Jurisdictional conflict resolved: Teleorman Tribunal competent over union-filed pension claim at member's domicile.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Teleorman Tribunal, ruling that this court is territorially competent to hear the first-instance claim brought by a trade union on behalf of an individual member against the Bucharest City Pension House for recalculation of salary rights and payment of differences from 1 June 2016 to 31 December 2017. The dispute arose after the Dolj Tribunal declined jurisdiction to the Bucharest Tribunal for some claimants and to the Teleorman Tribunal for the claimant in question; the Teleorman Tribunal then declined to Dolj, creating the conflict. The decisive legal basis was art. 10(3) and (4) of Law No. 554/2004, as amended by Law No. 212/2018, which establishes exclusive territorial jurisdiction at the claimant's domicile or seat, and expressly requires that this be respected even when the action is filed in the claimant's name by any public or private person, regardless of that person's procedural capacity. The Court held that the union acted only as the member's representative, not as claimant, and that the prior decision No. 1/2013 on art. 269(2) of the Labour Code was inapplicable because it concerned special rules for labour and social insurance jurisdiction only.
Legislator headnote
AI generatedart. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved: Teleorman Tribunal competent over union-filed pension claim at member's domicile: The dispute arose after the Dolj Tribunal declined jurisdiction to the Bucharest Tribunal for some claimants and to the Teleorman Tribunal for the claimant in question; the Teleorman Tribunal then declined to Dolj, creating the conflict. The decisive legal basis was art. 10(3) and (4) of Law No. 554/2004, as amended by Law No. 212/2018, which establishes exclusive territorial jurisdiction at the claimant's domicile or seat, and expressly requires that this be respected even when the action is filed in the claimant's name by any public or private person, regardless of that person's procedural capacity. The Court held that the union acted only as the member's representative, not as claimant, and that the prior decision No. 1/2013 on art. 269(2) of the Labour Code was inapplicable because it concerned special rules for labour and social insurance jurisdiction only.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for establishing the competent court in the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 mai 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 10.06.2019, Sindicatul Naţional "Forţa Legii", pentru A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a solicitat:
- obligarea pârâtei să stabilească salariile reclamanţilor, începând cu data de 01 iunie 2016, la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Casei Naţionale de Pensii Publice, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive;
- obligarea pârâtei să acorde reclamanţilor diferenţele salariale dintre salariile stabilite potrivit capătului de cerere nr. x şi cele acordate efectiv în perioada 1 iunie 2016 - 31 decembrie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.
Prin sentinţa nr. 1295 din data de 2 octombrie 2019, Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea cauzelor privind pe reclamantele C. şi F., reprezentate de Sindicatul Naţional "Forţa Legii", urmând a se constitui două dosare dinstincte, cu termene de judecată în data de 30.10.2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A., D. şi E., reprezentate de Sindicatul Naţional "Forţa Legii", în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 1527 din data de 30 octombrie 2019 Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional "Forţa Legii" pentru C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat şi a avut în vedere domiciliul reclamantei C. din sat Poieni, judeţul Teleorman.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 34 din data de 29 ianuarie 2020 Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a Tribunalului Teleorman, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligaţia de a face, formulată de reclamantul Sindicatul Naţional "Forţa Legii" pentru C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflict negativ de competenţă, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a suspendat din oficiu judecata cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional "Forţa Legii" în condiţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, care îi conferă calitate procesuală activă, iar pentru determinarea competenţei teritoriale, trebuie să se ţină seama de sediul acestuia, având în vedere şi decizia Î.C.C.J. nr. 1/2013 pronunţată în recurs în interesul legii.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional "Forţa Legii" pentru membrul său de sindicat - reclamanta C. îl reprezintă obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la recalcularea şi acordarea unor drepturi salariale, respectiv stabilirea salariilor reclamantei, începând cu data de 01 iunie 2016, la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Casei Naţionale de Pensii Publice, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi acordarea diferenţelor salariale stabilite potrivit capătului de cerere nr. x şi cele acordate efectiv în perioada 1 iunie 2016 - 31 decembrie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Având în vedere că prezentul litigiu este unul de contencios administrativ, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se reţine aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 10.06.2019), care statuează în mod expres că:
"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".
Competenţa stabilită de textul de lege mai sus enunţat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:
"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".
Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrului de sindicat, Sindicatul Naţional "Forţa Legii" nu are calitatea de reclamant, ci pe cea de reprezentant al acestuia (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece acesta are calitatea de titular al dreptului pretins, dar şi interesul promovării acţiunii.
De asemenea, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, dispoziţii ce au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.
În aceste condiţii, având în vedere faptul că reclamantul a solicitat plata unor drepturi băneşti izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că la momentul formulării acţiunii acesta avea domiciliul în jud. Teleorman (astfel cum a fost indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi cum rezultă şi din înscrisurile ataşate), localitate în raza teritorială a Tribunalului Teleorman, Înalta Curte constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de Sindicatul Naţional "Forţa Legii" pentru C. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.