Wage Equalization Action by Union for Members: Territorial Competence Fixed at Member's Domicile Under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 19 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2019, în data de 31.07.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. - reprezentaţi de Sindicatul Finanţelor Publice "Sed Lex" au chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Dolj, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată la plata diferenţelor dintre salariile efectiv încasate şi cele stabilite la nivel maxim în cadrul instituţiei pentru funcţionari publici având aceeaşi funcţie, grad, treaptă si gradaţie şi care-şi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii - începând cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015) şi până în data de 31.07.2016. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la achitarea dobânzii legale aferentă sumelor cuvenite fiecăruia dintre reclamanţi - calculată de la data exigibilităţii debitului şi până la momentul plăţii efective.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 26.11.2019, Tribunalul Dolj a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată intentată de reclamanţii B. şi H. şi constituirea unui dosar separat - în acest fel formându-se dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1792 din 10 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj şi a declinat cauza spre soluţionare Tribunalului Vâlcea, secţia contencios admnistrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a apreciat că în speţă, în ceea ce priveşte competenţa sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Prin urmare, competentă să soluţioneze prezenta cererea este instanţa de la domiciliul reclamanţilor, persoane fizice, nemaiavând relevanţă sediul sindicatului care a promovat acţiunea în numele membrilor săi, iar Tribunalul Dolj a apreciat că domiciliile acestora sunt pe raza judeţului Vâlcea.

2.2. La data de 20 ianuarie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, iar prin sentinţa nr. 235 din 03 martie 2020 a admis exceptia de necompetenta teritorială a Tribunalului Vâlcea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal. A suspendat judecata a constatat ivit conflictul negativ de competenta şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, în esenţă Tribunalul Vâlcea a apreciat că acţiunea introductivă de instanţă, având ca obiect drepturi salariale, a fost formulată de mai mulţi reclamanţi (printre care şi reclamanţii din prezenta pricină) şi a fost adresată Tribunalului Dolj, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi au domiciliul majoritatea dintre aceştia şi unde este sediul reprezentantului acestora, Sindicatul Finanţelor Publice "Sed Lex".

Având în vedere această situaţie şi prevederile legale ale art. 59 şi 112 din C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a apreciat că luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanţa reţinută a fi cea de la domiciliul reclamanţilor din prezentul dosar.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii vizează obligarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Dolj la plata către reclamanţi a diferenţelor dintre salariile efectiv încasate şi cele stabilite la nivel maxim în cadrul instituţiei pentru funcţionari publici având aceeaşi funcţie, grad, treaptă si gradaţie şi care-şi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii - începând cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015) şi până în data de 31.07.2016.

Acţiunea a fost formulată de Sindicatul Finanţelor Publice "Sed Lex" în numele şi pentru membrii săi de sindicat, B. şi H..

Înalta Curte în stabilirea competenţei teritoriale are în vedere prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În litigiile privitoare la reprezentarea membrilor de sindicat de către sindicatele la care aceştia sunt afiliaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înregistrat de-a lungul timpului o jurisprudenţă bogată în ceea ce priveşte conflictele negative de competenţă.

Au existat o serie de decizii care s-au raportat la opinia exprimată de Înalta Curte prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată în soluţionarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, dar au fost şi decizii în urma cărora s-a apreciat ca instanţă competentă, instanţa de la domiciliul reclamantului, luându-se în considerare sediul sindicatului.

Au existat însă şi decizii prin care s-a apreciat că, în stabilirea competenţei în litigiile formulate de sindicate pentru membrii săi trebuie avute în vedere, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018) prin care se stabilea o competenţă teritorială alternativă, reclamantul putând introduce acţiunea ori la instanţa de la domiciliul său, ori la cea de la domiciliul pârâtului.

În urma pronunţării unor decizii diferite în regulatorul de competenţă privitoare la modul de stabilire a competenţei în litigii promovate de sindicate în numele membrilor săi, Înalta Curte cu unanimitate a stabilit prin Procesul-verbal al şedinţei din 22 mai 2017 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

În speţă, având în vedere data la care acţiunea a fost introdusă de către reclamant, după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale nu mai sunt neclarităţi, alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 instituind o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului, iar alin. (4) (nou introdus) al art. 10 din aceeaşi lege aduce şi mai multe lămuriri privitoare la regulile de competenţă ce trebuie respectate atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale de soluţionare a cauzelor formulate de sindicat în temeiul obligaţiilor ce-i revin conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 61/2011, alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este clar şi nu lasă loc niciunei alte interpretări privitoarea la competenţa teritorială.

În speţă, instanţa de la domiciliul părţilor în interesul cărora sindicatul formulează acţiunea este competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Având în vedere dispoziţiile indicate mai sus, Înalta Curte constată că reclamanţii B. şi H. îşi au domiciliul în jud. Vâlcea astfel că, Tribunalul Vâlcea este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul B. şi H. reprezentati de Sindicatul Finantelor Publice "SED LEX" în contradictoriu cu pârâta Directia Generală Regionala a Finantelor Publice Dolj în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2020.