurat nu are dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensare 100% pentru medicamentul solicitat în petitul acţiunii, conform art. 231 şi 232 din Legea nr. 95/2006.

Prin acordarea medicamentului ALECENSA în regim de compensare 100% practic, instanţa de fond a recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia gratuit de medicamente făcând abstracţie de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate, prejudecând în acest fel fondul cauzei.

3.2 Împotriva sentinţei a declarat recurs şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi respingerea ordonanţei ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, legitimarea procesuală pasivă în cauză neaparţinând CNAS faţă de obiectul cauzei şi atribuţiile CNAS expres reglementate de art. 280 din Titlul VIII din Legea nr. 95/2006.

Pe fondul ordonanţei, a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor-reclamanţi

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate,

Analizând cu prioritate excepţia de netimbrare a cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin citaţia comunicată recurentei pentru termenul de judecată din data de 21.05.2020, la data de 14.01.2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinţei nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 21 mai 2020, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiaşi text de lege, sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.2 În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Sănătăţii,

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.2.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului ALECTINIB (denumire comercială ALECENSA) până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ, în temeiul art. 997 din C. proc. civ.

Curtea de Apel Piteşti a admis cererea reclamantei formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Criticile pârâtului Ministerul Sănătăţii, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate, prima instanţă respectând rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ. Astfel, se constată că sentinţa recurată cuprinde argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele expuse de părţi, precum şi elementele de fapt şi de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că cererea cu soluţionarea căreia a fost învestit este întemeiată. Totodată, instanţa de control judiciar reţine că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susţineri formulate de părţile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză.

În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia a fost criticată de recurentul Ministerul Sănătăţii, sub un prim aspect, din perspectiva greşitei respingeri a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive.

Verificând această critică se observă că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală sunt implicate mai multe autorităţi publice, competenţa fiind astfel partajată între Ministerul Sănătăţii şi CNAS, cărora le revine dreptul şi obligaţia de a elabora lista, respectiv Guvernul României care se pronunţă asupra aprobării listei prin hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, se eliberează de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se aprobă prin Hotărâre a Guvernului, temei reţinut în mod corect de prima instanţă şi suficient pentru a conferi legitimare procesuală recurentului.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte în acord cu prima instanţă constată că, atât timp cât intimata-reclamantă urmăreşte recunoaşterea, cu titlu provizoriu, a dreptului de a beneficia de un medicament ce nu se află pe lista menţionată de Legea nr. 95/2006, cu privire la care au fost demarate procedurile de includere în listă, iar în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală sunt implicate mai multe autorităţi publice, competenţa fiind astfel partajată între Ministerul Sănătăţii şi CNAS, cărora le revine dreptul şi obligaţia de a elabora lista, autorităţile care au atribuţii şi drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă.

Totodată, Înalta Curte reţine că pârâtul are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile Legii nr. 95/2006, având în vedere faptul că Ministerul Sănătăţii elaborează programele naţionale de sănătate în colaborare cu CNAS, care, la rândul său, are atribuţii în gestionarea Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se suportă contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale, a tehnologiilor şi dispozitivelor asistive.

Potrivit art. 251 din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătăţii are atribuţia elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu CNAS. În dezvoltarea acestor atribuţii, prevederile art. 2 - 4 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea Ministerului Sănătăţii, dispun următoarele:

"(2) Ministerul Sănătăţii îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) elaborează politici, strategii şi programe de acţiune în domeniul sănătăţii populaţiei, în acord cu Programul de guvernare, coordonează şi controlează implementarea politicilor, strategiilor şi programelor din domeniul sănătăţii populaţiei, la nivel naţional, regional şi local;

b) evaluează şi monitorizează starea de sănătate a populaţiei, ia măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia şi informează Guvernul referitor la indicatorii de sănătate, tendinţele de evoluţie şi despre măsurile necesare pentru îmbunătăţirea acestora;

c) reglementează modul de organizare şi funcţionare a sistemului de sănătate;

d) monitorizează, controlează şi evaluează activitatea instituţiilor sanitare şi ia măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale acordate populaţiei;

e) asigură, în colaborare cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, resursele umane, materiale şi financiare necesare funcţionării instituţiilor din sistemul public de sănătate;

f) colaborează cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cu cei ai societăţii civile şi cu mass-media în scopul educaţiei pentru sănătate a populaţiei şi adoptării unui stil de viaţă sănătos;

g) participă la limitarea efectelor apărute în urma dezastrelor, calamităţilor şi epidemiilor în domeniul său de competenţă;

h) reprezintă Guvernul României în relaţiile cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi cu alte organisme internaţionale, în domenii de interes;

i) elaborează, implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate, în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică;

j) gestionează, prin structuri specializate, programele internaţionale de asistenţă financiară pentru susţinerea reformei în sănătate şi pentru creşterea calităţii asistenţei medicale acordate populaţiei;

k) colaborează cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi implementează proiecte şi programe.

Art. 3. - În activitatea sa, Ministerul Sănătăţii urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective generale:

a) realizarea unui sistem de sănătate modern şi performant, adaptat nevoilor populaţiei şi compatibil cu cel din statele membre ale Uniunii Europene;

b) reorganizarea sistemului de sănătate, cu descentralizare organizaţională şi decizională;

c) îmbunătăţirea permanentă a stării de sănătate a populaţiei şi accesul echitabil la servicii de sănătate pentru toate categoriile de populaţie, inclusiv pentru cea din mediul rural;

d) dezvoltarea sistemului calităţii actului medical şi a siguranţei pacientului;

e) dezvoltarea unui sistem de alocare a resurselor în sănătate bazat pe criterii de transparenţă, calitate şi evidenţe medicale;

f) diversificarea şi utilizarea de noi metode de finanţare a serviciilor spitaliceşti care să aibă ca bază performanţa şi calitatea serviciilor oferite pacienţilor;

g) dezvoltarea asigurărilor private de sănătate;

h) definirea unor noi reguli de compensare şi de stabilire a preţului la medicamente pentru asigurarea utilizării în condiţii de cost/eficienţă a resurselor publice;

i) dezvoltarea unor politici sectoriale coerente de formare, dezvoltare şi alocare a resurselor umane în sectorul sanitar;

j) dezvoltarea sistemului de sănătate publică la nivel naţional, regional şi local în vederea eficientizării supravegherii şi controlului bolilor transmisibile, netransmisibile şi impactului factorilor de mediu asupra sănătăţii populaţiei;

k) elaborarea de strategii şi participarea la educaţia pentru sănătate a populaţiei în scopul adoptării unui stil de viaţă sănătos în vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi al îmbunătăţirii indicatorilor demografici, creşterii calităţii vieţii şi reducerii nevoilor de îngrijiri medicale;

l) perfecţionarea managementului sistemului informatic al sistemului de sănătate.

Art. 4. - (1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 3, Ministerul Sănătăţii exercită atribuţiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte atribuţii, aşa cum urmează:

1. organizează, coordonează şi controlează, după caz, activităţi de: asistenţă de sănătate publică, promovare a sănătăţii şi medicinei preventive, asistenţă medicală de urgenţă, curativă, de recuperare medicală, asistenţă medicală la domiciliu, care se acordă prin unităţile sanitare publice sau private, precum şi asistenţă de medicină legală şi de medicină sportivă;

2. asigură supravegherea şi controlul aplicării legislaţiei de către instituţiile şi organismele care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice, al asigurărilor sociale de sănătate şi de către unităţile sanitare din sectorul privat de asistenţă medicală, colaborând în acest scop cu organismele profesionale din domeniul medico-sanitar din România, autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate;

4. fundamentează necesarul de servicii medicale, precum şi resursele financiare pentru funcţionarea sistemului de sănătate;

5. stabileşte şi controlează, împreună cu instituţiile competente, folosirea energiei nucleare în scopuri medicale;

6. gestionează resursele colectate în conformitate cu prevederile art. 362 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, asigurând cu prioritate îmbunătăţirea infrastructurii sistemului sanitar şi finanţarea programelor naţionale de sănătate;(...)"

Având în vedere aceste atribuţii, precum şi obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, prin care reclamanta solicita, cu caracter provizoriu, obligarea pârâţilor la protejarea dreptului său la viaţă prin asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului ALECTINIB, nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii, autoritate căreia îi revine responsabilitatea primară de a proteja sănătatea populaţiei, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistenţă medicală şi tratament, adaptate nevoilor pacienţilor.

În ceea ce priveşte aparenţa de drept, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că este în favoarea reclamantei şi este de natură a justifica demersul acesteia pentru obţinerea medicamentului în mod provizoriu, în regim de compensare.

Astfel, Înalta Curte reţine că la dosarul cauzei a fost depusă o scrisoare medicală, conform căreia s-a dovedit că medicamentul Alecensa este eficient în privinţa stării de sănătate a reclamantei, respectiv că există o evoluţie pozitiva a bolii, situaţie în care este incidentă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 10 aprilie 2012, pronunţată în cauza Panaitescu împotriva României, potrivit căreia autorităţile interne de resort trebuie să recurgă în timp util la toate măsurile medicale rezonabil posibile într-un efort conştient de a împiedica evoluţia bolii în cauză.

Medicamentul ALECTINIB (denumite comercială ALECENSA) este autorizat pentru punerea pe piaţă, inclusiv în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene pentru indicaţia terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie al pacienţilor adulţi cu cancer celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic pentru ca pacienţii să poată beneficia de acest medicament cu titlu gratuit trebuie să se adopte o decizie (hotărâre de Guvern) de includere pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 (art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006).

În temeiul Anexei 2 - "Metodologia de evaluare" - a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 861/2014, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă - B. - a depus la data de 10.07.2018 la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale cerere în vederea evaluării medicamentului ALECTINIB (denumire comercială ALECENSA) pentru indicaţia terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie a pacienţilor adulţi cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic (ALK)" pentru includerea în Lista de medicamente compensate, aprobată prin aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

Cererea de evaluare a medicamentului ALECTINIB (denumire medicală ALECENSA) a format obiectul dosarului nr. x din 10.07.2018.

La data de 17.07.2019, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a evaluat medicamentul, a acordat un punctaj de 62 de puncte şi, potrivit pct. B.2.a) din Anexa 2 - "Metodologia de evaluare" - a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 861/2014, a emis la data de 17.07.2019 Decizia de includere condiţionată pe lista de medicamente compensate şi a publicat raportul de evaluare pe site-ul oficial la 17.07.2019.

Mai mult, se reţine în sprijinul îndeplinirii acestei condiţii şi faptul că prin H.G. nr. 315/23.04.2020, act normativ care intră în vigoare la 01.06.2020, medicamentul ALECTINIB a fost inclus pe lista de medicamente compensate.

Totodată, în acord cu instanţa fondului, Înalta Curte apreciază că atât timp cât o clinică medicală autorizată să funcţioneze pe teritoriul statului român a prescris unui cetăţean româna asigurat în sistemul naţional de sănătate un medicament care prin efectele sale asupra stării de sănătate a reclamantului s-a dovedit eficient şi i-a redat acestuia speranţa de viaţă, se impune o şi o implicare a autorităţilor române în evaluarea în timp util a tehnologiilor medicale validate "off-label", dar şi că, în spiritul jurisprudenţei CJUE, pronunţată în interpretarea art. 6 din Directiva 89/105/CEE/1988 care prevede un termen de conformare pentru autorităţile naţionale, depăşirea acestui termen obligatoriu trebuie sancţionată prin obligarea pârâţilor la decontarea către reclamantă a medicamentului în discuţie.

În condiţiile în care aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei, dispunerea măsurii provizorii de asigurare a medicamentului care a avut efecte pozitive, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), până la data pronunţării asupra fondului litigiului, este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viaţă al reclamantei, drept consacrat atât de art. 22 din Constituţia României, cât şi de art. 2 din Convenţia europeană privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, căruia îi corespunde obligaţia corelativă a statului de a asigura respectarea acest drept prin luarea măsurilor necesare în acest sens.

Recurentul a susţinut că nici condiţia neprejudecării fondului nu este îndeplinită întrucât prin admiterea cererii, instanţa de judecată a recunoscut reclamantei dreptul la un medicament care nu este inclus în listă, făcând abstracţie de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate.

Cu privire la această susţinere, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a precizat în cuprinsul sentinţei că nu are de cercetat fondul dreptului disputat de părţi (dreptul reclamantului la decontarea integrală a medicamentului raportat la boala de care suferă), acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

Condiţia neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge, în aprecierea instanţei de fond, atât din faptul că judecătorului îi este permis a analiza într-o astfel de procedură doar aparenţa dreptului invocat, iar măsurile luate nu trebuie să rezolve litigiul în fond şi nici să facă imposibilă restabilirea situaţiei de fapt ca efect al executării lor, nefiind posibil ca în cadrul acestei proceduri speciale să se tranşeze fondul raportului litigios.

Într-adevăr, măsura solicitată de reclamant este o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului, şi constă în asigurarea accesului reclamantei la medicaţia prescrisă în regim de compensare 100%. Sub aspectul caracterului provizoriu, în mod corect instanţa a reţinut că în speţă nu este chemată să se pronunţe în sensul obligării pârâţilor la includerea medicamentelor în lipsa prevăzută de Legea nr. 95/2006 şi nici pentru stabilirea unui drept definitiv al reclamantei în sensul solicitat.

Nu se poate considera că prima instanţă a prejudecat fondul dreptului câtă vreme a analizat strict condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale şi a dispus o măsură provizorie, asupra fondului urmând să decidă instanţa învestită cu cererea de obligare a pârâtelor la includerea medicamentului pe lista medicamentelor decontate integral pentru afecţiunea de care suferă.

Recurentul mai susţine şi faptul că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie de admisibilitate referitoare la neprejudecarea fondului, întrucât nu poate fi acceptată o solicitare de asigurare a tratamentului în discuţie, în mod provizoriu, atât timp cât cadrul normativ nu permite o asemenea soluţie.

Înalta Curte constată că această susţinere se referă, de fapt, tot la neîndeplinirea primei condiţii de admisibilitate, cea privind existenţa aparenţei dreptului în favoarea reclamantei, recurenta reluând aspectele vizând lipsa cadrului legal care să-i permită reclamantei compensarea medicamentului 100% (fără contribuţie personală), aspecte invocate în cadrul criticii privind neîndeplinirea primei condiţii.

Prin urmare, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar motivele care au format convingerea instanţei sunt expuse în mod logic şi detaliat, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

2.2.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2020.