Forestry compensation claim reinstated after lower court failed to assess merits; government's dismissal upheld.

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.01.2018, sub nr. x/2015, reclamanta Asociaţia Ceata Locuitorilor din satele Mărăşeşti-Stăneşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care, în calitate de proprietari, nu le-au putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, în sumă totală de 548.325,07 RON pentru anii 2014,2015,2016 şi perioada 01.01.2017-06.07.2017 după cum urmează:

- 124.110,20 RON pentru anul 2014

- 171.654,11 RON pentru anul 2015

- 167.913,80 RON pentru anul 2016

- 84.646,96 RON pentru perioada 01.01.2017-06.07.2017, pentru suprafaţa totală de 225,5 ha situată în Situl Natura 2000, Geoparcul Platoul Mehedinţi.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă a sumei datorate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 244 din 23 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi a fost respinsă acţiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Ceata Locuitorilor din Satele Mărăşeşti-Stăneşti împotriva pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor, reţinându-se că refuzul pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor de a aviza plata sumei solicitată nu este nejustificat, în înţelesul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 244 din 23 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Asociaţia Ceata Locuitorilor din Satele Mărăşeşti-Stăneşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a invocat, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond a dat o interpretare greşită şi contradictorie prevederilor legale incidente, principalul considerent avut în vedere fiind acela că refuzul de acordare a compensaţiilor nu este nejustificat întrucât Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 447/2017 nu produc efecte retroactive, ignorând incidenţa în cauză a H.G. nr. 2151/2004, precum şi existenţa avizului favorabil al Comisiei Europene care vizează acordarea compensaţiilor pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amendamente silvice pentru perioada 2014-2020;

- în mod greşit instanţa de fond a reţinut lipsa culpei autorităţii intimate Ministerul Apelor şi Pădurilor, de vreme ce, atât dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cât şi prevederile art. 1 din H.G. nr. 86/22.07.2009 reglementează acordarea unei juste şi prealabile despăgubiri, plătită anual, care să compenseze integral veniturile nerealizate de către proprietarii de păduri.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor nu a depus întâmpinare.

Deşi lipsit de calitate procesuală pasivă în recurs, întrucât soluţia instanţei de fond în sensul admiterii lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României nu a fost recurată, bucurându-se de autoritate de lucru judecat sub acest aspect, pârâtul Guvernul României a depus la dosar la data de 8 august 2017 întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, solicitând totodată menţinerea ca legală a dezlegării date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 4 decembrie 2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei a fost fixat termen de judecată în şedinţă publică fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În şedinţa publică de la 20 mai 2020, Înalta Curte a constatat că recurenta-reclamantă a achitat taxa de timbru aferentă motivului de recurs invocat.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Asociaţia Ceata Locuitorilor din Satele Mărăşeşti-Stăneşti a solicitat instanţei de contencios administrativ cenzurarea refuzului nejustificat al intimatului-reclamant de a plăti compensaţiile aferente perioadei 2014-6.07.2017 pentru lipsa de folosinţă a terenurilor forestiere în suprafaţă de 225,5 ha incluse în Situl Natura 2000 ROSC I0198 Geoparcul Platoul Mehedinţi.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată reţinând că refuzul autorităţii intimate de a aviza plata sumei solicitate este justificat, întrucât nu au fost adoptate normele metodologice de către legiuitorul delegat, neexistând astfel bază legală pentru acordarea compensaţiilor.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte aceasta solutie în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident situaţiei de fapt.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a analizat susţinerile recurentei-reclamante privind îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, respectiv existenţa deciziei Comisiei Europene nr. C(2016)8769 comunicată Reprezentanţei permanente a României la Bruxelles la data de 4.01.2017, precum şi adoptarea normelor metodologice prin H.G. nr. 447/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 526 din 6.07.2017.

Cu referire la acordarea compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, instanţa de control judiciar reţine că prin decizia nr. 36/23.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că "Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind masuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010".

Prin urmare, începând cu 1.01.2010, acordarea compensaţiilor în discuţie reclamă în mod obligatoriu parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier şi adoptarea cadrului normativ intern, respectiv a normelor metodologice de către legiuitorul delegat cu rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului.

În speţă, deşi recurenta-reclamantă a invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată atât Decizia Comisiei Europene C(2016)8769 din 3.01.2017 privind aplicarea Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier şi în zonele rurale în perioada 2014-2020, cât şi H.G. nr. 447/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, instanţa de fond nu a analizat incidenţa acestora asupra compensaţiilor aferente perioadei solicitate de recurenta-reclamantă, respectiv 2014-6.07.2017.

Soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată exclusiv în considerarea inexistenţei cadrului legal pentru acordarea compensaţiilor, fără o analiză aprofundată a argumentelor invocate sub aspectul existenţei deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat si adoptarea cadrului normativ intern echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinţei recurate.

În aceste condiţii, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cauzei; va menţine dispoziţia privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociaţia Ceata Locuitorilor din Satele Mărăşeşti-Stăneşti împotriva sentinţei nr. 244 din 23 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cauzei.

Menţine dispoziţia privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.