Discrimination claimant's appeal annulled as void for failure to state statutory grounds of illegality.

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20.12.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: verificarea şi constatarea nelegalităţii şi netemeiniciei soluţiei, ce a fost dată prin respectiva Hotărâre nr. 685/02.11.2016, în raport cu situaţia şi datele reale şi complete, ce trebuiau analizate de către pârâtă, în condiţiile legislaţiei specifice discriminării; constatarea a nulităţii respectivei Hotărâri nr. 685/02.11.2016, sub aspectul neîndeplinirea cerinţelor de formă şi conţinut obligatoriu; anularea Hotărârii nr. 685/02.11.2016, cu obligarea pârâtei, atât la reconsiderarea, refacerea şi reluarea cercetărilor, dar şi la emiterea, în consecinţă, a unei noi hotărâri, care să respecte şi să îndeplinească, condiţiile de formă şi conţinut, dar şi principiile de soluţionare, a unei petiţii, privind discriminarea, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3247 din data de 20 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi, ca fiind neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimatul-pârât

Împotriva soluţiei de respingere a acţiunii a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea hotărârii şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată intimatul-pârât Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" din Galaţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a raportat, prin cererea de recurs, numai aspectele reţinute de instanţă în legătură cu caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată.

Ori, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Chiar dacă la finalul cererii de recurs recurenta arată că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că memoriul de recurs reprezintă o reiterare a argumentelor de fapt şi de drept privind netemeinicia actelor administrative atacate şi nu critici efective de nelegalitate a hotărârii atacate.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind cazurilor de casare, să fie de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte reţine că indicarea de către recurentul-reclamant, prin cererea de recurs a dispoziţiilor legale pe care le apreciază ca fiind încălcate sau greşit interpretate de prima instanţa, nu este de natură a duce la aprecierea caracterului motivat al recursului.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3247 din data de 20 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.