Exclusive jurisdiction of Court of Appeal over challenging judicial inspection dismissal resolutions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant’s exception of lack of material jurisdiction and declined to hear the case, referring it to the Bucharest Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Litigation. The plaintiff challenged the judicial inspection’s resolution of dismissal in a disciplinary proceeding concerning the conduct of judges, requesting its annulment and a retrial. The Court determined that under Article 47(5) of Law No. 317/2004 regarding the Superior Council of the Magistracy, challenges to dismissal resolutions are subject to exclusive material and territorial jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal, a rule applicable by analogy to dismissal resolutions following the constitutional unconstitutionality of the clause stating they are final. Consequently, the supreme court was not competent to adjudicate the matter, and the dispute must be resolved by the designated appellate court.
Legislator headnote
AI generatedart. 12 din Legea nr. 554/2004, art. 47 din Legea nr. 317/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ; Exclusive jurisdiction of Court of Appeal over challenging judicial inspection dismissal resolutions: The plaintiff challenged the judicial inspection’s resolution of dismissal in a disciplinary proceeding concerning the conduct of judges, requesting its annulment and a retrial. The Court determined that under Article 47(5) of Law No. 317/2004 regarding the Superior Council of the Magistracy, challenges to dismissal resolutions are subject to exclusive material and territorial jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal, a rule applicable by analogy to dismissal resolutions following the constitutional unconstitutionality of the clause stating they are final. Consequently, the supreme court was not competent to adjudicate the matter, and the dispute must be resolved by the designated appellate court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary procedural basis for admitting the exception of lack of material jurisdiction and declining the case to the competent court.
Basis for determining the competent jurisdiction for resolving administrative disputes, specifically referring the matter to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 mai 2020
Asupra cauzei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 iunie 2018, sub nr. x/2018, petentul A., prin mandatar B., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat anularea Ordonanţei de clasare din dosarul nr. x/2017 al Consiliului Superior al Magistraturii-Inspecţia Judiciară, prin raportare la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 - Hotărârea nr. 549/09.05.2017 aflat pe rolul Judecătoriei Făure şi admiterea solicitării vizând iudicium rescinssorium - rejudecarea cauzei în fond la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii-Inspecţia Judiciară.
În motivarea cererii, în esenţă, s-a prezentat de către petent circumstanţele în care a fost sesizată Inspecţia Judiciară, secţia pentru judecători cu privire la soluţionarea dosarulului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Făurei şi criticile aduse sentinţei nr. 549 din 9 mai 2017 pronunţată în acest dosar, cu referire la membri ai completurilor de judecată din cadrul Judecătoriei Făurei şi din cadrul Tribunalului Brăila.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
2. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia nulităţii contestaţiei, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivarea excepţiei nulităţii contestaţiei, intimatul a apreciat că cererea nu este motivată în fapt şi în drept, reclamantul neprezentând niciun motiv în considerarea căruia această instituţie să fie chemată în judecată, anularea unui act administrativ - rezoluţia de clasare implicând analiza motivelor de nelegalitate a acestuia, făcând trimitere, cu privire la acest aspect, la prevederile art. 194 şi 196 C. proc. civ. şi art. 12 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepţia de necompetenţă materială, intimatul a invocat prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi Decizia nr. 397/2014 a Curţii Constituţionale, apreciind că rezoluţia de clasare poate fi atacată în faţa instanţei de judecată potrivit Legii contenciosului administrativ, instanţa competentă fiind curtea de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a consiliului Superior al Magistraturii, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, s-a susţinut că intimatul nu este emitentul actului administrativ contestat, rezoluţia nr. x/2017 fiind emisă de Inspecţia Judiciară în exercitarea competenţelor stabilite prin Legea nr. 317/2004.
3. Procedura de soluţionare a cererii
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, iar prin rezoluţia din data de 4 decembrie 2017 a completului învestit cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termenul de judecată la data de 20 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi
Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prin raportare la obiectul cererii şi la dispoziţiile legale procedurale incidente, apreciază că este întemeiată pentru argumentele în continuare prezentate.
Reglementând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 97 C. proc. civ. statuează că aceasta judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, astfel încât instanţa supremă poate fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.
În cauza de faţă, petentul A., prin mandatar B. a supus controlului instanţei de contencios administrativ rezoluţia de clasare emisă în dosarul nr. x/2017 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, "inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată […] clasarea sesizării, […] rezoluţia de clasare este definitivă", iar, potrivit art. 47 alin. (5) din acelaşi act normativ, "rezoluţia de respingere a sesizării [...] poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
Sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul lit. b) a art. 47 alin. (1) din actul normativ precizat, a fost declarată neconstituţională, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529 din 16 iulie 2014.
În aceste condiţii şi întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea textului de lege în sensul reglementării unei proceduri de contestare a deciziei de clasare, în practica judiciară, prin raportare la dispoziţiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că sunt aplicabile prin asemănare prevederile referitoare la procedura de contestare a rezoluţiei de respingere a sesizării.
În acest sens a fost şi soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare se supune normelor referitoare la rezoluţia de respingere a sesizării.
Referitor la această din urmă categorie de rezoluţii, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată prevede că "rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile".
Aşadar, legiuitorul a instituit în această materie o competenţă materială şi teritorială exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, atribuind competenţa de soluţionare a acestor cereri Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., republicat şi va constata că pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad şi, în consecinţă, va declina cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din acelaşi cod, având în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul A., prin mandatar B., privind anularea Ordonanţei de clasare nr. x/2017 a Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.