Inadmissibility of appeal against final judicial inspection dismissal resolution under Law 317/2004

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2013*, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii - Inspecţia Judiciară prin Inspectorul Şef Judecător B. şi Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători prin Inspectorul Judiciar, care au dispus Rezoluţiile nr. x/2013 din 31.05.2013 şi nr. x/2013, a solicitat admiterea acţiunii ce are ca obiect contestaţia împotriva rezoluţiilor şi desfiinţarea rezoluţiilor contestate şi admiterea plângerii formulate împotriva următorilor judecători:

1 judecătorul Judecătoriei Bacău, care în dosarul de fond x/2012 a pronunţat în data de 12.06.2012 sent civ nr. 5238,

2. completul de 3 judecători care în recursul promovat în dosarul x/2012 au pronunţat la Tribunalul Bacău Decizia irevocabilă din data de 11.12.2012,

3. completul de 3 judecători care au judecat Contestaţia în anulare înregistrată sub nr. x/2012 formulată împotriva Deciziei pronunţate în recurs în dosarul x/2012,

4. completele de judecători care au judecat pe fond şi în rejudecare cauza înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr. x/2010,

5. completul de 3 judecători care au judecat recursul formulat împotriva sentinţei civile pronunţate în dosarul x/2010,

6. completul de 3 judecători ce au judecat Contestaţia în anulare înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. x/2012 formulată împotriva Deciziei pronunţate în recurs în dosarul x/2010,cărora, prin rezoluţiile care au fost date cu ocazia aşa-zisei soluţionări a plângerii disciplinare formulată împotriva acestora, nu le-a fost dezvăluită identitatea de către inspectorul judiciar care a dispus rezoluţia din 31.05.2013, pentru săvârşirea faptelor de încălcare a îndatoririlor de serviciu prevăzute de art. 99 lit. h) din L 303/2004.

La data de 30 ianuarie 2017, reclamantul a formulat cerere de recuzare a domnului judecător C., membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului promovat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de netimbrare şi a anulat cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva domnului judecător C., ca netimbrată.

Prin sentinţa civilă nr. 2856 din data de 5 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară şi Direcţia de Inspecţie Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă şi a sentinţei a declarat recurs reclamantul A. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încâlcarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea absolută prevăzute de art. 41 C. proc. civ., având în vedere că judecătorul care a pronunţat decizia nr. 1324/28.04.2014 în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a rejudecat cauza după casarea cu trimitere spre rejudecare, dispusă prin decizia nr. 2520/11.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Criticile recurentului subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., evidenţiază că instanţa de fond nu a procedat la un examen real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă propuse pentru determinarea situaţiei de fapt.

Mai arată recurentul că, omisiunea instanţei de a verifica susţinerile prezentate "echivalează în fapt cu lipsa analizei cauzei şi, în esenţă cu nesoluţionarea acesteia într-un procedeu real şi efectiv".

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, prin raportare la dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2014.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea de anulare a unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată). Aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 317/2004.

Aşadar, prin Soluţia de principiu adoptată la 09 octombrie 2017 s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6) - (7) şi în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Astfel, având în vedere soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, dar şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 2856 din data de 5 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată pe fond contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva rezoluţiilor nr. x/2013 din 31.05.2013 şi nr. x/2013 din 21.08.2013 de clasare a sesizării este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din acelaşi cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă. Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Faţă de soluţia respingerii ca inadmisibil a recursului, cum în prezenta cauză fondul litigiului a fost soluţionat printr-o hotărâre definitivă, astfel cum, s-a arătat în precedent, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, raportat şi la dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. potrivit cărora,,(1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.(…)", încheierea de respingere a cererii de recuzare are, din punctul de vedere al căilor de atac, acelaşi regim juridic ca şi hotărârea asupra fondului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 23.02.2017 şi împotriva sentinţei civile nr. 2856 din data de 5 iulie 2017, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.