Data protection authority ordered to decide complaint after failure to rule within statutory period; appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 06.07.2017, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat obligarea acesteia la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) la plângerea sa înregistrată la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub nr. 12.636 din 31.05.2017, cu obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 305 din data de 9 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligată pârâta să emită, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o decizie cu privire la plângerea reclamantului, înregistrată sub nr. x/31.05.2017 şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului şi modificarea, în parte, a sentinţei recurate, în ceea ce priveşte obligarea pârâtei de a emite "în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o decizie cu privire la plângerea reclamantului, înregistrată sub nr. x/31.05.2017, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată" şi, în secundar, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 677/2001 şi a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, reţinând că aceste dispoziţii conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru apărarea drepturilor încălcate de operatori, iar nu dreptul la acţiuni formulate împotriva Autorităţii de supraveghere.

Totodată, arată pârâta, instanţa de fond în mod nelegal a respins excepţia lipsei de interes invocată în cauză, reclamantul primind răspuns la petiţia/plângerea formulată, prin adresa nr. x/30.06.2017.

Referitor la aplicarea şi interpretarea eronată de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 677/2001 raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege, autoritatea pârâtă arată că legiuitorul nu impune autorităţii emiterea unui răspuns care să îmbrace forma unei decizii la petiţie/plângere. Emiterea deciziei de către Autoritatea de supraveghere se face numai dacă autoritatea consideră necesară dispunerea, în sarcina operatorului, a oricărei măsuri prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001. Or, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, autorităţile şi instituţiile publice sesizate "au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă". Pe cale de consecinţă, arată pârâta, faţă de aceste dispoziţii, Autoritatea de supraveghere a comunicat un răspuns în 30 zile de la înregistrare, respectiv un răspuns, nu o decizie.

Faţă de aspectele reţinute de instanţa de fond, potrivit cărora "pârâta a făcut un demers pentru soluţionarea plângerii reclamantului în data de 13.07.2017, (...) mult după împlinirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluţionarea plângerii, solicitând S.C. M427 Europe S.R.L. date privind persoanele care utilizează domeniul "parfumul.net", recurenta învederează că investigarea aspectelor sesizate de o persoană vizată, în cazul comunicărilor comerciale nesolicitate, presupune nu doar emiterea unui proces-verbal de constatare/sancţionare, ci şi efectuarea mai multor demersuri prealabile care se prelungesc în timp, pe de o parte datorită imposibilităţii identificării imediate a adevăratului expeditor al mesajului comercial nesolicitat, iar, pe de altă parte, din culpa exclusivă a operatorilor care nu răspund prompt solicitărilor Autorităţii de supraveghere.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Critica recurentei-pârâte vizând soluţia dată de către instanţa de fond excepţiei netimbrării acţiunii, este neîntemeiată.

Astfel, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 677/2001 au caracter general, toate cererile de chemare în judecată vizând apărarea drepturilor garantate de această lege fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.

În acelaşi sens, în mod judicios a reţinut, prima instanţă, că interesul reclamantului în susţinerea cererii de chemare în judecată, constituie un aspect care implică cercetarea fondului cauzei, fiind neîntemeiată excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii.

Interesul este definit ca fiind tocmai folosul practic, material sau moral, pe care-l urmăreşte cel care promovează o acţiune şi trebuie să fie legitim şi personal.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte interesul recurentului-reclamant de a solicita obligarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) la plângerea sa înregistrată, Înalta Curte constată că legitimitatea acestuia este justificată.

Instanţa de control judiciar achiesează la opinia exprimată de judecătorul fondului, reţinând că dispoziţiile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, stabilesc un termen de 30 zile calculat de la data primirii plângerii, în care trebuie comunicată decizia autorităţii de supraveghere cu privire la aspectele semnalate.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, acest termen legal nu priveşte doar ipoteza reglementată de art. 25 alin. (5) din Legea nr. 677/2001, care se referă la măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege, ci alin. (6) al art. 25 impune în sarcina autorităţii pârâte obligaţia de a emite o decizie, fără a distinge dacă plângerea a fost apreciată întemeiată sau a fost respinsă.

Rezultă astfel că dispoziţiile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, instituie obligaţia autorităţii de supraveghere de a emite o decizie în termen de 30 de zile de la primirea plângerii, decizie care trebuie să cuprindă o soluţie pe fondul plângerii.

Distinct de interpretarea dată acestor dispoziţii cuprinse în legea specială, chiar în ipoteza în care s-ar da eficienţă susţinerilor recurentei cu privire la dispoziţiile art. 25 alin. (6) din lege, se constată că şi prevederile de drept comun, reprezentate de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, impun un termen de soluţionare a plângerii, respectiv 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

În speţă, răspunsul autorităţii de supraveghere înregistrat sub nr. x/30.06.2017, prin care se comunică reclamantului faptul că aspectele semnalate urmează a face obiectul unei investigaţii, iar rezultatul demersurilor îi va fi adus la cunoştinţă, constituie o simplă informare cu privire la primirea plângerii şi demararea verificărilor, nefiind un răspuns formulat în urma analizării pe fond a cererii.

Susţinerile recurentei în sensul că termenul instituit de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 reprezintă un termen de recomandare prin prisma dificultăţilor expuse pentru soluţionarea plângerii, nu pot fi primite, având în vedere că motivele invocate de autoritatea pârâtă nu vizează în concret plângerea reclamantului, reprezentând considerente cu caracter generic referitoare la activitatea de investigare pe care pârâta o derulează.

În consecinţă, reţinând că, în cauză, autoritatea de supraveghere nu a făcut dovada soluţionării plângerii reclamantului (petiţia nr. 12636/31.05.2017 dosar fond) în termen de 30 de zile de la data înregistrării, în mod corect prima instanţă, în temeiul art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 677/2011 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, a dispus obligarea pârâtei să soluţioneze plângerea reclamantului în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei recurate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

07/06/2016

Cerere expert B.-cerere înlocuire ca expert

07/06/2017

Cerere de recurs

Pârât - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA (ÎN CONTINUARE AJFP PLOIEŞTI)

23/06/2017

Cerere de recurs

Reclamant - C. SRL

03/07/2017

Dovadă de achitare taxa de timbru

Reclamant - C. SRL

23/08/2017

Întâmpinare

Recurent - C. SRL

12/02/2020

Cerere

Recurent - C. SRL

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 305 din data de 9 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.