Collaborator status upheld as Securitate informant's appeal deemed unfounded

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.01.2017, sub numărul x/2017, reclamantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3111 din 11 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, în contradictoriu cu pârâtul A., a constatat calitatea pârâtului A., de colaborator al Securităţii.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, pârâtul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea căii de atac exercitate recurenta a susţinut următoarele: instanţa de fond, în mod eronat a respins cererea de amânare formulată în cauză, luând în pronunţare dosarul fără ca recurentul-pârât sau un reprezentant al său să fie prezent la dezbateri, fiindu-i încălcat pârâtului-recurent dreptul la apărare.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, susţine recurentul că afirmaţiile sale ca şi diferitele probe administrate în cauză sunt scoase din context, nu sunt analizate din perspectiva istorică prin raportare la vremurile de atunci, a situaţiei personale şi a profesiei pe care a exercitat-o, a faptului că în cadrul obligaţiilor de serviciu avea contact cu mai multe persoane. Notele informative aflate la dosarul cauzei nu se încadrează în prevederile legale, întrucât instanţa de fond nu a ţinut seama de aspectul privind vârsta reclamantului-recurent, care nu avea la acel moment experienţă de viaţă şi care se afla sub temerea că va fi dat afară de la locul de muncă.

În continuare recurentul susţine că în ceea ce priveşte prima condiţie, aceasta este îndeplinită, însă nu este suficientă pentru atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii. Pentru a stabili calitatea de lucrător, instanţa avea obligaţia legală de constata această calitate a persoanei verificate, pe baza materialului probator depus la CNSAS.

În concluzie, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală în raport de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că recurentul nu a desfăşurat activităţi care să fi condus la suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurentul nu a făcut referire şi nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant, Înalta Curte urmează a o respinge, apreciind că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, din punct de vedere formal, motivele invocate de recurentul-pârât se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv de casare invocat prin cererea de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la susţinerile recurentului în sensul că în mod eronat instanţa de fond a respins cererea de apărare formulată, se reţine că aceasta în mod corect a respins ca neîntemeiată cererea de amânare, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile de încuviinţare a acesteia, recurentul având suficient timp să efectueze demersurile necesare pentru angajarea unui apărător de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în cauză fiind stabilite două termene în cunoştinţa părţilor.

Pe fondul recursului, instanţa de control judiciar reţine că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii:

1) să furnizeze informaţii, precum note şi rapoarte scrise, către lucrătorii Securităţii;

2) prin acele informaţii să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerinţe legale, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Susţinerile recurentului, potrivit cărora " instanţa de fond nu a ţinut seama de aspectul privind vârsta sa, care nu avea la acel moment experienţă de viaţă şi care se afla sub temerea că va fi dat afară de la locul de muncă" nu pot fi primite deoarece cauzele de exonerare ce pot fi invocate sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) teza II şi III din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, printre acestea nenumărându-se situaţiile evocate de către recurent.

Recurentul apreciază a fi îndeplinită prima condiţie, considerând însă că datele prezentate în urma documentaţiei arhivistice efectuate nu pot reprezenta o gravă imixtiune în viaţa privată a persoanei. Mai mult decât atât, consideră că "simplul fapt al redării unor informaţii din discuţiile purtate nu atrage calitatea de colaborator al Securităţiî". Or, în mod corect prima instanţă a reţinut că informaţiile furnizate de recurent au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional Privind Drepturile Civile şi Politice.

Înalta Curtea constată că şi cea de-a doua condiţie legală, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită în cauză.

Informaţiile furnizate de către recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activităţii, orientării ori convingerii acestor persoane, domenii în care orice imixtiune a publicului sau autorităţilor constituie, în orice societate civilizată, o depăşire ilicită a barierelor naturale ale sinelui, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluţionare a cauzei, este relevant faptul că informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerinţă îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, în concordanţă cu jurisprudenţa CCR prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum şi cu scopul urmărit de acest act normativ, instanţa de fond aducând prin hotărârea de fond şi câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină raţiunea adoptării legislaţiei privind accesul la propriu dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi consecinţele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg. nr. 293/2008.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3111 din 11 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 3111 din 11 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 ianuarie 2020.