Recovery of EU project pre-financing dependent on unchallenged contract termination decision

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.10.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Parohia Plumbuita Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, solicitând anularea Deciziei nr. x/14.04.2016 prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulată de Parohia Plumbuita Bucureşti împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de recuperare a prefinantarii emisă de OIPOSDRU-MECS, încheiată la data de 03.02.2016 si comunicată la data de 18.03.2016, privind proiectul x 30D SMIS. 57985, cu titlul:

"Şanse egale la educaţie", precum şi anularea Deciziei de recuperare a prefinantarii încheiată la data de 08.02.2016 şi comunicată la data de 18.03.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1833 din 19 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta Parohia Plumbuita Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1833 din 19 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Plumbuita Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta-reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării pe fond a litigiului, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

A susţinut că, în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea pe considerentul că Decizia de recuperare a prefinantării este un act subsecvent Deciziei de reziliere nr. OI/1569/09.10.2015, iar acest act nu a fost atacat potrivit dispoziţiilor legale.

În contextul enunţării aceloraşi critici expuse şi în cererea de chemare în judecată şi în contestaţia formulată în cadrul procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel cum însăşi recurenta susţine în cuprinsul memoriului de recurs, aceasta a apreciat că obiectul prezentului dosar este reprezentat inclusiv de analizarea legalităţii şi temeiniciei Deciziei nr. OI/1569/09.10.2015, prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanţare.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 decembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 20 mai 2020, la cererea recurentei-reclamante.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Parohia Plumbuita Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, solicitand anularea Deciziei nr. x/14/04.2016 prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulata de Parohia Plumbuita Bucureşti împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de recuperare a prefinantarii emisa de OIPOSDRU-MECS si încheiata la data de 03.02.2016 si comunicata in data de 18.03.2015, privind proiectul x 30D SMIS. 57985, cu titlul:

"Şanse egale la educaţie", precum şi anularea Deciziei de recuperare a prefinantarii încheiată la data de 08.02.2016.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi reclamanta şi-a întemeiat în drept cererea de recurs pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 fără a indica, în concret, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ., acesta a criticat sentinţa recurată din perspectiva greşitei interpetări şi aplicări a normelor de drept material, care, în raport de aserţiunile expuse prin memoriul de recurs, se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totdată, reţine instanţa de recurs că este nefondată singura critică formulată de recurenta-reclamantă cu privire la motivarea primei instanţe în sensul că decizia de recuperare a prefinanţării este un act subsecvent Deciziei de reziliere nr. x/09.10.2015, împotriva căreia reclamanta nu a formulat contestaţie, aceasta considerând că a atacat inclusiv actul administrativ în discuţie atât în procedura prealabilă, cât şi în faţa instanţei de fond.

Astfel, Înalta Curte retine ca între recurenta-reclamantă şi intimatul-pârât OIPOSRU MESC s-a încheiat Contractul de finantare nr. x OI/2696/D 23.03.2015, iar la data de 18.05.2015 a fost aprobata Cererea de prefinantare nr. x, prin care s-a plătit beneficiarului suma de 300.045,81 RON, reprezentând 5% din valoarea totala eligibilă a contractului de finanţare.

Având în vedere Decizia de reziliere nr. x/09.10.2015 a Contractului de finantare nr. x OI/2696/D 23.03.2015, cererea de prefinantare nr. x, cererea de rambursare nr. x şi cererea de plată nr. x au fost respinse pentru neconformitate administrativă, aspect care a fost adus la cunoştinţa reclamantei prin scrisoarea de respingere x/28.10.2015, suma acordată ca prefinantare şi nerecuperată fiind de 276.245,81 RON.

În acest condiţii, autoritatea contractantă a emis Decizia de recuperare a prefinanţării încheiată la data de 08.02.2016, pe care a comunicat-o reclamantei la data de 18.03.2016, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestaţie, respinsă de către autoritate, prin Decizia nr. x/14.04.2016, contestată, de asemenea, în prezenta cauză.

Împărtăşind opinia curţii de apel, constată instanţa de control judiciar că Decizia de recuperare a prefinanţării este un act subsecvent, fiind emisă ca urmare a rezilierii Contractului de finantare nr. x OI/2696/D 23.03.2015, prin Decizia de reziliere nr. x/09.10.2015.

Or, desi reclamantei i s-a adus la cunostinţă această decizie prin scrisoarea de respingere x/28.10.2015, aceasta nu a atacat-o în prezenta cauză, aceast act administrativ continuând să producă efecte juridice.

De asemenea, nu poate fi primită nici aserţiunea recurentei-reclamante din memoriul de recurs, prin care susţine că atât în procedura prealabilă administrativă, cât şi în faţa primei instanţe, a contestat inclusiv Decizia de reziliere nr. x/09.10.2015, din cererea de chemare în judecataă rezultând fără putinţă de tăgadă că aceasta a înţeles să solicite anularea Decizie nr. x/14.06.2016 şi a Deciziei de recuperare a prefinanţării încheieată la data de 08.02.2016 şi comunicată la data de 18.03.2016, ca netemeinice şi nelegale .

Prin urmare, atat timp cat Decizia de reziliere nr. x/09.10.2015 produce efecte juridice, bucurându-se de prezumtia de legalitate şi actul subsecvent, emis în temeiul acesteia, Decizia de recuperare a prefinantarii continuă să producă efecte juridice.

În fine, constată Înalta Curte că înscrisurile pe care recurenta-reclamantă le-a depus la dosar în stadiul procesual al recursului, nu fac dovada contestării Deciziei de reziliere nr. x/09.10.2015, astfel cum susţine aceasta, reprezentând doar o solicitare de a se comunica cât va dura analizarea notei de informare transmisă de către aceasta şi o propunere de întâlnire a părţilor contractante în vederea lămuririi proiectului, solicitare la care s-a primit răspuns din partea autorităţii contractante în sensul că a avut deja loc o astfel de întâlnire conform minutei de conciliere din data de 04.09.2015, semnată de reprezentanţi ambelor părţi, astfel că această corespondenţă nu reprezintă contestarea Deciziei de reziliere nr. x/09.10.2015 conform procedurii prevăzută de lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Plumbuita Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 1833 din 19 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.