Automatic ex officio resumption of proceedings suspended for CJUE preliminary rulings under Art. 415 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, la data de 2 octombrie 2015, reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare "Profesor Doctor I.M. Georgescu" Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional "Creşterea Competitivităţii" prin Ministerul Finanţelor Publice, anularea corecţiei financiare în valoare de 4.900,00 RON, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene prin actul cu nr. 4782/04.03.2015 având titlul "Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă".

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.03.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie Europeană a cauzei C-261/2014.

La data de 26.05.2016, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a pronunţat soluţia în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, hotărârea fiind publicată în Jurnalul Oficial a Uniunii Europene din data de 18.07.2016.

La data de 03 aprilie 2017, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării excepţiei perimării.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1169 din data de 3 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat că a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare "George I. M. Georgescu" Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Creşterea Competitivăţii E, prin Ministerul Finanţelol Publice.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1169 din data de 3 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare "George I. M. Georgescu" Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecării cauzei, instanţei de fond.

În motivarea recursului s-a invocat faptul că instituţia reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol transmisă prin serviciul de curierat rapid la data de 27.08.2016 şi, ulterior, la data de 03.04.2017, aşa încât nu poate fi incidentă instituţia juridică a perimării.

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind, în esenţă, că prima instanţă a constatat, în mod corect, perimarea cauzei.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport criticile formulate, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

Prealabil expunerii motivelor pe care se va sprijini soluţia Înaltei Curţi, cu privire la situaţia de fapt, se reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 23 martie 2016 Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării recursului până la soluţionarea cauzelor C-260/14 şi C-261/14, aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, constatându-se că este important a se cunoaşte dacă în prezenta cauză dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, chestiune devenită importantă după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

In raport de această interpretare, şi reţinându-se că în materia prevenirii, constatării şi sancţionării neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene sunt aplicabile cu prioritate prevederile Regulamentelor (CE) nr. 1083/2006 şi nr. 2988/1995, care reglementează aspecte de drept substanţial, deoarece statele membre au o marjă de apreciere numai în ceea ce priveşte procedura administrativă la nivel naţional, prin Hotărârea din 4 mai 2015 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu unanimitate, s-a decis că, în cauzele în care se constată incidenţa efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015, este justificată soluţia de suspendare a judecării litigiului până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la cererile de hotărâre preliminară ce formează obiectul cauzelor conexate C-260/14 şi C-261/14, în considerarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv ale art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 2010.

Ulterior, prin Hotărârea CJUE din 26.05.2016, s-a statuat că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să tina seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Problema de drept ce se impune a fi dezlegată în cauză pe calea recursului, o reprezintă interpretarea dispoziţiilor art. 415 din C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, cu privire la obligativitatea repunerii din oficiu a cauzei de către instanţa de judecată.

In jurisprudenţă au existat două opinii, una în sensul că suspendarea are natura unei suspendări de drept, repunerea cauzei pe rol făcându-se din oficiu, iar a doua, în sensul că cererea de repunere pe rol se circumscrie obligaţiei generale a părţilor de a contribui la desfăşurarea procesului, îndatorire prevăzută de dispoziţiilor art. 10 din C. proc. civ.

Această problemă a făcut şi obiectul mai multor dezbateri în cadrul Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel (11-12 mai 2017 Curtea de Apel Bucureşti) şi Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel (Curtea de Apel Bacău, 23-24 iunie 2016).

De altfel, şi legiuitorul, prin Legea nr. 310/2018, neaplicabilă în speţă prin prisma principului prevăzut de dispoziţiile art. 24 şi următoarele din C. proc. civ., a introdus în art. 413 din C. proc. civ. un caz nou de suspendare facultativă, respectiv alin. (1)1 - când, într-o cauză similară, CJUE a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară, în timp ce în situaţia în care cererea este formulată chiar în cauză, suspendarea intervine de drept potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Interpretând textul de lege prevăzut la art. 415 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în ipoteza mai sus prezentată, în care constatându-se divergenţele de interpretare între instanţa constituţională şi practica constantă a instanţei supreme, completele au suspendat în cvasi-majoritate cauzele cu acest obiect aflate pe rol, după pronunţarea hotărârii CJUE, instanţele aveau obligaţia de a le repune pe rol din oficiu.

Considerentele ce stau la baza acestei soluţii se întemeiază pe faptul că reluarea judecării procesului în contextul dispoziţiilor art. 415 din C. proc. civ. se dispune la cererea părţilor numai în cazurile menţionate expres în cadrul acestui articol, între care nu este enumerat şi cazul prevăzut de art. 413 alin. (1) din C. proc. civ.

Reţine instanţa de control judiciar că nu există nicio justificare în a se diferenţia cazul prevăzut de art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., cu cazul în care s-a dispus suspendarea tuturor dosarelor în vederea pronunţării CJUE în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14, prin soluţii de unificare a practicii, cum a fost şi în cazul Şedinţei de Plen a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, se impune a se menţiona că aceeaşi dezlegare s-a dat prin Procesul-verbal al şedinţei din 31 octombrie 2016 a Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a stabilit că În cauzele suspendate până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la cererile de hotărâre preliminară ce formează obiectul cauzelor conexate C-260/14 şi C-261/14, repunerea acestora pe rol se face din oficiu, soluţie care deşi nu este obligatorie, nu poate fi ignorată de completul de judecată.

La acestea se adaugă şi o obligaţie impusă prin Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti Anexa la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 care la art. 84 pct. 29 prevede că pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanţa verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare. În cauzele penale, termenele de verificare nu pot fi mai mari de 3 luni.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul şi casând sentinţa atacată va trimite cauza Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare "George I. M. Georgescu" Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1169 din 3 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând, dispune:

Respinge excepţia perimării ca nefondată.

Trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.