Inadmissibility of complaint against interlocutory order admitting contention for trial delay

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, la data de 10.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., prin mandatar B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Covasna, a solicitat suspendarea deciziei civile nr. 769/20.12.2019 a Tribunalului Covasna pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din data de 17 martie 2020 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile a Curţii de Apel Braşov şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe, secţie la care cauza a fost înregistrată la data de 17.03.2020, sub nr. x/2020*.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 6 aprilie 2020, reclamantul a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului.

2. Hotărârea recurată

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de petentul A., prin mandatar B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Covasna şi a fost preschimbat termenul de judecată pentru cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 769/A/20.12.2019 pronunţate de Tribunalul Covasna, secţia civilă în dosarul nr. x/2018, cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2020, din data de 12.05.2020 în data de 13.04.2020, ora 11:00.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, petentul A., prin mandatar B. a formulat plângere.

Petentul a solicitat admiterea plângerii, susţinând că instanţa de judecată şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege, atunci când legea o impunea.

În motivarea cererii, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, petentul a susţinut că, urmare a formulării contestaţiei privind tergiversarea procesului, i-a fost preschimbat termenul de judecată fixat la data de 12 mai 2020 pentru data de 13 aprilie 2020, termen pentru care a fost citat prin mijloace electronice (e-mail), situaţie în raport cu care înţelege să invoce neregularităţi cu privire la actele de procedură comunicate de instanţă.

4. Procedura de soluţionare a plângerii

Prin Rezoluţia din data de 14 mai 2020 a completului învestit cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termen de judecată la data de 20 mai 2020, în şedinţă publică, fără citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra plângerii

Analizând cu prioritate condiţiile de admisibiltate a plângerii de faţă, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 124-129 din Constituţia României).

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata (în toate stadiile procesuale) şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Totodată, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată", iar, potrivit art. 524 din acelaşi Cod:

"(4) Când apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, completul de judecată pronunţă o încheiere nesupusă niciunei căi de atac, prin care ia de îndată măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii. (…)

(5) Când apreciază contestaţia ca neîntemeiată, completul de judecată o va respinge prin încheiere. Împotriva acestei încheieri contestatorul poate face plângere în termen de 3 zile de la comunicare.(…)"

Din interpretarea literală, logică şi teleologică a acestor prevederi legale, rezultă că sunt supuse căii de atac a plângerii doar încheierile prin care s-a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, iar nu şi cele prin care s-a admis această contestaţie.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a admis contestaţia la tergiversarea procesului, este inadmisibilă, încheierea nefiind susceptibilă de cale de atac, conform dispoziţiilor art. 524 alin. (4) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge plângerea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.